Assange era deja urmărit în SUA pentru publicarea materialului clasificat extras de Chelsea Manning, fostul angajat al NSA. Materialul publicat de Wikileaks a dus la distrugerea de cariere politice, de înalţi funcţionari şi diplomaţi, în partea telegramelor diplomatice, iar pe componenta militară, a dus la pierderi de vieţi omeneşti americane şi străine în Afganistan şi Irak.

CNN a adus în prim plan - în ajunul audierii consilierului special Robert Muller III în Congres, în faţa comitetelor selectate de supraveghere a serviciilor de intelligence americane – datele complete din raportul Muller şi referirile la rolul Wikileaks, al hackerilor ruşi şi a serviciilor de informaţii ruse în alegerile americane. Mai mult, CNN a reuşit să pună mâna pe rapoartele a trei firme de securitate private care l-au supravegheat pe Assange în Ambasadă pentru guvernul ecuadorian. Dezvăluirile ridică vălul asupra unora dintre cele mai apărate secrete de către GRU şi hackerii săi, de către statul rus, care încearcă să se extragă din responsabilitatea alterării alegerilor americane, dar mai ales asupra modului în care a funcţionat centrul de comandă al Wikileaks din Ambasada Ecuadorului din Marea Britanie, până la data ridicării azilului politic şi extragerea forţată a lui Assange din Ambasadă la cererea autorităţilor ecuadoriene.

Materialul este extrem de interesant de citit, cu toate detaliile temporale şi cu tentativa ca, de pe camerele de supraveghere şi din înregistrările şi rapoartele de securitate, să fie identificaţi cei care i-au dat lui Assange datele extrase din serverele Comitetului Naţional Democrat sau din serverul privat al doamnei Clinton, contracandidatul lui Donald Trump. Rezultatul este, pe cât de surprinzător, pe atât de edificator.

Astfel, întreaga coroborare de materiale subliniază foarte clar că Assange a lucrat cu serviciile de informaţii ruse (cu precădere serviciul militar GRU) în afacerea alegerilor americane. Pe asta se şi întemeiază acuzaţiile serviciilor de informaţii americane şi ale Raportului Muller că Rusia a fost implicată direct în alterarea alegerilor şi opţiunilor publicului american în favoarea lui Donald Trump.

Apoi nici serviciile de intelligence americane, nici cele britanice care au făcut supravegherea constantă din teren, dar nici măcar cele ecuadoriene, inclusiv companiile private angajate formal în supravegherea lui Assange, nici unii nu ştiu în detalii toate elementele acestei activităţi care să poată să fie probată dincolo de orice dubiu. Există numeroase elemente concrete, persoane identificate, enorm de multe capete de probă pentru cele susţinute de raport, dar nu este un film complet şi deplin acoperitor al activităţilor, persoanelor, demersurilor lui Assange la Londra, în cei şapte ani cât a fost blocat în Ambasada Ecuadorului.

Assange a beneficiat de un număr de privilegii fără egal – suspendate doar în perioada campaniei electorale formale din SUA – care vizau aparatură introdusă în ambasadă, acces neîngrădit şi necontrolat la internet de mare viteză şi la telefon, ca şi ocuparea unui număr de camere unde stătea, introducerea şi extragerea fără control a unui număr de persoane în ambasadă, accesul la înalţi oficiali ecuadorieni şi dominarea, ba chiar terorizarea ambasadorilor Ecuadorului aflaţi în misiune aici, dar şi primirea de pachete de la persoane necunoscute – mascate, cu ochelari negri, complet acoperite de robe negre – prin paznicii ecuadorieni, care nu au putut fi înlocuiţi la solicitarea firmelor de pază care au sesizat încălcarea protocolului de securitate al Ambasadei.

Sunt multiple acuzaţii şi un proces mamut ce i se pregăteşte lui şi asociaţilor săi, extrădarea antrenând pentru fondatorul Wikileaks încheierea vieţii în închisoare.

Deşi monitorizat strict, probându-se legăturile cu hackeri celebri şi cu serviciile de informaţii ruse, Assange a reuşit să se sustragă şi urmăririi interne în ambasadă prin dispozitive de bruiaj electronic şi sonor, prin întâlniri în toaleta femeilor şi prin propria reţea de oameni şi de dispozitive electronice care ocoleau traseele Ambasadei sau pe cele care erau supravegheate de către britanici. Este clar, dincolo de orice dubiu, Assange a fost implicat direct şi în spargerea mailurilor Comitetului Naţional Democrat, şi în cele ale doamnei Clinton, şi în cele ale consultantului doamnei Clinton, John Podesta.

Mai mult, ancheta consilierului special Robert Muller a validat fără dubii şi faptul că Ambasada Ecuadorului la Londra a fost centrul de comandă al războiului cibernetic şi informaţional ce a determinat ingerinţa directă în alegerea preşedintelui Statelor Unite, în noiembrie 2016. Numărul de vizite, lista formală a acestor persoane, libera trecere garantată tuturor invitaţilor lui Assange, fără control, extragerea din Ambasadă a echipamentului - inclusiv a peste 100 de hard drive-uri - de către angajaţii Wikileaks, fără putinţa de a le controla, toate subliniază şi implicarea statului ecuadorian, dar mai ales protecţia din partea Rusiei de care a beneficiat Assange. Propaganda şi preluarea întregii acţiuni de către RT, inclusiv întâlnirile fondatorului Wikileaks cu reprezentanţii RT la Londra, dar mai ales reacţiile oficialilor ruşi după ridicarea azilului şi extragerea lui Assange din Ambasadă, au fost probe directe asupra modului de acţiune al combinaţiei GRU-Wikileaks în afacerea alegerilor prezidenţiale americane.

Azi, Assange ispăşeşte un an de închisoare pentru fuga de sub cauţiune şi încălcarea condiţiilor acordării cauţiunii în Marea Britanie, în timp ce se luptă puternic pentru evitarea extrădării în SUA. Aici sunt multiple acuzaţii şi un proces mamut ce i se pregăteşte lui şi asociaţilor săi, extrădarea antrenând pentru fondatorul Wikileaks încheierea vieţii în închisoare. Pe principiul apărării drepturilor omului, cu precădere al libertăţii presei, Assange şi susţinătorii săi ruşi încearcă să evite această extrădare şi să îl menţină pe Assange în afara Americii. Cu şanse tot mai reduse, dacă nu cumva o operaţiune special îl extrage din închisoare şi-l transportă la Moscova, alături de Edward Snowden.