Cursa pentru Casa Albă şi principalele provocări în politica externă a Statelor Unite

Hilary Clinton este candidatul din partea democraţilor pentru Casa Albă FOTO AP

Cursa pentru Casa Albă se anunţă a fi una intensă, cu atât  mai mult cu cât Statele Unite au nevoie de un preşedinte moderat care să poată estompa clivajele dintre Democraţi şi Republicani.

Dacă Hillary Clinton este aproape sigură de faptul că va fi singurul candidat Democrat, nu acelaşi lucru este valabil şi în tabăra Republicanilor, acolo unde sunt aşteptate aproximativ 12 candidaturi. Oficial, până în acest moment Rand Paul, Ted Cruz şi Marco Rubio  au anunţat că intră în cursa electorală. Cu toate acestea,  candidatura lui Jeb Bush, fratele fostului preşedinte George W  Bush, reprezintă doar o chestiune de moment, în contextul în care expertul în lobby şi advocacy, Brian Ballard a anunţat că Jeb va avea acces nu numai la reţeaua proprie de strângere de fonduri, ci şi la reţeaua fratelui său, George Bush, prin intermediul căreia acesta a reuşit câştigarea a două mandate prezidenţiale. Astfel Pionners, Rangers sau Goldman Sachs nu au ezitat a-şi exprima sprijinul pentru Jeb, cu atât mai mult cu cât Curtea Supremă americană a decis eradicarea oricărei limite financiare privind colecatarea de fonduri în campania electorală. Principala problemă pentru Jeb vine însă ca urmare a faptului că marea majoritate a acestor companii efectuează afaceri cu statul, creeând o vulnerabilitate ce poate fi atacată de către contracandidaţii săi.

În vârstă de 62 de ani, Jeb Bush are o experienţă politică solidă, fiind chiar guvernatorul Floridei în perioada 1999-2007, iar conform sondajelor prezente, este cel mai bine republican cotat pentru funcţia de preşedinte al SUA.

La rândul său, Rand Paul este un doctor în vârstă de 52 de ani, ocupând actualmente funcţia de senator al statului Kentucky, în timp ce Ted Cruz este senator al Texasului, fiind de altfel primul republican care şi-a anunţat candidatura în mod oficial. În vârstă de 44 de ani, senatorul texan s-a născut în Canada, bun orator a devenit om politic ca urmare a mişcării Tea Party, ideologie ce va marca discursul său electoral. 

Tot ca urmare a Tea Party a obţinut şi Marco Rubio postul său de senator al Floridei, ceea ce ne arată că  mişcarea  va marca cel puţin o parte a discursului republican. Să nu uităm că Tea Party este o mişcare ultraconservatoare de dreapta, bazată pe opinii libertariene, ce a luat naştere în sânul Partidului Republican, ridicând chiar întrebări privind scindarea acestuia.  Spre exemplu, Cruz este un aspru critic al legii imigraţiei propuse de către Barack Obama, pe care o cataloghează drept o  amnistie ilegală.

Rubio este un personaj interesant, putând deveni primul preşedinte hispanic al SUA. Cu părinţi cubanezi, el este şi cel mai tânăr candidat, având doar 43 de ani, ceea ce îi permite folosirea mitului de erou salvator, susţinând astfel că alegerea dintre el şi Hillary este similară cu alegerea dintre trecut şi viitor. Dar, conform sondajelor, distanţa dintre Rubio şi Jeb este vizibilă. Marea bătălie între cei doi se va da însă pentru câştigarea votului comunităţii latino americane, acolo unde aceştia  se bucură de o imensă apreciere. Dincolo de originile lui Rubio, Jeb Bush este cunoscut ca fiind un promotor important al drepturilor imigranţilor, fiind totodată căsătorit cu o femeie de origine mexicană. În 2004, Jeb Bush a încercat, fără succes însă, promulgarea unei legi care să permită obţinerea permisului auto pentru toţi imigranţii din SUA.

În acelaşi timp, comunitatea latino-americană din SUA este formată în proporţie de 5% din cubanezi în timp mexicanii reprezintă un procent de 75%, ceea ce ne face să ne aşteptăm la un posibil discurs radical al lui Rubio, tocmai în încercarea sa de a diminua dezavantajul faţă de Jeb.

Indiferent de cine va ajunge la Casa Albă, va avea de gestionat o moştenire grea lăsată în urmă de către Barack Obama, şi anume: dosarul nuclear iranian, respectiv  reluarea relaţiilor diplomatice cu Havana, dincolo de un Orient Mijlociu gata de a exploda.

Republicanii au trimis deja un document semnat de  zeci de senatori prin care anunţă Teheranul că indiferent de Acordul (posibil) semnat cu regimul Obama, viitoarele condiţii ale Washingtonului vor fi mult mai dure. La  o asemenea atitudine  ne putem aştepta şi din partea lui  Hillary Clinton, ţinând cont de relaţia sa cu guvernul israelian.

Mai apoi, prezenţa militară a SUA în Orientul Mijlociu va fi mai mult decât probabilă, cel puţin în contextul în care Statul Islamic va mai reprezenta o ameninţare asupra securităţii regionale şi internaţionale.

În privinţa relaţiilor pe axa Washington-Havana, în ciuda criticilor republicane, viitorul preşedinte, indiferent de culoarea sa politică, nu va neglija acest subiect, cu atât mai mult cu cât importanţa sa este una strategică, nu numai simbolică.

Criza din Ucraina, departe de a fi încheiată, va fi un subiect central al politicii externe americane şi după 2016, acolo unde ne aşteptăm la o continuare a actualei politci de la Washington. Prioritar pentru SUA în asigurarea securităţii este europene va fi finalizarea scutului antirachetă până în 2020 şi întărirea capacităţii de reacţie a forţelor NATO.