America şi armele - o dragoste veche de 200 de ani

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
Armele în State Unite ale Americii
Armele în State Unite ale Americii

Din nou America a fost însângerată de omoruri în masă. Şi din nou unii americani se pronunţă împotriva armelor în timp ce cealaltă parte susţin că armele nu au nici o contribuţie la aceste omoruri. Care ar fi cauzele, care ar fi soluţiile?

Fiind român şi venind în Statele Unite acum 7 ani am fost oarecum şocat să văd că pot cumpăra arme cum cumpăr pâine. Mai ales în statul unde locuiesc acum (Arizona) care nu cere nici măcar un background check (să ţi se cerceteze trecutul, cazierul). Dacă eşti major (21 ani), ai un act de identitate şi bani poţi cumpăra o armă de foc în mod legal (una reală, cu glonţ, nu din cele cu care se joacă unii din România, adică arme cu bile de cauciuc). 

  

Există magazine specializate care vând de la pistoale de diferite calibre la Kalashnikov şi M-16, puşti de diferite calibre. Există târguri de arme regulate (gun shows), există poligoane de tragere, şi dacă nu există, oamenii oricum ies în natură să exerseze.

  

 De unde vine fascinaţia americanilor faţă de arme? 

Fascinaţia nu a apărut peste noapte. Armele sunt adânc impregnate în cultura americană şi nu sunt semne mari, deşi sunt destui contestatari în ziua de azi, că se va schimba ceva. 

  

Acum 200 de ani coloniştii americani şi-au format statul şi şi-au câştigat independenţa faţă de coroana britanică. Printre altele, proaspăta Constituţie avea stipulat că "orice cetăţean are dreptul de a purta arme" (amendamentul nr.2). Amendamentul acesta este unul din amendamentele originale ale Constituţiei şi e adânc înrădăcinat în mintea americanilor. De-a lungul anilor, Constituţia americană a suferit modificări (au fost adăugate noi puncte) dar amendamentele originale au rămas bătute în cuie. 

 Dacă analizăm ce a fost America acum 200 de ani (sau chiar şi acum 100 de ani) vedem că argumentul de a te apăra împotrivă agresorilor (fie că era vorba de coroana britanică, fie de propriul guvern, fie de sălbăticiuni, fie de indigenii indieni - aici e de discutat cât e apărare şi cât e atac, fie de compatrioţi) era unul destul de valid. Alta era viaţa în timpurile acelea, nu era una uşoară, iar oamenii nu erau aşa de educaţi. Naţiunea americană încă nu era foarte bine stabilită, mai ales că era formată de imigranţi din multe ţări. 

  

 Timpul a trecut...lumea s-a mai schimbat, a mai evoluat în gândire (chiar şi în SUA lumea evoluează, chiar dacă, în opinia unora, evoluează mai încet decât o altă parte de lume în anumite privinţe). America a devenit cea mai puternică naţiune de pe pământ, economic şi mai ales militar. Va mai fi aşa, cel puţin o perioadă (în ciuda crizei). 

  

 Cultul armelor de foc s-a diminuat cu timpul şi a intrat într-un trend uşor descrescător. Dar nu a dispărut. Armele au devenit mai moderne, mai puternice, mai variate. S-au transformat dintr-un obiect probabil necesar în trecut într-un obiect de cult. Ca şi maşinile (un alt obiect de cult american). Am văzut destui oameni privindu-şi armele cu admiraţie - iar unii din acei oameni nu erau neapărat americani 100% ci şi imigranţi mai noi. 

 Scopul purtării armelor s-a modificat în acest timp  

  

 Apărarea împotriva coroanei britanice nu mai există ca motiv. Nici argumentul apărării împotriva altor naţiuni care ar vrea să invadeze America (filmul "Red Dawn" - vechi şi nou, nu e luat în calcul) nu stă în picioare (cât e de fezabilă invadarea Americii, cea mai puternică naţiune din punct de vedere militar?). Ţărilor europene li s-a potrivi mult mai bine argumentul asta, considerând câte războaie au fost pe continent.  Apărarea (sau atacul) împotriva indienilor nici atât. 

Cea împotriva sălbăticiunilor există în anumite părţi ale Americii, mult mai mici decât acum 200 ani. Apărarea împotriva semenilor, compatriotilor? Probabil mai mulţi americani au murit din cauza armelor de foc în secolul 19 sau începutul lui 20 decât în ziua de azi. 

Apărarea împotriva guvernului propriu? Doar dacă americanul de rând deţine tancuri, avioane, elicoptere, bombe şi rachete. Atunci ar avea o şansă. 

