Chiar dacă întrevederea dintre Trump şi Iohannis are pe agenda publică evaluarea Parteneriatului Strategic dintre România şi Statele Unite, nimeni nu este naiv să îşi imagineze că preşedintele SUA va fi pasionat de aniversarea a două decenii de la lansarea acestuia, ci, mai degrabă, de o discuţie francă privind situaţia securităţii internaţionale în arealul limitrof Mării Negre.

Asta în condiţiile în care graniţa NATO trece momentan pe Prut, iar la Nistru sunt trupe ale Federaţiei Ruse, care astfel subminează atât integritatea teritorială a Republicii Moldova, cât şi securitatea Ucrainei de Vest, cea de Sud fiind lipsită de peninsula Crimeea, iar cea de Est fiind fără controlul administrativ asupra Donbasului.

În mod paradoxal, în timp ce la Pentagon persistă luciditatea că existenţa celor patru grupuri de luptă simbolice, dislocate de NATO, în Estonia, Letonia, Lituania şi Polonia nu poate împiedica o agresiune militară rusă, în zona baltică, la Moscova devine tot mai evidentă grija pentru tot mai probabila implozie a ceea ce se mai numeşte, în stil sovietic, Republica Moldova, fosta Românie de Est.

În acest context, exerciţiul militar aliat, organizat acum pe teritoriul României, vizează o defensivă care implică, logic, şi apărarea României de Est, cea dintre Prut şi Nistru.

În timp ce preşedintele României a fost invitat peste Ocean, la Casa Albă, Hruşciov cel Mic, de la Chişinău, respectiv Igor Dodon, a dus cărbuni la cădelniţa lui Dmitri Rogozin, numit aiuritor, de UNIMEDIA... drept premier al Federaţiei Ruse, gafă ce indică mai degrabă deruta unor statalişti slavi   dintre Prut şi Nistru.

Pe de altă parte, doar sindromul drobului de sare poate explica focalizarea unilaterală, a unor visători, pe te miri ce rol închipuit, de lider regional dorit de SUA, pentru România, în arealul geopolitic unde statul român are la hotare ţări cu intenţii geopolitice duplicitare.

Problema reală este: administraţia prezidenţială de la Bucureşti, i-a pregătit lui Klaus Iohannis un plan concret, de discutat la anunţata întrevedere, la nivel înalt, cu puncte clare privind concretizarea interesului naţional al României, în următorii ani ai prezenţei lui Donald Trump în Biroul Oval?

Un răspuns la această întrebare vom avea la finalul zilei de 9 iunie 2017.

Şi să sperăm că preşedintele Donald Trump va merita o nouă bilă albă, în afara celei meritate pentru acceptarea propunerii de a îl fi invitat, la un dialog, pe omologul său român.

Până atunci, pentru a înţelege contextul declaraţiilor unor oficiali europeni contra unor opţiuni ale preşedintelui Donald Trump, am iniţiat dialoguri cu doi conaţionali cunoscuţi pentru preocupările lor în domeniul geopoliticii de ieri, de azi şi de mâine, cele mai inedite afirmaţii fiind inserate mai jos.

Dr. Marius Văcărelu:

“1.  Noi suntem într-o etapă în care întreaga lume este atât de tensionată, atât de enervată, încât nu poţi să faci o predicţie completă a evoluţiilor, pe toate palierele. Pentru că mai este un lucru. Marile puteri reuşesc să controleze o bună parte din destinul lor, dar micile puteri mai puţin. Istoria a demonstrat că împărţirile teritoriale le-au făcut marile puteri, pe seama celor mici.

2. Cumva, Asiei i-a lipsit un conflict al ei, cum am avut noi, europenii, două conflicte. Noi, europenii, am renunţat la confruntări armate după războaie mondiale, care ne-au vlăguit din punct de vedere militar, politic, demografic şi ne-au permis să construim un alt tip de societate.

3. Este în firea omului, de cele mai multe ori, să nu recunoască adevărul care îl doare. Din punct de vedere psihologic asta se explică foarte clar, pentru că ne permite să ne simţim confortabili cu noi. De foarte multe ori, în interiorul statelor, electoratul nu este şi nu înţelege real adevărata dimensiune a participării la viaţa politică, alegătorii crezând că asta se reduce doar la participarea la vot.

