Cum i-a ajutat un congressman pe soţii Karolyi să emigreze în SUA: „M-a impresionat dorinţa lor de a fi liberi“ EXCLUSIV

0
Publicat:
Ultima actualizare:
De la stânga la dreapta: coregraful Geza Poszar, Martha şi Bela Karolyi, un traducător şi congressmanul Bill Archer FOTO: Getty Images
De la stânga la dreapta: coregraful Geza Poszar, Martha şi Bela Karolyi, un traducător şi congressmanul Bill Archer FOTO: Getty Images

Plecarea din România a soţilor Marta şi Bela Karolyi şi a fiicei lor, Andrea, în cea mai cruntă perioadă a României comuniste, este de notorietate. Mai puţin cunoscut însă este ajutorul dat de către fostul congressman american Bill Archer pentru ca aceştia să poată rămâne în SUA.

Bill Archer, care a fost timp de 30 de ani (1971-2001) reprezentantul Texasului în Camera Reprezentanţilor din Congresul SUA, este cel datorită căruia soţii Karolyi şi-au deschis o sală de gimnastică în Texas. Membru de prim-rang în Comisia din Congres care acorda anual clauza Naţiunii celei mai favorizate, Archer a făcut parte, în 1975, din echipa de membri ai Congresului SUA care a vizitat România şi URSS, stând de vorbă câteva ore cu Nicolae Ceauşescu. Tot lui i se datorează eliberarea din închisoare şi acceptul pentru emigrarea în America a dizidentului Michael Olteanu (decedat în 2018). Bill Archer a fost foarte bun prieten cu fostul preşedinte american George H.W. Bush, fiind invitat în dese rânduri la Casa Albă. De altfel, George H.W. Bush fusese predecesorul lui Bill Archer în Camera Reprezentanţilor din Congresul SUA timp de patru ani, între 1967 şi 1971.

În perioada 5-30 martie 1981, echipa naţională feminină de gimnastică a României a efectuat un turneu în Venezuela şi Statele Unite ale Americii. Presa scrisă şi instituţiile TV au elogiat evoluţia tuturor gimnastelor, în special a multiplei campioane olimpice Nadia Comăneci. Pe 30 martie 1981, chiar în ziua în care urmau să revină în ţară, soţii Karolyi şi coregraful Geza Poszar au rămas în SUA, fiind ajutaţi în demersurile lor chiar de către congressmanul Bill Archer.  Pe 7 aprilie 1981, Ambasada României la Washington a fost înştiinţată că soţii Károlyi, ambii în vârstă de 38 ani, părinţii unei fete de 7 ani aflată în România, şi coregraful Geza Poszar, de 31 ani, căsătorit şi tatăl unui copil, au cerut azil politic în SUA. Bill Archer a înaintat o scrisoare Ambasadei României, prin care cerea Guvernului de la Bucureşti să urgenteze vizele de ieşire pentru familiile celor trei. Scrisoarea a fost semnată de 13 membri ai subcomitetului pentru comerţ din cadrul Comitetului pentru căi şi mijloace al Camerei Reprezentanţilor, care revizuia anual statutul României de ţara cea mai favorizată în comerţul cu S.U.A.

După şase luni, graţie eforturilor lui Bill Archer, pasionat de gimnastică, şi fiica soţilor Karolyi a putut ajunge în SUA. Mai mult, Bill Archer a avut un rol esenţial şi în venirea soţilor Karolyi în Texas, după ce iniţial aceştia se mutaseră în Oklahoma. Bill Archer l-a pus pe Bela Karolyi în legătură cu un club de gimnastică aflat în nordul Houstonului. Este vorba de Sundance Athletic Club, la care Bela Karolyi a fost iniţial partener cu 25% din acţiuni. După şapte luni, Bela Karolyi a devenit proprietarul clubului. Iar până la sfârşitul anilor 1980 soţii Karolyi făcuseră deja din gimnastica feminină americană o forţă la nivel mondial, făcându-şi, tot în Texas, un ranch ce a fost timp de 18 ani (2001-2018) centrul de pregătire al echipei feminine de gimnastică a SUA.