  

Nici unul din aceste argumente nu mai sunt ce au fost acum 100-200 de ani pentru că lumea nu mai este la fel. Şi totuşi armele încă se pot cumpăra la pachet, alături de pâine. 

Care e raţiunea de a deţine arme în ziua de azi? Şi, repet, nu vorbim de pistoale cu bile de cauciuc ci de arme în toată regula. De multe ori arme de asalt semi-automate. 

Care e raţiunea de a avea în casă un Kalashnnikov sau un M-16? Dar o puşcă cu lunetă? Dar un pistol calibru .45? Sau 3-4 pistoale şi un shotgun? Şi, mai ales, de a avea sute de cartuşe pentru ele? 

  

După cum s-a văzut şi în masacrul de ieri de la şcoala din Connecticut, când un asasin vrea să ucidă (fie că a fost instabil mental până atunci sau pe moment a clacat) va caută să ucidă cât mai repede şi câteodată cât mai mulţi. 

  

 Criminalii în masă din ziua de azi nu vor apela la cuţite, toiege, topoare, arcuri cu săgeţi şi alte arme din vremurile de demult. Nu e eficient pentru ei (nu poţi ucide prea mulţi cu un cuţit, mai ales oameni mături) şi mai ales, folosirea armelor de genul acesta implică apropierea fizică de victime.  

 Nu e totuna să ucizi tăind, lovind sau să ucizi împuşcând. Când vedem pe cineva tăiat ne dezgustam (vă amintiţi seria de decapitări de prin Orientul Mijlociu?). Când vedem pe cineva împuşcat, e doar o altă zi la birou. Nu e mare lucru. 

 Împuşcarea devine impersonală, prin faptul că nu se ia contact direct cu victima. Câteodată atacatorul se află la distanţă de ea (sau ele) şi nu le priveşte în ochi. Să apese pe un trăgaci e uşor. Să apese pe trăgaci repetat devine chiar o joacă, cu rezultatele dezastruoase pe care deja le-am văzut de mai multe ori în ultimii ani.

 Control sau nu?   

Da, se spune că nu armele omoară oameni ci oamenii omoară oameni. Este adevărat. Omul e la comandă iar arma este doar o unealtă. 

Dar de ce să faci unealtă asta aşa de uşor accesibilă? De ce oricine poate avea acces la ele? (şi de multe ori nu se face nici un control psihologic şi nici măcar de cazier) 

  

Greu se poate omorâ 20 de oameni la grămadă cu un cuţit sau o bâtă, dacă nu chiar imposibil (ceea ce s-a întâmplat în China arată asta - agresaţii fiind copii şi nu oameni maturi, care nu se pot apăra nici de cuţit darmite de glonţ). 

Unii americani (şi nu numai) spun că agresiunea de ieri (ca şi altele) îndreptăţeşte cetăţeanul să poarte arme şi să se apere.  Întrebarea mea e: poţi fi pregătit tot timpul pentru o agresiune? Poţi purta cu ţine pistolul oriunde? Poţi să stai la birou tot timpul cu mână pe pistol? Poţi să duci mână la pistol tot timpul când un client îţi intră în magazin? Poţi să stai cu mână pe pistol şi cu alta să scrii la tablă în faţa elevilor? 

  

Ai putea face toate astea dacă ai fi antrenat cum sunt antrenaţi poliţiştii sau cei din forţele speciale. Altfel, omul obişnuit nu e şi nu va deveni un Rambo.  

În situaţia şcolii din Connecticut (sau în cazul omorurilor din cinematograful Aurora, dar şi în alte cazuri) acei învăţători şi elevi ar fi murit şi dacă învăţătorii ar fi purtat armă. Pentru că nimeni nu s-a fi aşteptat la aşa ceva tocmai în şcoală lor.  

Totdeauna când se întâmplă un accident de maşină, de tren, de avion cine se aşteaptă la asta? Aproape nimeni. De aia şi mor atâţia oameni pe străzile americane şi în lume. Sau în aer (mai rar). Dar când te loveşte de obicei e prea târziu că să mai poţi face ceva. 

Când cineva năvăleşte într-o incapere şi începe să descarce arma în direcţia ta cât timp ai pentru a reacţiona? Când omul acela năvăleşte în cameră el ştie ce vrea şi e pregătit. Tu nu eşti. Şi până realizezi ce se întâmplă de obicei e prea târziu. Doar Chuck Norris ar putea avea o şansa cu mână goală sau cu armă. 