4. Brexitul merge înainte. Într-o astfel de ipoteză nu se poate afirma că Brexitul va fi un proces uşor, dar, pe de altă parte, va fi dus integral doar de un prim-ministru. Negocierile pot să fie mai uşoare sau mai grele, anumiţi oameni pot să îşi dea demisia, pe timpul acestor negocieri, unele demisii sunt provocate, în jocul politic, tocmai pentru a câştiga timp, pentru o strategie mai nouă.

5. Toate partidele franceze, în clipa de faţă, sunt supuse unei crize teribile de lideri. Formaţiunile politice franceze mari nu mai au atâtea procente câte aveau pe vremuri, când erau obişnuite cu o majoritate de tip confortabil, care le asigurau alegătorilor un loc de muncă, de viaţă şi pensii destul de bune.

6. În Franţa au fost foarte multe iniţiative politice, în ultimii 15-20 de ani, care au fost de multe ori blocate de mişcările sindicale, de protest, de diferitele opinii ale unor intelectuali, sau ale unora care nu au înţeles foarte bine contextul şi care sunt, în realitate, francocentrici şi care cred că totul se învârte în jurul lor.

7. În realitate, mediul economic este mai unit, la ora actuală, la nivel mondial, decât vor politicienii, mai precis decât şi-ar putea dori politicienii vreodată. Marile companii încheie contracte nu cu companii mici, ci cu cele mari. Politicienii nu îşi vor putea permite să devieze, prea mult, de la un astfel de sistem. Până la urmă Europa şi America sunt în acelaşi spaţiu civilizaţional marcat de domnia legii.

8. Germania este o ţară care nu preferă cheltuielile foarte mari, de aici şi surplusul bugetar. Germanii sunt mai strânşi la pungă şi caută să fie foarte raţionali, în cumpărături.

9. Nu ştiu ce societate ar dori Germania de la noi şi în ce ritm ar dori să ne ajute să o construim cumva, pentru că noi suntem, în clipa de faţă, într-o perioadă de tensiuni naţionale puternice.

10. Europa este, în general, o zonă a păcii. Mă întreb cine şi-ar dori să nu fie pace în Europa. Cine nu ar dori asta ar face o mare greşeală, dintr-un motiv foarte simplu. Europa este cea mai mare zonă de consum de produse. Nicio ţară, în clipa asta, oricare ar fi ea, din Est, din Nord, din Sud, din Vest, nu poate neglija capacitatea economică a Europei. Este un pic cinic ce spun, dar toate continentele sunt obligate, dacă vor să le fie bine lor, să dorească ca Europa să fie şi mai bogată decât este, asta deorece bătrânul nostru continent este pe primul loc, ca piaţă de desfacere.

11. Vreau să văd ce se va întâmpla după vizita preşedintelui României la Casa Albă. Din păcate, la noi, societatea este destul de volatilă şi pot fi în următoarele zile tot felul de evenimente. Nu ştiu cum este pregătită vizita, ce dosare vor fi discutate. Una este să intri în Biroul Oval pentru 30 de minute şi alta este să discuţi acolo două ore. Nu ştiu nici cum vom valorifica această vizită. Dar să ajungi să intri în programul preşedintelui american este deja o performanţă.

12. Văd Europa, în clipa de faţă, destul de confuză, fără lideri care să o propulseze spre ceea ce trebuie să fie. Mai degrabă noi nu avem lideri, la nivel naţional, şi atunci nici nu avem spirite care să gândească la nivel continental. Iar ţara noastră este, în clipa de faţă, prinsă în prea multe orgolii, în prea multă mizerie şi prea mult conflict intern bazat pe nişte pulsiuni şi nişte tendinţe care nu au nicio legătură cu dreptatea, cu egalitatea, şi de aici suntem prea vulnerabili. O ţară vulnerabilă, în secolul acesta, în care bombele se pare că zboară în prea multe ţări, duce, în cele din urmă, la pierderi prea mari.”

Drd. Alexandru Georgescu:

“I. Nici în acest moment Donald Trump nu îşi poate convinge adversarii adevăraţi de ceva, inclusiv pe mass-media. El poate, în acelaşi timp, să încerce să proiecteze, pentru populaţie, o imagine prezidenţială, care să mai reducă din temerile unor americani legate de abilitatea sa de a conduce SUA, temeri care sunt mereu alimentate de campania mediatică împotriva lui Trump. Dar el nu poate să îşi convingă adversarii, care rămân ostili lui.