Licenţiat în Drept la Universitatea din Texas, Bill Archer a activat ca avocat în Baroul Texas, căpitan în Forţele Aeriene ale SUA, a fost preşedintele unei companii locale şi directorul unei bănci înainte de a intra în politică la nivel înalt.

Într-un interviu acordat în exclusivitate pentru „Adevărul“, Bill Archer a făcut dezvăluiri în premieră despre ajutorul dat soţilor Karolyi, precum şi despre prietenia strânsă pe care a avut-o cu fostul preşedinte american George H.W. Bush şi despre întâlnirea cu Nicolae Ceauşescu.

Cum aţi aflat că familia Karolyi vrea să emigreze în Statele Unite? Ce v-a făcut să vă doriţi să îi ajutaţi?

Am fost sunat de către avocatul familiei Karolyi. Acest avocat era bun prieten cu unul dintre membrii echipei mele din Congresul SUA. Am stabilit cu avocatul să mă văd cu ei, iar soţii Karolyi au venit la biroul meu din Washington şi astfel i-am întâlnit personal pentru prima oară. Unul dintre motivele pentru care i-am ajutat a fost acela că eu am fost cel care, dintre toţi membrii Congresului SUA, am avut iniţiativa de a ajuta să emigreze oameni din spatele Cortinei de Fier. Eu credeam şi cred foarte mult în libertatea individuală. Şi ori de câte ori puteam să ajut pe cineva de dincolo de Cortina de Fier să emigreze în SUA, o făceam.

Când aţi luat prima oară legătura cu ei? Care a fost prima dumneavoastră impresie despre Martha şi Bela Karolyi?

Nu îmi amintesc exact ziua, undeva în primăvara lui 1981. Am fost impresionat de soţii Karolyi din două motive. Primul motiv a fost acela că erau extrem de profesionişti şi foarte capabili să obţină rezultate la vârf în domeniul gimnasticii. Martha şi Bela Karolyi erau mediatizaţi pe tot globul pentru rezultatele lor excepţionale. Am fost însă impresionat şi de dorinţa lor de a fi liberi. Aşa cum v-am mai spus, pentru mine libertatea individuală este unul dintre cele mai importante lucruri din lume.

„A fost foarte dificil să o aducem pe fata lor din România“

Cât de dificil a fost pentru dumneavoastră şi echipa dumnevoastră să convingeţi autorităţile comuniste din România să îi lase pe soţii Karolyi şi pe fiica lor Andrea să emigreze în SUA?

Nu a fost dificil pentru mine să contactez Departamentul de Stat american şi să obţin acordul Departamentului pentru ca soţii Karolyi să poată rămâne în Statele Unite. Însă ce a fost foarte dificil a fost să o aducem pe fiica lor din România. Şi asta deoarece guvernul român din acea vreme, condus de Ceauşescu, dorea să o folosească pe fiica lor pentru a-i forţa pe soţii Karolyi să se întoarcă în România. M-am întâlnit de multe ori cu ambasadorul român în Statele Unite şi am făcut tot ce am putut pentru a reuşi să o aduc şi pe fiica soţilor Karolyi în America.

În 1975, Congresul SUA a acordat României „clauza naţiunii celei mai favorizate“. Eraţi un membru foarte important al comitetului care acorda anual această clauză. Cât de mult v-a ajutat acest lucru în discuţiile pe care le-aţi avut în 1981 cu autorităţile comuniste din România?

