Americanii forţează ofensiva anticorupţie pentru a-şi păstra aliatul român

La 25 de ani după căderea Zidului Berlinului, administraţia Obama vrea ca noua Cortină de Fier să fie trasă cât mai departe

FBI a contribuit la transformarea Microsoft dintr-un simbol al capitalismului american într-o puternică armă de combatere a corupţiei autohtone. Faptul că România e o insulă într-o mare de interese ruseşti poate explica acest paradox aparent.

Dacă spui Bulgaria, spui primul segment al gazoductului South Stream, menit să menţină dependenţa energetică a Europei de Rusia. Dacă spui Serbia, spui o importantă amprentă Gazprom.  Dacă spui Ungaria, spui Viktor Orban, adică democraţie ”neliberală” şi extinderea centralei nucleare de la Pecs, finanţată cu zece miliarde de dolari de la Moscova. Dacă spui Ucraina, mai spui Ucraina? Dacă spui Republica Moldova, spui că o mână de bancheri sunt suspectaţi că au transferat 20 de miliarde de dolari negri din Rusia în Letonia.

Acesta este peisajul geopolitic în care se încadrează acum România, aflată în plin scandal Microsoft şi în prag de alegeri prezidenţiale.  O descriere a aceluiaşi spaţiu, prilejuită de aniversarea a 25 de ani de la căderea Zidului Berlinului, vine şi din perspectiva Victoriei Nuland, subsecretar de stat american pentru Afaceri Eurasiatice: ”în întreaga regiune (Europa Centrală – n. red.), cancerul regresului democratic şi corupţia ameninţă visul urmărit de atât de mulţi oameni care au luptat pentru el în 1989.”

O altă formă de tiranie

Cuvintele oficialului american nu sunt altceva decât un ecou al unei declaraţii care a devenit sloganul primăverii, după vizita la Bucureşti a vicepreşedintelui SUA, Joe Biden: ”corupţia reprezintă o altă formă de tiranie.” Acelaşi demnitar atrăgea atenţia că o societate în care politicienii şi judecătorii pot fi ”cumpăraţi” pierde controlul asupra propriului destin. ”Am văzut în Ucraina cum 15 ani de corupţie au subminat sistemul de instituţii militare şi capacitatea ţării de a se apăra”, continua Joe Biden în mai 2014.

De altfel, vizita lui Biden s-a înscris într-un ”desant” la Bucureşti al câtorva înalţi oficiali din Statele Unite, dacă e să preluăm o formulă consacrată în presa lunii mai 2014.  Anexarea abuzivă a Crimeei şi intensificarea mişcărilor de trupe ruseşti (asumate sau, mai ales, neasumate) în Ucraina i-a mai adus în România pe John O. Brennan, directorul CIA sau pe Chuck Hagel, şeful Pentagonului.

Ceea ce se ştia mai puţin în timpul ”desantului” era că testul cel mare al luptei anticorupţie din România va veni chiar din America. La fel de puţin plauzibil era şi faptul că Microsoft, o comppanie-simbol a capitalismului şi civilizaţiei de peste Ocean, va reprezenta esenţa acestui test cu grad de dificultate ridicat. În 2003, când Microsoft a preluat software-ul antivirus RAV de la Radu Georgescu, unul dintre cei mai respectacţi antreprenori români după acel moment, mass-media a proclamat intrarea României pe o hartă onorabilă a lumii.

A început în 1977

În martie 2013, autorităţile federale împreună cu Securities and Exchahge Cmmission (organismul de supraveghere a pieţei de capital începuseră să investigheze presupuse fapte de corupţie (mituirea unor reprezentanţi guvernamentali) ale Microsoft în China, România şi Italia, potrivit unui articol din The Wall Street Journal.  Teodor Meleşcanu, fostul şef al Serviciului de Informaţii Externe (SIE) şi candidat la alegerile prezidenţiale, a confirmat că ancheta a fost demarată de FBI. Din 1977, în SUA funcţionează legea Foreign Corrupt Practices Act, care intrezice compaiilor americane sau celor care sunt listate pe piaţa de capital din America să dea mită oficialilor din state străine.

În mai 2013, autorităţile române au început, la rândul lor, să investigheze doar doi miniştri dintre cei nouă care fac obiectul dosarului în forma sa actuală.

