China nu este un (in)amic al SUA, dar îl poate aduce la ordine pe Kim Jong Un

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
Trupe militare chineze, cu echipament modern de luptă, sunt dislocate la graniţa cu Coreea de Nord. Acestea par a fi destinate şi exercitării unei presiuni disuasive asupra lui Kim Jong Un, astfel încât preşedintele Chinei, Xi Jinping, să poată impune menţinerea stabilităţii în Asia de Nord-Est.
Trupe militare chineze, cu echipament modern de luptă, sunt dislocate la graniţa cu Coreea de Nord. Acestea par a fi destinate şi exercitării unei presiuni disuasive asupra lui Kim Jong Un, astfel încât preşedintele Chinei, Xi Jinping, să poată impune menţinerea stabilităţii în Asia de Nord-Est.

Nu NATO, nici Statele Unite, sau alt aliat al acestora, vor juca rolul decisiv în dorita aplanare a tensiunilor din Peninsula Coreea. Rusia va privi atentă evoluţia evenimentelor, fără a le putea influenţa cu ceva. Diferenţa specifică, tonul la fanfara păcii sau la marşul de război va fi dat, acum, de preşedintele Chinei, Xi Jinping. El a atenţionat Coreea de Nord să nu facă vreo imprudenţă şi a deplasat efective militare la graniţa comună.

Un instrument democratic, cu impact la opinia publică din Statele Unite ale Americii, îl constituie bunul obicei - nepracticat pe plaiuri mioritice - de a invita, în comisia Senatului, pentru Forţele Armate, comandanţi capabili să îşi susţină punctele de vedere, evident avizate, în legătură cu recursul la soluţia manu militari, în situaţii de criză, precum aceea marcată de un puternic război psihologic, în Peninsula Coreea. 

În privinţa acestui ultim caz, cel invitat să se pronunţe, pertinent şi la obiect, a fost amiralul Samuel J. Locklear, comandantul Comandamentului SUA, pentru Oceanul Pacific.

El nu a ezitat să considere acţiunile nord-coreene, din ultima vreme, o ameninţare clară şi directă, la securitatea naţională a Statelor Unite.  

Mai mult, nu s-a sfiit să îşi avertizeze auditoriul că un conflict militar - reeditat în Peninsula Coreea - va fi derulat pe o perioadă lungă de timp, fiind imprevizibil şi afectând nu doar Asia de Nord-Est, ci şi întreaga economie globală. 

În traducere liberă, o voalată sensibilizare a Chinei, care, încă de luna trecută, a deplasat impresionante efective militare, lângă frontiera cu Coreea de Nord. 

Alt mesaj important, al amiralului Locklear, a fost acela că forţele militare americane sunt gata de luptă şi vor fi în stare să apere teritoriul american şi pe cele ale aliaţilor săi. 

Concomitent, el  a exprimat opinia că reducerea tensiunii actuale, dintre cele două state coreene, va fi posibilă şi ca urmare a asumării rolului de moderator, de către China, al cărui preşedinte, Xi Jinping, a şi făcut o declaraţie fermă, de atenţionare, evident a Phenianului, conform căreia nimeni nu are dreptul să pună în pericol pacea din regiune, din egoism. 

În evaluarea Comandamentului SUA, pentru zona Pacificului, promisiunile lui Kim Jong Un privind dezvoltarea şi creşterea economică a statului comunist sunt subminate de lansările de rachete şi testele nucleare recente. Care vor conduce la noi sancţiuni şi la o izolare internaţională. 

Armele nucleare nord-coreene, rachetele balistice ale Phenianului, vânzările ilicite de armament, pe care le practică regimul comunist condus de Kim Jong Un şi acţiunile care continuă, de proliferare a ameninţărilor de război, justifică recurgerea la apărarea americană antirachetă. 

Amiralul Samuel J. Locklear a recunoscut că tensiunea actuală este cea mai mare, din întreaga perioadă trecută de la războiul coreean - derulat la mijlocul veacului trecut. 

El a garantat că Statele Unite sunt în stare să răspundă la orice lansare de rachetă nord-coreeană, care ar viza teritoriul american şi/sau pe cele ale aliaţilor SUA. 

Referitor la China şi relaţia acesteia, cu regimul comunist nord-coreean, amiralul a declarat senatorilor că Beijingul ar putea convinge Phenianul să fie reţinut, din punctul de vedere al declanşării acţiunilor militare - atât de mediatizate, până acum.

În plus, el crede că liderii chinezi ar putea chiar face mai mult decât atât. 

Comandantul Comandamentului SUA, pentru Oceanul Pacific, a surprins senatorii prezenţi la audiere, cu afirmaţia că, pentru el, China nu este nici prieten, nici inamic. 

Motivaţia acestei atitudini? Amiralul crede că SUA şi China au aceleaşi interese de pace şi securitate, în lume şi în zona vizată de reeditarea conflictului militar, dintre cele două state coreene. 