Dar când cineva năvăleşte cu un cuţit sau topor şi începe să lovească este mai mult timp de reacţie şi lumea chiar îl poate bloca şi captura (exemplu e încercarea de asasinat a senatoarei americane Giffords când, atunci când asasinul şi-a epuizat gloanţele şi a încercat să fugă, unii au sărit şi l-au capturat). 

  

 Da, crimele nu vor fi stopate prea curând, fie că se baneaza armele de foc sau nu. Pare-se că e în natura umană să ne omorâm şi să omorâm. 

 Dar crimele în masă ar putea fi diminuate controlând mai bine cine are acces la armele de foc şi mai ales la cele de putere, controlând mai bine pe cei care aplică pentru arme (inclusiv psihologic şi cazier), reducând poate cantitatea de muniţie pe care cineva o poate cumpăra (pe unele site-uri web se pot comanda cantităţi mari într-o singură comandă - ceea ce criminalul care a împuşcat oameni în cinematograful Aurora din Colorado a şi făcut).  

 Şi, după cum s-au exprimat destui americani, o mai bună grijă acordată celor cu probleme mentale sau celor care dau semne înspre aşa ceva (mai ales adolescenţi sunt supuşi schimbările şi pot claca la un moment dat - asasinul de ieri a avut 20 ani). 

Potrivit unui studiu al universităţii Harvard, mai multe arme tind să ducă la mai multe cazuri de omoruri folosind acele arme. Dar în statele care au legi de control al armelor procentajul omorurilor cu arme de foc e mai mică decât în statele mai liberale (a nu se confundă sensul cuvântului "liberal" - în România înseamnă cu totul altceva decât în America). 

  

Deşi sunt destule voci care se pronunţă în vederea controlului armelor (inclusiv actualul preşedinte), sunt destule care sunt împotrivă. Mai ales cei reuniţi sub asociaţia naţională a purtătorilor de arme NRA (o foarte puternică asociaţie cu lobby peste tot). Bineînţeles, producătorii de arme de foc ar fi culmea să fie pentru controlul armelor (e o industrie de miliarde). 

Procentajul celor care sunt pentru un control general mai strict al armelor a scăzut continuu, în ciuda celor întâmplate în ultimii ani, potrivit unui sondaj Gallup. Dar procentajul celor care susţin anumite măsuri specifice legate de arme (verificarea trecutului, nu arme ptr cei cu cazier sau bolnavi mental, înregistrarea armei, interzicerea semi-automatelor) sunt în creştere. 

În marea majoritate a uciderilor în masă din SUA ucigaşii şi-au procurat armele legal, după cum menţionează Mother Jones. La mare distanţă urmează cei care şi-au procurat armele pe cale ilegală. 

Mother Jones are, de asemenea, şi o statistică generală a omorurilor în masă din America din ultimii 40 de ani

 Washington Post are o altă statistica, a omorurilor în masă cu cele mai multe victime. 

  

 În alte ţări din vest care au un control strict al armelor omorurile în masă sunt foarte rare, clar mai rare decât în America. Poate să fie şi nivelul de educaţie care contribuie la asta? ( destui americani educaţi cu care am stat de vorbă au menţionat problema educaţiei în şcolile publice cât şi acasă)

Concluzie 

Arme la liber sau nu, control sau nu, acestea sunt nişte dileme la care societatea americană nu le va găsi rezolvare prea curând

 O bună parte din vină o are şi media care, cum e şi în România, e destul de focusată pe ceea ce se întâmplă negativ în America mai mult decât ceea ce se întâmplă pozitiv (deşi, în opinia mea, media din România e cam în faţă la asta). Cel puţin programele de ştiri cam aşa sunt. Se creează "eroi". Sexul şi violenţa se vinde.  

 Cel mai probabil că vom mai asista în viitor la scene de genul celor trăite de cei de la şcoala din Connecticut. 

 Şi lumea se va opri o clipă şi se va întreba, din nou, "Cum de s-a putut întâmpla aşa ceva?".  

 Apoi se va întoarce iar la treburile zilnice. 

UPDATE

Văd că unii dintre cititori (mai ales cei care locuiesc în SUA) încep să mă acuze de una sau alta, fără nici o argumentaţie validă. 

Oameni buni, în America există "freedom of speech", care e primul amendament, nu ultimul şi vine înaintea celui referitor la arme.   Şi mai există şi "we agree to disagree". Dacă nu sunteţi de acord cu ce am scris e ok. Dar nu încercaţi să mă atacaţi personal dacă nu aveţi argumente contra articolului meu. 

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite