În primul rând, pentru că este o estimare completă făcută nu de către politicieni, ci de către analiştii militari a situaţiei deosebit de dificile şi de complexe din Irak şi Siria, deosebit de importantă deoarece Glenn A. Fine (Principal Deputy Inspector General Performing the Duties of the Inspector General, U.S. Department of Defense) precizează că este prima făcută după anunţul strategic făcut de Preşedintele Trump privind retragerea soldaţilor americani din Irak.

În al doilea rând, deoarece analiza arată deosebiri sistemice de evaluare între viziunea comandanţilor militari şi cea a decidentului suprem, Preşedintele Trump, convins că situaţia nu numai că este complet sub control ci şi că eventualele elementele ostile sunt puţine şi vor putea fi înfrânte fără prea mari probleme.

În al treilea rând, este pusă sub semnul întrebării posibilitatea invocată de Donald Trump zilele trecute, atunci când promitea rămânerea în totală siguranţă în Irakul folosit de acum ca bază de observaţie şi de eventuală acţiune împotriva Iranului, asta prezumând că miliţiile jihadiste şi Hezbollah care acţionează în Irak au devenit irelevante.

Puteţi accesa aici versiunea online a Raportului publicat ieri, de fapt o concluzie a stadiului în care se află această operaţiune lansată în 2014 destinată să înfrângă trupele Statului Islamic din Irak şi Siria. Veţi avea o imagine realistă, un sumar de constatări aliniat în cel mai pur stil militar asupra enormelor probleme care există încă în teren, chiar dacă efortul american şi susţinerea internaţională s-au situat la cel mai înalt nivel, tot atâtea provocări ce se vor transforma foarte curând în noi punte de explozie odată cu plecarea treptată a americanilor din Siria şi Afhanistan şi confirmarea faptului că Hezbollah-ul pro-iranian  este forţa conducătoare în noul guvern Hariri din Liban. Aceste informaţii figurează şi în dosarele participanţilor la discuţia convocată mâine de Mike Pompeo cu omologii săi din ţările participante la Coaliţie, alături de o analiză separată privind consecinţele celeilalte retrageri americane, cea din Afganistan, care va influenţa decisiv misiunea internaţională din această ţară şi va contribui la ceea ce, după părerea analiştilor din mari multe servicii de informaţii aliate, va fi instalarea viitorul guvern de la Kabul controlat sau constituit de talibani.

Deocamdată însă, principalele afirmaţii ale acestui raport de acum privind situaţia din Irak şi Siria:

1. Aproape de finele ultimului trimestru din 2018, în decembrie, Administraţia a anunţat retragerea forţelor americane din Siria. Din cauza semnificaţiilor acestui anunţ, biroul Inspectorului General din cadrul Departamentului Apărării (DoD) a solicitat lămuriri suplimentare DoD asupra statutului misiunii şi a eforturilor menite să înfrângă ISIS în Siria şi Irak. Răspunsurile primite de la DoD sunt descrise în acest Raport.

2. Aproximativ 2000 de luptători ISIS rămân în regiunea din estul Siriei unde au operat forţele americane.

3. Oficiali ai USCENTCOM au afirmat că „în absenţa unei presiuni constante, este extrem de posibil ca ISIS să poată să reapară în Siria în perioada următoarelor 6-12 luni“.

4. „În acest moment, ISIS îşi regenerează funcţionalităţi şi capacităţi vitale cu mult mai rapid în Irak decât în Siria.“

5. ISIS are în continuare capacitatea de a coordona ofensive şi contra-ofensive şi a reluat temporar de la Forţele Democratice Siriene (SDF) controlul în zona de graniţă între Irak-Siria.

6. Luptătorii ISIS rămaşi în zonă sunt descrişi de oficialii din CJTF-OIR (Combinet Joint Task Force – Operation Inherent Resolve) drept „având experienţă de luptă“, „exersaţi“ şi „foarte disciplinaţi“.

7. Cu toate că cei din SDF au capturat Hajin, ultimul mare oraş deţinut de ISIS, şi în acest moment continuă luptele în jurul oraşului.

8. Chiar dacă cei din SDF sunt „luptători tenaci“, oficialii din CJTF-OIR spun că sprijinul coaliţiei este „vital“ pentru ceea ce înseamnă capacitatea SDF de a învinge ISIS în zona mediană a văii fluviului Eurfrat.

9. Chiar şi cele mai antrenate unităţi ale forţelor irakiene de securitate (ISF) au probleme la nivelul lanţului de comandă şi control, personalului de comandă, rezistenţei fizice şi capacităţii de a executa mişcări „tactici minore de infanterie la nivel de bază“.

10. Preşedintele turc Erdogan s-a oferit să desfăşoare forţe armate în Siria pentru a lupta împotriva ISIS după retragerea SUA din zonă.

11. Turcia nu a participat din 2017 în operaţiuni terestre împotriva ISIS şi nu a luptat împotriva ISIS în regiunea mediană a văii fluviului Eufrat.

Remarcile sunt mai mult decât îngrijorătoare şi care vin în completarea unor afirmaţii anterioare făcute de şefa CIA, spre exemplu. Gina Haspel, într-o declaraţie în faţa comitetul senatorial pentru informaţii, spunea că ISIS „este încă periculoasă..., ISIS comandă mii de luptători în Irak şi Siria“. În „Worldwide Threat Assessment“ publicat săptămâna trecută, ISIS „rămâne o ameninţare teroristă“.

În contrast, avem declaraţia fermă a Preşedintelui Trump: „Am învins ISIS, i-am bătut i-am bătut tare de tot... Siria era plină de cei de la ISIS până am apărut eu. Curând, vom distruge Califatul în proporţie de 100%, dar îi supraveghem îndeaproape. A venit timpul să ne întoarcem acasă şi, după mulţi ani, să cheltuim banii în mod înţelept“.

Dacă tot vorbim de bani, o cifră este interesantă: cele peste 24.000 de raiduri aeriene ale Coaliţiei în Siria au costat în jur de 14,3 miliarde $. Dar apare o problemă: în precedentul raport, cel din august 2018 (îl puteţi accesa aici, numărul luptătorilor ISIS în Irak era de 17.000 şi cel în Siria de 13.100-14.500, dintre care 400-6000 în zona controlată de trupele americane). Sigur că ISIS a înregistrat pierderi umane foarte importante, dar serviciile de informaţii militare au avertizat politicienii nu foarte dornici să audă asemenea analize că a existat (şi există şi acum) un important exod către Afganistan (mai ales în zona Korasan), cifrele variind între un minim de 100 şi un maximum de 4000 de oameni sosiţi în ultima perioadă din Siria şi Irak. Să mai adăugăm şi cei aproximativ alţi 6000 care, conform raportului realizat de Combatting Terrorism Center de la West Point activează în Africa, repartizaţi în diferitele celule teroriste.

Până la urmă, cine are dreptate? Trebuie oare crezuţi experţii militari şi cei ai serviciilor de informaţii sau intuiţia liderului politic care primeşte informaţii şi în afara canalelor mai sus-menţionate? Realitatea va confirma justeţea uneia sau celeilalte dintre variante.

În final, îmi permit să vă atrag atenţia unei probleme doar aparent în afara discuţiei de azi. Găsiţi amănunte în pag. 51 a Raportului, acolo unde se vorbeşte despre operaţiunea US EUROPEAN COMMAND care a ordonat forţelor aeriene americane din Europa să pună la punct condiţiile necesare pentru a baze aeriene „gata de a fi desfăşurate“ în Europa în caz de urgenţă. A apărut astfel programul Deployable Air Base Kit care se axează pe prepoziţionarea echipamentelor US Air Force incluzând corturi, vehicule de toate categoriile, rezerve materiale medicale şi echipament pentru repararea aeroporturilor. Noutatea de acum este că se precizează numărul de 24 de asemenea kit-uri care vor fi prepoziţionate de forţele americane, pentru România cei de la Defense News vorbind despre dotările prevăzute şi în acest an la aerodromul de la Câmpia Turzii.

Revenind la tema centrală a Raportului, se pare că problemele nu sunt decât la început, potenţate de o nedorită dicotomie între tipurile de informaţii servite unei opinii publice din ce în ce mai dezabuzate, indiferente şi neîncrezătoare în capacitatea liderilor politice de a mai putea găsi soluţii. Ca dovadă, citiţi Raportul forţelor armate americane şi vă veţi convinge. Din păcate.