De ce China ar privi altfel, acum, spre Phenian? 

Armele nucleare nord-coreene, insecuritatea generată la frontiera comună şi fluxul de refugiaţi, previzibil, pe teritoriul chinez, sunt chestiuni care nu pot ignorate. 

Interesele naţionale chineze vor determina o altă abordare a relaţiei cu aliatul imprevizibil, din nordul Peninsulei Coreea. 

Între timp, un sondaj efectuat peste Ocean, indică faptul că din 10 americani, patru văd în regimul lui Kim Jong Un un pericol la adresa Statelor Unite. 

La nivelul Republicii Coreea, de două luni de zile se derulează ample manevre militare - anterior programate - cu camarazii americani.În plus, importante efective militare şi tehnică de luptă modernă au fost dislocate  în apropierea liniei de demarcaţie, dintre cele două state coreene. 

În Japonia, sisteme de apărare antirachetă au fost amplasate în jurul capitalei, dar şi în alte districte nipone susceptibile a deveni ţinte pentru rachetele nord-coreene. 

Rămâne de văzut dacă, după expirarea datei anunţate pentru demararea acţiunilor militare, Phenianul chiar va lansa cele două rachete mobile, cu rază medie de acţiune, dislocate deja pe coasta estică a republicii comuniste. 

Kim Jong Un consideră necesară deţinerea, de către statul său, a armelor nucleare, ca măsură disuasivă la ameninţările pe care le invocă din partea SUA.

Şi ca bomboana să fie văzută pe coliva momentului, Phenianul mai cere recunoaşterea Republicii Populare Democrate Coreene ca putere nucleară. 

Ar mai fi fost actuala încordare, dacă în Consiliul de Securitate al ONU nu s-ar fi luat sancţiuni mai stricte, după ultimul test nuclear subteran nord-coreean, din luna februarie, 2013? 

Probabil că da. Obiectivul fiind garanţiile pe care le vrea Kim Jong Un şi suita sa, că nu vor face obiectul unei operaţiuni de înlăturare de la putere. 

S-a manifestat SUA, în tot acest timp, ca o superputere agresoare? 

Dimpotrivă. Preşedintele Barack Obama a primit aprecierile unor lideri republicani, pentru tactul lui şi măsurile luate, precum amânarea unui test de lansare a unei rachete, din California, pentru a preveni o înţelegere eronată - la Phenian - a acestei programate verificări de rutină. 

O decizie care a fost salutată, chiar pe timpul vizitei sale în Germania, de preşedintele Rusiei, Vladimir Putin. 

De partea cealaltă, a câmpului teoretic de luptă, conform unei informaţii a serviciului de spionaj sud-coreean, Coreea de Nord pregăteşte un test nuclear.

Acesta este considerat, la Seul, ca fiind iminent, probabil pe 15 aprilie.  

Imaginile difuzate de Beijing, cu trupe echipate modern, alergând spre frontiera cu rebelul nord-coreean, ne  duc cu gândul la intervenţia militară chineză, din războiul precedent. 

Totuşi... Phenianul nu a cerut ajutor militar. 

Iar SUA nu şi-a propus să treacă... dincolo de zona de demarcaţie militară. 

Context în care s-ar putea ca aceste concentrări de trupe chineze să fie, mai degrabă, un element de presiune psihologică, vizându-l şi pe Kim Jong Un.

Care poate ameninţa Statele Unite. Dar nu îşi poate permite ignorarea opiniei Beijingului.

Interesantă mai este şi informaţia, difuzată neoficial, de CIA, conform căreia va fi o acţiune militară locală, generată de Phenian, dar de care tânărul lider nord-coreean se va disocia.

Numărul de victime va fi minor.

Iar situaţia se va detensiona imediat, fără a fi învingători, sau învinşi. 

Citit în oglindă, acest scenariu îi va aduce deservicii lui Kim Jong Un, pentru simplul motiv că va arăta lumii că... nu  îl mai ascultă toţi militarii nord-coreeni! 

De fapt, multe dintre acţiunile de propagandă, cu militari pe plajă, urmându-l în apă - pe Kim Jong Un, ce pleca cu o ambarcaţiune militară -  până la brâu, spre disperarea sa, nu au arătat, celor care s-au uitat pe micile ecrane, decât o armată mai degrabă isterizată.

Într-o debandadă care dă serios de gândit, chiar dacă era programată să arate ataşamentul militarilor faţă de liderul suprem nord-coreean.

Va fi război - la noapte, mâine, în săptămâna care vine -, în Peninsula Coreea? 

Răspunsul l-a dat deja preşedintele Chinei, Xi Jinping.

Restul ţine de teatralitatea unui dictator - prea tânăr pentru a fi lăsat, până la capăt, de capul lui...

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite