Dezmembrarea juridic legală a credibilităţii unui stat
0
Apariţia cărţii de memorii a lui John Bolton, fost consilier pentru securitate naţională al lui Trump, a fost declarată legală, în ciuda cererii formulate de Administraţia Trump pentru ca justiţia să interzică publicarea şi difuzarea acestei începând de marţi, 23 iunie.
Este un eveniment cu profunde implicaţii politice, deschide un foarte important precedent juridic şi, prin natura dezvăluirilor făcute în carte, poate fi un element foarte important în discreditarea lui Trump şi a politicii sale, dar poate dezechilibra multe componente din edificiul relaţiilor internaţionale.
În finalul articolului, aveţi un document care, în timp, se poate dovedi cel puţin la fel de important precum cartea lui Bolton, adică motivaţiile care susţin decizia judecătorului Royce C. Lamberth. Ce spune el? Foarte simplu: „Defendant Bolton has gambled with the national security of the United States. He has exposed his country to harm and himself to civil (and potentially criminal) liability. But these facts do not control the motion before the Court. The government has failed to establish that an injunction will prevent irreparable harm. Its motion is accordingly DENIED”.
Mi se pare că intrăm brusc pe un teritoriu absolut neexplorat şi extrem de periculos, dar profund semnificativ pentru a ne da posibilitatea de a înţelege că, la nivelul societăţii contemporane, în ceea ce înseamnă discuţia despre managementul puterii, apare o nouă dilemă care, în sine, schimbă regulile tuturor jocurilor. Nu mai există, în interiorul mecanismelor puterii, nimic din sistemul de reguli scrise şi nescrise care i-au dat în trecut coerenţă şi credibilitate. Este acum într-atât de fragilizat de bătăliile interne încât, exact ca în momentul în care echipa prezidenţială a decis să-l abandoneze pe Nixon pe care-l simţeau ca pe o ameninţare la adresa partidului şi a sistemului, oameni-cheie încep să iasă cu revelaţii explozive.
Sigur că acum este vorba despre Trump, despre modul în care s-a comportat şi a încercat să impună alegeri politice dar, în definitiv, este vorba despre modul în care funcţionează mecanismele statului, ale oricărui stat, relaţionate cum sunt ele la sistemul global de putere. Există limite? Dacă da, cine le stabileşte? Dacă nu, care vor fi consecinţele?
Iată, foarte concret, exemplul de acum arată că, în anumite condiţii extreme, sistemul instituţional poate fi anihilat din interior de către cineva care-i cunoaşte în profunzime slăbiciunile şi poate profita de o justiţie perfect organizată şi funcţionând conform standardelor ideale. Un sistem care, iată, îl avertizează pe Bolton că se poate ca actele sale să-i aducă viitoare condamnări civile sau penale dar, în acelaşi timp, fidel respectării dreptului la liberă opinie şi constantând politica faptului împlinit, nu are alt motiv de a pronunţa interdicţia decât în urma unei eventuale pledoarii profesioniste din partea echipei lui Trump. Care nu s-a produs.
Dar nu interesează atât de tare jocurile juridice, chiar dacă, cum spuneam, acest precedent poate deveni exemplu pentru alte episoade similare care să deschidă multiple cutii şi cutiuţe acoperite până acum de legea şi principiul „secretului de stat”, devenit pare-se din ce în ce mai tare o noţiune perimată şi chiar dăunătoare deoarece este împotriva adevărului atotputernic care vă va face neapărat liberi, după cum aţi fost învăţaţi de către toate echipele de propagandă, inclusiv de asta pe stil nou.
Există o nevoie de un demolator ca Bolton pentru ca ipocrizia, minciuna şi demenţa unui sistem să fie expuse public, la modul cel mai nemilos posibil, cu citate, date, nume ale personajelor martor ale unor scene doar aparent de râsu'-plânsu', în realitate pline de tragism, ca lecţie pentru întreaga lume despre ce înseamnă scăparea de sub control a mecanismelor politice? Poate că da, poate însă este extrem de primejdios atât timp cât, nemaiexistând mecanisme de corecţie, mecanismul acesta se poate foarte uşor confunda cu vendetta unui personaj oarecare ejectat de sistem.
Dar ce relevanţă are povestea asta aparent strict americană pentru restul lumii? Posibil să aveţi dreptate să vă întrebaţi acest lucru în măsura în care aţi accepta că, odată cu declinul rapid al influenţei politicii americane de putere, jocurile interene şi tensiunile în creştere de la Washington ar fi mai puţin relevante pentru Europa.
Nu cred. Aş spune că dimpotrivă: tocmai în aceste condiţii, semnalele date de Bolton, cartea sa şi deschiderile teribile pe care le propune, sunt profund importante în contextul în care confirmă o cauzele care au dus la degradarea semnificativă a relaţiilor SUA cu aliaţii europeni, explică dezinteresul american din ultimii ani pentru menţinerea axelor profunde de cooperare în spaţiul euro-atlantic, ceea ce a dus la ce vedem azi şi nu anunţă nimic bun pentru viitor. Pe diverse canale confidenţiale, au sosit şi am putut avea acces la fragmente foarte extinse din cartea lui Bolton, pesmne difuzate în ideea de a oferi ziariştilor posibilitatea de a-şi pregăti articolele pe această temă care, desigur, vor face deliciul opiniei publice doritoare de scandaluri la nivel foarte înalt. Poate şi alte asistenţe, cu mult mai restrânse şi super-selecte, vor avea ocazia să zâmbească uşor şi cu mare satisfacţie, în măsura în care scandalul dezvoltându-se, urmează să apară ceea ce va fi cel mai spectaculos (care dă şi titlul precedentei sale cărţi, foto), adică lideri mondiali (Putin, Xi, Merkel, Boris Johnson, pentru a nu numi decât câţiva) pentru care se pregătesc liste de întrebări foarte precise, echipele lor de presă indicând că, rapid, vor exista luări de poziţie corespunzătoare. Mai mult, se şopteşte că acesta nu este decât un început deoarece Bolton va rămâne fidel principiului său conform căruia „a te preda nu constituie o soluţie” şi va merge mai departe, oferind chei de acces pentru înţelegere unor momente şi negocieri cheie din ultimi ani.
Bolton a spus deja deosebit de multe lucruri de o gravitate extraordinară şi , în acest moment, pe baza informaţiilor din carte, multe redacţii şi-au trimis echipe de investigaţii care să analizeze din nou, într-o lumină total diferită, povestea foarte urât mirositoare din Ucraina şi acuzaţiile de posibil şantaj la adresa acestei ţări. Şi este doar un exemplu relativ minor faţă de de seria de materiale care vor privi relaţiile cu ţările europene şi realitatea discuţiilor cu preşedintele Chinei.
Totul, într-o atmosferă incendiară, anumată de asemenea afirmaţii din carte:
Dacă despre asta se va dovedi că a fost tot timpul vorba şi nu despre construcţia contribuţiei americane la ordinea planetară, atunci totul este aruncat într-un ridicol profund şi judecătorul care a dat decizia rspectivă a făcut un bine naţiunii şi omenirii? Nu ştiu să dau răspunsul, deocamdată nu cred că-l ştie nimeni. În schimb, toată lumea priveşte cu mare atenţie avertismentul dat de Bolton:
Poate ştie el ceva de spune asta?
Se încarcă comentariile...