Dosarul descrie în detaliu modul în care, timp de peste un deceniu, înalţi oficiali români erau recompensaţi, individual, cu sume de ordinul milioanelor de euro de către oameni de afaceri români şi directori de multinaţioanale preponderent americane (Microsoft, Compaq, HP, IBM) în schimbul facilitării unor contracte publice.

O mostră de istorie condensată 

De altfel, ”Dosarul Microsoft” ilustrează în medalion primul sfert de veac de capitalism românesc. Conform unui calcul realizat pe acest blog, pe baza unei metodologii The Economist, peste 80% dintre averile primilor celor mai bogaţi o sută de români sunt realizate din contracte (corecte sau incorecte) cu statul român. Totodată, ”Dosarul Microsoft” ar putea echivala cu ”un act de ‘distrugere creatoare’ în societatea românească. Noi nu am făcut un proces al comunismului, dar ‘Dosarul Microsoft’ ar putea echivala cu un simbolic proces al postcomunismului românesc”, a spus recent Cătălin Predoiu, fost ministru al Justiţiei.

Într-un fel şi intervenţia autorităţilor americane în lupta împotriva corupţiei din România cu preţul sacrificării, cel puţin pe moment, a reputaţiei mai multor corporaţii de peste Ocean seamănă cu o ”distrugere creatoare”. Preferă acest cost imediat riscului mai mare ca România să intre, din cauza corupţiei, într-o zonă gri (anticamera haosului), aşa cum s-a întâmplat în Ucraina.

Şi la urma urmei, ce pierzi pe o parte, poţi câştiga pe cealaltă. Reducerea dependenţei României de gazul rusesc pe termen mediu şi lung ar putea fi înlocuită cu exploatarea unor zăcăminte noi (clasice sau alternative), zonă în care Statele Unite sunt interesate direct. ”Una dintre problemele relaţiei România-SUA este că a fost foarte dificil să investeşti în România, mai ales în ceea ce priveşte gazele naturale şi alte lucruri de care americanii sunt intersaţi şi vor să le dezvolte”, declară pentru Adevărul George Friedman, fondatorul Stratfor,  firmă de interpretare a informaţiilor strategtice. America se situa, în 2012, conform Ziarul Financiar, pe locul nouă în top 10 al principalilor investitori străini din ţara noastră.

Viktor, Vladimir & Co. 

Cheia e să menţii influenţa, pentru că restul sunt detalii. Cheia pentru Washington e ca ”axa Moscova-Budapesta” să nu treacă prin ”nicio regiune a României”, pentru a parafraza o declaraţie a lui Cristian Diaconescu, fost ministru de Externe şi fost consilier prezidenţial, făcută la scurt timp după vizita din vară a lui Viktor Orban la Băile Tuşnad. Cu acea ocazie, premierul ungar anunţa ieşirea statului vecin din zona ”democraţiilor liberale”, printr-o declaraţie de război la adresa ONG-urilor străine, o măsură copiată la indigo după politica Moscovei.

Apropierea lui Viktor Orban de Vladmir Putin a fost taxată, inclusiv recent, de americani, la cel mai înalt nivel. Bill Clinton, fost preşedinte al SUA, a afirmat despre Orban (fără să-l nominalizeze), în cadrul unui show televizat, că a fost un admirator al ”capitalismului autoritar” şi niciodată nu a vrut să lase puterea din mână. ”De obicei, aceşti băeiţi vor să rămână (la putere – n. red.) pentru totdeauna şi să facă bani”, a mai spus Clinton. Barack Obama, preşedintele în funcţie, a preluat ideea lui Clinton şi a dezvoltat-o: ”din Ungaria până în Egipt, nenumărate constrângeri legislative şi intimidări făţişe vizează tot mai mult societatea civilă.”

Şi dacă nu era suficient, Victoria Nuland i-a adresat o întrebare retorică aceluiaşi Orban: ”cum puteţi să dormiţi dumneavoastră sub pătura articolului 5 al NATO (dacă o singură ţară membră este atacată celelalte sunt obligate să intervină – n. red.) în timp ce vorbiţi deschis despre ‘democraţie neliberală’, teorie împinsă până la ultranaţionalism?”

O întrebare nerostită

Probabil că marea întrebare care ne vizează direct din mintea celor trei americani atât de preocupaţi de Europa Centrală şi de Est e cum va influenţa evoluţia dosarului Microsoft viitorul imediat al României. Pentru că, înţelegem de la George Friedman, dacă nu ne ajutăm singuri, singuri vom rămâne. Şi aceeaşi sursă ne confirmă că noul Război Rece a început de ceva vreme.