Fiecare comentator, indiferent de profesiune ori de grad de calificare. Unii sunt analişti adevăraţi, alţii politologi cu carte sau respectabili foşti miniştri de Externe. O altă parte e reprezentată de cetăţeni care, prin cine ştie ce minune au ajuns profesori pe la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii din Bucureşti ori pe la SNSPA, minunea respectivă concretizându-se şi în realitatea că universitarii respectivi scriu cu greşeli de ortografie. O a treia categorie de vorbeţi e constituită din inşi ce îşi imaginează că se pricep la toate şi la orice, drept pentru care sunt chemaţi spre a se pronunţa grăbit, pe orice temă, pe la televiziunile româneşti, dintre care multe se auto-intitulează în cel mai abuziv chip a fi de ştiri. Când, în realitate, sunt doar de propagandă tarifată.

O seamă, cei mai mulţi dintre comentatori sunt trişti de alegerea făcută de electoratul american. Uită zicerea că, altminteri nu tocmai exactă, că poporul nu greşeşte niciodată. Poate chiar că au dreptate de vreme ce votul popular a fost contrazis de cel al marilor electori. Aproximează ori prevestesc tot felul de posibilele nenorociri ce s-ar putea abate peste Lume. Anticipează reconfigurări ale poziţiei NATO, modificări în relaţia SUA-UE, reorientări în raporturilor Americii cu Rusia ori cu China.

Alţii ne asigură că vom constata foarte curând consistente distanţe între felul în care a vorbit în campanie dl. Donald Trump şi modul în care va acţiona odată instalat la Casa Albă. Ca şi cum dl. Trump, care a mizat pe voturilor americanilor, în marea lor majoritate albi, nemulţumiţi de prea multă corectitudine politică, nu s-ar gândi încă de pe acum la un al doilea mandat pe care nu îl va putea obţine în nici un caz dacă nu îşi va păstra discursul radical şi exotic.

O a treia categorie de vorbeţi exultă, invocând, precum duetul comico-fantezist Mihai Gâdea-Mircea Badea, apartenenţa d-lui Trump la Partidul Republican. Partid care întotdeauna ar fi fost foarte generos cu românii şi ar fi făcut în aşa fel încât să ne meargă bine.

Ne amintim, aşadar, cu drag de Richard Nixon, cu a sa vizită istorică din 1969, de Ronald Reagan, care a definit URSS drept Imperiul Răului, de George Bush senior care, împreună cu Mihail Gorbaciov, a dat beneficul ok pentru revoluţiile anti-comuniste din Estul european al anului 1989. Cu toţii aflându-şi continuatorul în Donald Trump. Aşa că, dragi români, ascultaţi-i pe Gâdea şi pe Badea! Staţi cu toţii liniştiţi pe locurile voastre! Uitaţi că domnul Donald Trump este, cum am tot auzit până marţi, un om anti-sistem, greu controlabil, căruia miliardele de dolari din conturi i-au dat, cel puţin până acum, iluzia că totul îi este permis, îngăduitu-i fiind şi să acumuleze mari datorii la fisc. Să vedem dacă şi le va plăti până în ianuarie 2017, când va avea loc inaugurarea.

Dincolo de toate aceste divergenţe ce ţin de profunzimea analizei, de calitatea expertizei, de profesionalismul ei, de infuzii de naivitate sau de arta de a da în gropi s-au desprins totuşi câteva concluzii.

1. Aproape nimeni nu a anticipat victoria d-lui Donald Trump. Nici analiştii, nici sociologii care mai toţi au dat greş în sondaje. Nu au ţinut cont de marii electori care fac legea. Înfrângerea d-nei Clinton se cuvine înţeleasă ca parte a jocului democratic care, câteodată, ne mai şi joacă renghiuri. Aşa că asta e, trebuie să înghiţim găluşca, la fel cum trebuie să ne gândim şi cum ne va fi în viitor digestia.

2. Absenteiştii şi nehotărâţii au avut rolul lor, unul substanţial, în felul în care s-a înclinat balanţa. Aşa că, dragi români, trageţi învăţăminte! Hotărâţi-vă şi mergeţi la vot pe 11 decembrie! Şi nu uitaţi că a vota înseamnă, în primul rând, a alege!

3. SUA a mai probat o dată că este ţara tuturor posibilităţilor. Chiar şi posibilitatea ca un ins neexperimentat politic să devină primul om în Stat s-a dovedit posibilă. În discursul prin care şi-a anunţat victoria, dl. Trump a vorbit despre unitate şi reunificare. Manifestaţiile de protest  care îl contestă arată că până la reunificare, dl. Trump are de făcut faţă unei Americi divizate. Un prim mare test pentru noul preşedinte şi noua configuraţie a democraţiei americane post-Obama. Un test deloc uşor.

4. A-l compara pe Donald Trump cu Gigi Becali sau cu repauzatul întru Domnul Corneliu Vadim Tudor se prea poate să fi fost o găselniţă jurnalistică reuşită. Numai că nu trebuie să uităm că Partidul Republican nu este PRM. Iar cum în epoca internetului vorba umblă repede, nu văd de ce ne-am revolta neapărat patriotic atunci când un senator american ne reaminteşte că America nu e România! Deşi unele semne de românizare ale SUA au apărut. Subscriu, din aceste punct de vedere, analizei făcută de Cristian Tudor Popescu la digi 24.

Sunt politologi care au comparat alegerea lui Donald Trump cu ascensiunea lui Putin. Alţii au mers până acolo încât şi-au amintit de Hitler. Îmi place să cred că e vorba despre prea multă emoţionalitate şi prea puţină analiză în discursul lor. Oricum, e bine să fim prudenţi.

5. E clar că, în noul context, Preşedinţia, direct responsabilă de politica externă şi diplomaţia românească în ansamblul ei vor avea mult de lucru. În primul rând, vor trebui să afle cine şi ce este cu adevărat dl. Donald Trump. Despre doamna Clinton ştiam ori ni se părea că ştim aproape tot, despre dl. Trump nu ştim mai nimic.

Ar fi cum nu se poate mai pernicios să ne iluzionăm că am avea cine ştie ce avantaj doar fiindcă dl. Trump are rude în Estul Europei ori că vreo doi-trei români ne-au comunicat deja că sunt amici la toartă cu noul preşedinte. Indiferent cine va forma guvernul după 11 decembrie, e clar că va fi obligat chemat să dovedească maximă responsabilitate în desemnarea viitorului ministru de Externe.

6. E foarte bine că ne preocupă atât de mult ceea ce se întâmplă în SUA. Cred însă că n-ar fi rău să ne reamintim că duminică va avea loc al doilea tur al alegerilor prezidenţiale din Republica Moldova. Şi că nu ne va fi deloc comod dacă le va câştiga dl. Igor Dodon. 

7. Nu doar SUA este ţara tuturor posibilităţilor. Ci şi România. Căci nu e de colea să citeşti în Evenimentul zilei editoriale pe tema Nopţii americane scrise de un urmărit penal, în plus şi candidat la deputăţie pe lista lui Traian Băsescu. E vorba despre un cetăţean pe nume Dan Andronic. Cum nu e tocmai obişnuit să îl vezi la TVR debitând năzbâtii pe un ins de calibrul moral al lui Sebastian Ghiţă. Privit admirativ de un moderator care, pentru faptul că a făcut instituţia de ruşine, este plătit cu nici mai mult, nici mai puţin decât 12.000 de lei pe lună.