II. Chiar dacă numărul catolicilor practicanţi scade mult, în SUA, ceea ce este un element geopolitic de interes pentru Vatican şi pentru politicile pe care le urmăreşte, ei rămân o forţă culturală, politică, în zona societăţii civile şi prin urmare, preşedintele Donald Trump trebuie să îi curteze foarte mult. Avea inclusiv un grup de susţinere, catolicii pentru Trump, pe timpul campaniei electorale, când a avut disputa cu Vaticanul.

III. Să nu uităm că a doua zi, după vizita ministrului rus de externe, Serghei Lavrov, la Casa Albă, acolo a poposit şi ministrul ucrainean de externe. Şi Donald Trump, în stilul său caracteristic, a dat pe Twitter o imagine cu mesajul “Hai să facem pace!” Deci este clar că există nişte discuţii acolo.

IV. Să nu uităm faptul că Donald Trump conduce un stat federal, într-adevăr, dar un stat puternic şi din ce în ce mai centralizat, în vreme ce Uniunea Europeană pare, cel puţin pentru moment, că trece printr-o altă fază de dezvoltare.

V. Trump a cedat toată agenda sa politică internă, de pildă a cedat foarte mult pe partea de buget, dar acum a apărut altceva, cu care adversarii preşedintelui SUA îl pot ataca. Şi să nu uităm de faptul că numirea unui investigator special, pe problema aceasta a acuzaţiilor legate de Rusia, nu este menită să afle doar adevărul, eventual cel legat de imixtiunea rusească în alegerile americane, sau dacă şi cât a fost reprehensibil, dar în cei doi-trei ani cât îi va lua investigatorului să descopere de fapt ce s-a întâmplat şi să prezinte un raport Congresului, de fiecare dată când acel investigator va deschide gura, presa va avea ocazia să îl interpreteze, astfel încât să îl atace pe Trump. De fapt aceasta a fost miza, nu aflarea adevărului. Adevărul va veni peste trei ani. Dar dacă Trump va pierde alegerile, să zicem, peste trei ani, atunci ce rost mai avea? Ideea este că adversarii săi au creat o metodă, prin care să îl atace tot timpul şi să îl forţeze ca, fiind în defensivă, să îşi compromită agenda sa internă şi, de ce nu, şi pe agenda sa externă.

VI. Eu cred că noi asistăm acum la o perioadă în care, înainte să aibă loc acţiuni majore se stabilesc relaţiile dintre elite şi poziţiile comune care trebuie adoptate, astfel încât să nu submineze aparenţa frontului comun.

VII. Felul în care va fi măsurată contribuţia unei ţări la Alianţa Nord-Atlantică va contribui foarte mult la capitalul politic pe care ţara respectivă îl are în interiorul NATO, astfel încât să argumenteze pentru elemente care ţin de interesul naţional. Din perspectiva mea, dat fiindcă Alianţa este foarte eterogenă, în multe privinţe, dar mai ales datorită faptului că unii membrii sunt bogaţi şi alţii sunt săraci, acel 2% , sau acel 2,5% către care ar trebui să tindem noi, este foarte util, pentru că noi avem obligaţia de a veni foarte rapid din urmă, legat de înzestrarea tehnică a armatei noastre.

VIII. Donald Trump avea o misiune, la Bruxelles. Să repete, pentru prima oară, faţă în faţă, cu liderii europeni, nevoia ca statele aliate să contribuie cât trebuie la bugetele lor de apărare.

IX. Donald Trump a stingherit pe foarte multă lume de când a apărut pe firmamentul politic global.

X. Mie mi se pare că NATO este cu siguranţă mai puternic, după prezenţa lui Trump la Summit, pentru că s-a renunţat acum la retorica faptului că NATO este o organizaţie depăşită, care nu mai este utilă.

XI. Noi asta trebuie să reţinem, faptul că NATO îşi are, în continuare, misiunile sale, cea principală fiind apărarea integrităţii teritoriale a membrilor săi, dar şi să răspundă la noile probleme, la nivel global.

XII. Orice tensiune care are loc acum, din perspectiva alinierii colective a membrilor NATO la câteva principii legate de dezvoltarea comună a capacităţilor militare vor fi utile pe termen lung. Fără această reformă a NATO, criticile preşedintelui Trump la adresa Alianţei se vor dovedi valide.“