Fusesem deja într-o deplasare în România cu mai mulţi membri ai Congresului SUA. Şi mă întâlnisem cu Nicolae Ceauşescu timp de trei ore. Nu ştiam dacă Ceauşescu mă mai ştie, dar am încercat şi prin prisma acelei vizite din urmă cu şase ani să conving autorităţile comuniste să o lase pe Andrea Karolyi să plece. După ce am încercat fără succes timp de multe săptămâni să conving autorităţile de la Bucureşti să o lase pe Andrea, oficialii comunişti mi-au spus că Marha şi Bela Karolyi trebuie să vină la Ambasada României de la Washington şi să semneze documente prin care să ceară ca fiica lor să fie lăsată să vină în America. Însă soţilor Karolyi le era foarte teamă să facă asta deoarece, aşa cum se ştie, ambasada României este proprietatea Guvernului din România, iar Guvernul SUA nu poate interveni în interiorul ambasadei. Şeful personalului din echipa mea era un tip foarte înalt, de aproape doi metri şi cu o constituţie atletică. Aşa că acesta le-a spus soţilor Karolyi: „O să merg cu voi în Ambasada României şi o să vă ţin de mâini până când semnaţi actele şi ieşiţi din ambasadă“. Şi chiar a făcut asta şi a mers. Soţii Karolyi au semnat documentele şi au primit aprobarea ca fiica lor să poată pleca în Statele Unite. La data stabilită pentru ca Andrea să vină în America, Guvernul din România a refuzat să permită plecarea ei. Aşa că am scris din nou autorităţilor române. Era o situaţie foarte delicată. Chiar pregătisem o petrecere de bun venit pentru ziua în care Andrea urma să vină în America şi toată lumea a venit, cu excepţia ei. Guvernul din România de atunci nu şi-a respectat angajamentul. După două săptămâni, autorităţile comuniste i-au permis, în sfârşit, fiicei soţilor Karolyi să vină în America. Şi toată lumea a fost foarte bucuroasă.

Bill Archer a fost congressman timp de 30 de ani FOTO: Biblioteca Universităţii din Texas

bill archer

În ce an l-aţi întâlnit pe Ceauşescu în România? Ce impresie v-a lăsat atunci?

În 1975 l-am cunoscut pe Ceauşescu. A venit în faţa noastră cu o atitudine dictatorială. Ceauşescu chiar era un dictator. A fost foarte interesantă acea vizită. Grupul nostru a fost primul grup de membri ai Congresului SUA invitat în Uniunea Sovietică. Am fost mai întâi în URSS, iar apoi în România, unde am cunoscut liderii regimului comunist. Iar apoi ne-am întâlnit cu Tito în Iugoslavia. A fost o deplasare cu adevărat specială. Revenind la întâlnirea cu Ceauşescu, a fost una memorabilă. România era pe atunci sub control comunist total. Am fost şi la Marea Neagră atunci.

„Ceauşescu era un om scund şi foarte arogant“

Cum s-a purtat Ceauşescu când l-aţi întâlnit? A fost arogant?

(Râde) Da, a fost arogant. Ceauşescu era un om scund şi foarte arogant.

Ştiu că l-aţi ajutat pe Bela Karolyi să îşi creeze şi propriul club de gimnastică.

Eram fascinat de ideea că Bela Karolyi ar putea crea un sistem de gimnastică foarte competitiv în SUA şi că ar putea veni în Houston, oraşul meu natal şi să facă acolo un centru al gimnasticii mondiale. Era visul meu, speranţa mea. Un prieten al meu, bogat, era, de asemenea, interesat să îl ajute pe Bela Karolyi, inclusiv cu o sumă mare de bani, pentru a călători în SUA. Nu trebuie să uităm că într-o ţară comunistă precum România statul avea grijă de tot, inclusiv de cheltuielile de călătorie. Însă în SUA Bela Karolyi era pe cont propriu. Aşa că acel prieten al meu a suportat toate cheltuielile de călătorie ale lui Bela Karolyi, care a zburat la Houston, în California şi apoi în Oklahoma, şi a început să se implice la echipa Universităţii din Oklahoma. Şi apoi, nu ştiu din ce motiv, Bela Karolyi a decis să revină la Houston. Ne-am implicat şi l-am ajutat să îşi facă un club de gimnastică acolo şi în cele din urmă să creeze ranch-ul din Texas unde atât de multe gimnaste americane de top s-au pregătit. Dintre gimnastele de top, am cunoscut-o personal pe Mary Lou Retton. Era o persoană minunată.

Aţi mai ţinut legătura cu familia Karolyi din 1981 şi până acum?

În 1981 i-am întâlnit prima oară. Ulterior, am ţinut legătura cu ei ani la rând, i-am ajutat să strângă bani pentru a călători în SUA şi i-am ajutat să îşi facă prima sală în Houston.

Cum comentaţi acuzele aduse soţilor Karolyi de mai multe gimnaste din America, acuze conform cărora familia Karolyi ar fi ştiut de abuzurile sexuale ale medicului Larry Nassar? 

Nu am mai ţinut legătura cu familia Karolyi de mai mulţi ani şi nu ştiu despre cazul la care faceţi referire, aşa că pe această temă nu am vreun comentariu de făcut.

„Am jucat tenis împotriva lui Bush şi Sampras“

Preşedintele George H.W. Bush şi congressmanul Bill Archer. Cei doi au fost buni prieteni FOTO: Biblioteca Universităţii din Texas

bush si bill archer

Ştiu că aţi fost bun prieten cu fostul preşedinte american George H.W. Bush. Care este cea mai specială amintire pe care o aveţi legat de fostul preşedinte?

Preşedintele Bush a fost predecesorul meu în Camera Reprezentanţilor în Congres. Când a decis să candideze pentru Senat, a renunţat la locul pe care îl avea în Camera Reprezentanţilor. Iar eu am candidat pe acel loc. I-am cunoscut foarte bine pe preşedintele Bush şi pe soţia sa, Barbara. Am devenit buni prieteni. Iar preşedintele Bush şi soţia sa ne-au invitat pe mine şi pe soţia mea Sharon de mai multe ori la Casa Albă la reuniuni restrânse. A fost o prietenie pe parcursul mai multor decenii. Preşedintele Bush era un om special. Am jucat de multe ori tenis împreună, au fost momente minunate. După ce a ajuns preşedintele SUA, m-a sunat de mai multe ori să vin la Casa Albă ca să jucăm tenis. Am jucat tenis şi cu mai multe celebrităţi. Îmi aduc aminte cu plăcere de o partidă de tenis în care am jucat împotriva lui Pete Sampras, pe atunci cel mai bun jucător din lume. Pete Sampras a jucat la dublu cu preşedintele Bush, iar eu am avut un partener nu foarte bun. Sampras şi Bush ne-au învins, dar a fost o experienţă de neuitat.

Cât de mult s-a schimbat impresia dumneavoastră despre România din 1975, când l-aţi întâlnit pe Ceauşescu, şi până acum?

România a devenit între timp o democraţie şi am o impresie foarte bună despre ţara dumneavoastră şi oamenii săi de calitate. Însă pe vremea când l-am întâlnit pe Ceauşescu impresia mea nu era una foarte bună. Am avut mai multe experienţe cu români, cea mai importantă fiind cea cu Martha şi Bela Karolyi şi fiica lor Andrea. Însă nu a fost singura experienţă. Ţin minte că în perioada regimului comunist era un luptător constant pentru libertate închis într-o puşcărie din România. Şi cu ocazia altei vizite făcute în România acel om m-a contactat şi mi-am petrecut mult timp pentru a găsi soluţii ca să-l ajut să plece din România cu soţia şi fiica lui. În cele din urmă am reuşit, după ce i-am scris o scrisoare lui Ceauşescu şi i-am spus cât de important este pentru mine acel tânăr. Iar Ceauşescu l-a eliberat din închisoare.

Cum îl chema pe acel dizident eliberat?

Îl chema Michael Olteanu. A stat mai mulţi ani în închisoare, a fost eliberat de regimul comunist şi a venit apoi cu familia în California în 1976. Aş avea nevoie de ore întregi ca să vă spun povestea şi viaţa acestui om despre care se ştiu extrem de puţine informaţii în spaţiul public.

Vă mai recomandăm:

Abuzuri sexuale la ferma soţilor Karolyi: doctorul echipei de gimnastică a SUA a profitat ani la rând de sportive. „Ne spunea că acesta e tratamentul“

ESPN: O fostă gimnastă i-a dat în judecată pe Bela şi Marta Karolyi pentru abuz fizic şi emoţional

SUA



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite