Degradarea imaginii SUA pe plan internaţional din cauza acuzaţiilor de a fi manageriat prost criza coronavirus

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Studiul publicat pe 15 septembrie sub semnătura a trei cercetători (Richard Wike, Lanell Fetterrhof şi Mara Mordecai) de de la Pew Research Centre (PRC) are două caracteristici: păstrează integral stilul precis şi acurateţea studiului bazat pe analiză statistică cu care ne-a obişnuit în ultimele decenii.

Pe de altă parte, este absolut devastator şi tototadă extrem de îngrijorător ca explicaţie de profunzime asupra vitezei fără precedent în care această foarte vizibilă degradare a imaginii de ţară a SUA în contextul debalansării foarte serioase a ordinii internaţionale. Aşa cum face de regulă, demersul celor de la PRG se bazează pe o interpretare a statisticilor rezultate din munca şi observaţiile echipelor trimise să studieze, direct sau din surse multiple, realităţile din mai multe ţări ale lumii, cât mai diverse şi cât mai reprezentative pentru dezvoltările şi percepţiile majoritare din regiunea lor, realizând apoi studii comparative foarte adesea preluate de zona universitară şi, în orice caz, folosite ca sursă primară de informaţie pentru mass media.

Este uşor de înţeles de ce acest studiu excepţional a stârnit senzaţie în diverse medii, el începând cu această observaţie de fond:

"Din momentul în care Donald Trump a preluat funcţia de preşedinte, imaginea SUA a avut de suferit în mai multe regiuni ale lumii. Aşa cum demonstrează analiza PEW RESEARCH CENTER în 13 ţări ale lumii, reputaţia Americii reputaţia Americii a scăzut mai mult în perioada anului trecut în ţări cheie, aliate şi partenere. În unele ţări, procentul de populaţie cu o părere favorabilă asupra SUA a scăzut la cele mai joase nivele de când, cu 20 de ani în urmă, PRC a început sondajele pe această temă".

Ilustrând afirmaţia cu acest tabel statistic comparativ:

Imagine indisponibilă

Sondajul a fost realizat între lunile iunie şi august 2020 în 13 ţări (nu şi în SUA) pe un număr de 13.263 de repondenţi şi, alături de valorile cele mai uşor de interpretat date de curbele statistice descendente (şi cu ce viteză şi amplitudine! ) , problema cea mai gravă este, într-adevăr, faptul că asta se înregistrează, după cum vedeţi, atât în ţări NATO (UK, Franţa, Germania) cât şi în ţări care sunt aliaţi strategici esenţiali pentru puterea şi influenţa globală din trecut a SUA (Japonia, Canada şi Australia). Semnal foarte serios care ridică o întrebare strategică privind natura reacţiei de acum (posibil sau imposibil unitară în lumea occidentală) la un apel american de raliere. Spre exemplu,se va mai reacţiona sau nu în sensul demersului produs - instantaneu şi la scară globală - atunci când Preşedintele Bush a chemat la raliere într-o coaliţie care să ducă Războiul împotriva terorii?

Întrebare justificată? În perioada  studiului, cei de la PRC au constat că doar 41% dintre britanici au o opinie favorabilă faţă de SUA, cel mai scăzut nivel întregistrat vreodată. Procentul în Franţa este de de doar 31%, iar în Germania ajunge la 26%.  Media opiniei publice din cele 13 ţări arată că doar 15% din repondenţi apreciază că SUA a făcut o treabă bună, iar aprecierile pozitive sunt pentru activitatea depusă de Organizaţia Mondială a Sănătăţii şi de Uniunea Europeană. Iată diagramele statistice. Oare aceste opinii pot fi generalizate la nivelul unei atitudini globale?

Imagine indisponibilă

Efectul cel mai neaşteptat este că, aşa cum deja se poate uşor observa la nivelul reuniunilor internaţionale în diversele formate (G7,G20) şi, în primul rând, în Adunarea Generală a ONU, în Consiliul de Securitate şi în organismele ONU, s-a produs un efect de cauzalitate corespunzător şi care parcă s-a stabilizat sub forma unei reacţii aproape unanime anti-americane. Ceea ce este foarte grav deoarece, dacă va continua, ar fi o mişcare fără precedent şi care ar putea cuprinde, treptat, domenii din cele mai diverse, de la cel al telecomunicaţiilor la cel al comerţului internaţional, etc. În orice caz, chiar cu precauţia necesară interpretării unui studiu statisticşi a limitelor inerete dpe care le pune extrapolarea la nivel global a rezultatelor, nu s-a mai întâmplat să vedem o asemenea constatare (nu numai din partea unei entităţi americane, ci de oriunde, fie şi cele angajate deschis în favoarea neo-anarhismului): "gradul de încredere de care beneficiază Trump este mai scăzut de cel al altor lideri de importanţă globală. Dintre cei şase lideri care au fost inclusşi în sondaj, Angela Merkel a primit cele mai multe voturi: o medie de 76% din tre repondenţii din cele 13 ţări au încredere în liderul german. Şi preşedintele francez Macron primeşte multe voturi de încredere. Aproecireile pentru primul ministru Boris Johnson sunt împărţite aproximativ în mod egal. Aprecirile pentru Preşedinţii Putin şi Xi sunt covârşitor negative, dar nu în aceeaşi măsură ca faţă de Trump". 

Imagine indisponibilă
Imagine indisponibilă

S-au modificat, s-au redus, şi-au shimbat direcţia modificările de substanţă puse în evidenţă de acest studiu? După părerea mea, prăpastia urmează să se adâncească pe măsură ce nu există perspective economice favorbaile, ci doar declaraţii ideologice şi promisiuni vădit demagogice într-un viitor de aur. Neglijarea volutară a gravităţii pandemiei şi rezultatelor sale se dovedeşte o uriaşă greşeală strategică pentru că, fie acum, fie puţin mai târziu, se va amplifica prin cumulare cu celelalte crize în perspectivă, prima fiind epidemia de gripă, apoi valurile al doilea şi al treilea Covid-19.

Oricum, cred că rezultatele acestui studiu pe care-l găsiţi integral pe situl celor de la PRC trebuie citite de europeni în legătură cu ceea ce vor fi concluziile viitorului Consiliu European unde vor fi date câteva replici solide menite să crească încrederea în demersul european la criză, absolu ani8tomic faţă de cel american şi care, oricum, a produs ceva rezultate. Printyre aceste propuneri, în domeniul discutat azi, veţi vedea amploarea propunerii Comisiei Europene privivind viitoare "Uniune europeană a sănătăţii", domkeniu comun european de responsabilitate şi acţiune

Pe fond - şi de aceea am ales să public câteva dintre rezultatele studiului american - tema sa fundamentală mi se pare de departe cea mai importantă în acest moment: estimarea corectă a încrederii populaţiei lumii în actuala generaţie de lideri, din ce în ce mai acuzată de impobilim şi lipsă de imaginaţie politică creatoare (de aici percepţia asupra Angelei Merkel şi a lui Macron). Nu e vorba doar de a şti dacă unul sau altul dintre lideri vor fi schimbaţi prin alegeri. De fapt, în acest sondaj se arată punctele limită de acceptabilitate a prestaţiei politice pe timp de criză. Rezultat care, zic eu, ar trebui să intereseze pe mulţi.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite