Cleptocraţia în era lui Trump: ce înseamnă declaraţiile sale fiscale pe scena globală a corupţiei

Situaţia financiară a lui Donald Trump scoasă la iveală din declaraţiile sale fiscale, scandalurile financiare şi cercurile care se strâng din jurul unor lideri ai lumii arată o lume interconectată a corupţiei care are drept monede de schimb faima, bogăţia şi puterea. Pe fondul ei, statul de drept şi democraţia devin o farsă, scrie Ananya Chakravarti în Foreign Policy.

Elliott Broidy, co-fundraiser al campaniei lui Trump din 2016 alături de Partidul republican, este judecat pentru lobby în favoarea unui cetăţean străin în cazul de fraudare a Fondului de Dezvoltare Berhad din Malaysia (1MDB). Premierul malaysian Najib Razak, preşedintele fondului şi complicele său Jho Low, au deturnat 4,5 miliarde dolari din împrumuturi, bani pe care i-au spălat pe pieţele financiare globale. Banca care a intermediat aceste credite, Goldman Sachs, a obţinut o înţelegere legală cu guvernul malaysian în valoare de 3,9 de miliarde de dolari în ceea ce procurorul general al SUA a numit „cleptocraţie din cele mai rele”. Broidy a avut un rol relativ modest în acest scandal: a făcut lobby în SUA în favoarea lui Jho Low, care era anchetat de justiţia americană. A încercat inclusiv să aranjeze o partidă de golf între Trump şi premierul malaysian, dar n-a reuşit. Povestea lui Broidy este revelatoare despre natura corupţiei internaţionale şi este o lume care se intersectează cu cea a lui Trump. 

În 2016, o scurgere masivă de milioane de documente de la unii dintre cei mai mari furnizori de servicii offshore, şi anume Mossack Fonseca, a dezvăluit o reţea masivă de corupţie: cel puţin 140 de politicieni din 50 de ţări au fost implicaţi alături de celebrităţi mondiale. Lista Panama Papers a fost cuprinzătoare, reprezentând bogaţi de toate culorile, credinţele şi facturile.

Reacţiile acestor ţări au fost de apărare a intereselor domestice, dar s-a stârnit şi un val de naţionalism contra corupţiei internaţionale. Trump a promis că va „goli balta”, iar premierul indian Narendra Modi că va aduce înapoi banii negri stocaţi peste graniţe. Pentru anumiţi lideri naţionalişti campania anti-corupţie ca armă politică nu a fost doar retorică: Jair Bolsonaro a venit la putere în Brazilia prin anchetele împotriva rivalilor de stânga ca parte a Operaţiunii Spălarea Maşinilor.

Patru ani de mandat şi corupţia a înflorit sub paza lor. Un exemplu în India sunt oamenii de afaceri Vijay Mallya şi Nirav Modi care au fraudat băncile indiene de aproape 3 miliarde de dolari. Bolsonaro a anunţat triumfător sfârşitul Operaţiunii, întrucât nu mai există „niciun fel de corupţie la nivelul guvernului”. În acest timp, membri ai familiei sale şi asociaţii săi apropriaţi erau anchetaţi pentru mită. Anunţul a fost făcut după dezvăluiri de anchete motivate politic şi Bolsonaro s-a folosit de ocazie să-l facă ţap ispăşitor pe fostul aliat şi ministru al justiţiei Sérgio Moro, care rezistase asalturilor preşedintelui brazilian asupra sistemului judiciar.

În această lumină trebuie înţeleasă situaţia financiară a lui Trump aşa cum reiese din declaraţiile sale fiscale, scrie Ananya Chakravarti în Foreign Policy. Bogăţia lui Trump nu vine din antreprenoriat de succes, ci din exploatarea sistemelor de taxe şi credite - ca şi prin accesul la lumea interconectată a elitelor globale. New York Times a numit prevederile fiscale prin care oamenii de afaceri ce merg în pierdere beneficiază de reduceri de taxe în anii următori „muzica de fundal a vieţii lui Trump”.

Finalmente, longevitatea acestui joc alba-neagra s-a datorat accesului permanent la reţeaua financiară globală, un acces mai degrabă facilitat de relaţii decât obţinut prin competenţă. Familia Trump trăieşte luxos şi se bucură de toate accesoriile celebrităţii pe credit. Datoriile personale ale lui Trump însumează cel puţin 421 de milioane de dolari şi sunt scadente în câţiva ani. În pofida istoricului său în afaceri, care l-au dus în pragul falimentului, înainte să fie salvat de showul The Apprentice, băncile au continuat să-l împrumute. Trump şi-a asigurat aceste credite printr-o metodă bine cunoscută în circuitul internaţional al oamenilor de afaceri corupţi, şi anume nu prin dovezi de competenţă, cât prin legături personale şi cultivarea unei mistici a celebrităţii.

 Înainte să fie condamnat în scandalul 1MDB, Low a declarat pentru the Times ,care i-a făcut un portret, că modul său de operare în calitate de investitor nu ţine doar de gestionarea eficientă a banilor, ci şi de furnizarea de servicii celor bogaţi şi influenţi, astfel încât să le faciliteze accesul la stilul de viaţă dorit.

Liderii cu mână forte cultivaţi de Trump, de la Modi în India la Duterte în Filipine şi Recep Tayyip Erdogan în Turcia, sunt conştienţi de afacerile sale profitabile din ţările lor. Acestea obţin mai multe impozite de la Trump decât SUA şi nu doar că se întâmplă asta, ci liderii acestor ţări s-au folosit de conexiunile de afaceri în scopul unor avantaje diplomatice. Duterte a trimis ca delegat al său un om de afaceri de la Trump Tower din Manila, în timp ce delegaţiile lui Erogan şi afacerile de stat turce favorizează proprietăţile lui Trump ca răsplată pentru compromisuri diplomatice.

Unul din răspunsurile posibile la raportul despre taxele sale este resuscitarea ideii că Trump este candidatul Manchurian al Rusiei, şi astfel preşedinţia sa este o Matrioşkă a puterii în care e folosit ca idiot util de adversari externi. Dar nu despre asta e vorba. Reconstrucţia meticuloasă şi prozaică a situaţiei sale financiare a permis o privire dincolo de o perdea magică de minciună şi manipulare, iar ce a ieşit la iveală a fost o elită globală: Nediferenţiată ca ideologie, credinţă sau ţară, este compusă din acei oameni care se adună în cluburi exclusiviste, hoteluri VIP, şi ai căror copii învaţă împreună la universităţi prestigioase şi se căsătoresc, adică toţi acei oameni pentru care capitalul social înseamnă bani.

Imagini în care celebrităţi apar alături de dictatori, de corupţi şi candidaţi la preşedinţie devin inteligibile în lumina unei lumi interconectate a corupţiei în care monezile de schimb sunt faima, bogăţia şi puterea, iar cariera lui Trump este un produs al său.