Alegeri SUA 2016. Începe cursa pentru Casa Albă INFOGRAFIE

Statul Iowa dă, astăzi, startul alegerilor primare în urma cărora partidele îşi vor desemna, la convenţiile din iulie,  candidaţii care vor lupta, în alegerile din noiembrie, pentru funcţia de preşedinte al SUA.

Potrivit tradiţiei, Iowa - un stat agricol, moderat, situat în centrul ţării - deschide începând din 1972 încoace sezonul alegerilor primare. Celelalte 49 de state ale Uniunii şi cele cinci teritorii vor vota, pe rând, până în iunie, pentru alocarea cotelor pe care le deţin candidaţii, în vederea convenţiilor naţionale din iulie, în care vor fi învestiţi candidatul democrat şi cel republican în alegerile prezidenţiale din noiembrie.

Iowa este considerat reprezentativ din punct de vedere politic şi demografic pentru SUA, chiar dacă este mai degrabă conservator, iar afro-americanii reprezintă doar 3,3% din populaţia sa. Câştigătorul din Iowa nu este neapărat cel care va fi nominalizat de partid.

Donald Trump şi Hillary Clinton conduc în sondaje  

Înaintea votului de astăzi, Donald Trump şi Hillary Clinton conduceau în sondaje în taberele lor, însă nu cu o diferenţă atât de mare pentru a putea fi anticipată o victorie sigură. Democrata Hillary Clinton, după un început triumfal de campanie în aprilie anul trecut, nu mai este candidatul preferat decât pentru 45% dintre democraţii din Iowa care intenţionează să participe la alegerile primare de luni seară, conform sondajului cotidianului local „Des Moines Register“. Acest sondaj tradiţional nu „s-a înşelat“ decât o dată după 1988: în 2012, în privinţa republicanilor. 

Senatorul Bernie Sanders şi-a atras simpatia tinerilor democraţi prin denunţarea „clasei miliardarilor“ şi prin apelul său la o revoluţie politică. El se află imediat în urma fostului secretar de stat, cu 42% din intenţiile de vot. Marja de eroare este de patru puncte procentuale. Dacă studenţii, care au fost prezenţi cu miile la discursurile lui Bernie Sanders, se vor mobiliza luni, ei ar putea răsturna avantajul pe care îl are Hillary Clinton în rândul celor de peste 45 de ani. 

Miliardarul Donald Trump, favorit în tabără republicanilor, este cotat cu 28% din intenţiile de vot în sondajul realizat de Des Moines Register. Inamicul său declarat este senatorul de Texas Ted Cruz, cotat cu 23% din intenţiile de vot ale electorilor republicani. 

Ted Cruz „a fost cetăţean canadian până acum 15 luni“, a reiterat sâmbătă Donald Trump pe pista aeroportului din Dubuque, din estul statului. „Este o problemă“, a susţinut el, citând experţi constituţionali care au afirmat că senatorul nu ar putea fi eligibil, lucru contestat de alţi experţi. 

Însă senatorul de Texas pare să-şi fi consolidat sprijinul dreptei religioase, zeci de pastori evanghelici şi personalităţi ai mişcării creştine conservatoare îl susţin, iar Cruz afirmă că dispune de mii de voluntari. 

Pe cel de-al treilea loc în rândul republicanilor, cu 15% din intenţiile de vor, se află senatorul de Florida Marco Rubio, de origine cubaneză, care a adunat mulţimi importante la mitingurile sale şi care este deseori citat ca fiind a doua opţiune atât de către susţinătorii lui Ted Cruz, cât şi de cei ai lui Donald Trump. 

Doisprezece republicani şi trei democraţi au făcut campanie în micul stat Iowa, uneori în aceleaşi oraşe şi la o diferenţă de doar câteva ore. Pentru noaptea de luni spre marţi este anunţată o furtună de zăpadă, imediat după scrutinul care va avea loc la ora locală 19.00 în mii de birouri de vot.  După Iowa, candidaţii se vor îndrepta spre New Hamsphire, în nord-est, unde alegerile primare vor avea loc la 9 februarie. 

Sistemul electoral american pentru alegerea preşedintelui

O dată la patru ani, americanii îşi aleg un preşedinte şi un vice-preşedinte, optând astfel atât pentru liderii naţionali, cât şi pentru cursul pe care îl va lua politica publică. Sistemul prin care este ales preşedintele combină cerinţele constituţionale şi de statut, regulile partidelor naţionale şi din fiecare stat, tradiţii politice şi practici moderne. Ambasada americană la Bucureşti a difuzat un material documentar despre alegerile prezidenţiale din SUA din 4 noiembrie 2008 şi candidaţii la scrutin.

După cum se stabileşte în Constituţia SUA, alegerea preşedintelui este făcută de către electorii aleşi în fiecare stat. Autoritatea care ia decizia finală în alegerea viitorului preşedinte SUA este colegiul electoral, care conţine electori din fiecare stat, numărul acestora fiind egal cu reprezentanţii fiecărui stat în Casa Reprezentanţilor şi în Senat. Toate statele (cu excepţia a două dintre ele) oferă voturile electorale pe principiul 'câştigătorul primeşte tot' candidatului care a primit cele mai multe voturi ale populaţiei din statul respectiv.

Procesul de alegere a preşedintelui este, de fapt, împărţit în patru etape: 

(1) etapa pre-nominalizare, în care candidaţii se află în competiţie în alegerile primare şi caucusuri menite să desemneze delegaţii care vor participa la convenţiile naţionale ale celor două partide, unde va fi ales oficial candidatul; 

(2) convenţiile naţionale - au loc în vara anului electoral, iar în cadrul lor cele două mari partide nominalizează candidaţii pentru preşedinţie şi vice-preşedinţie şi ratifică o platformă a poziţiilor şi scopurilor partidelor; 

(3) campania pentru alegerile generale, în care nominalizaţii marilor partide, precum şi candidaţii din partea partidelor cu o mică importanţă sau independenţi se află în competiţie pentru voturile întregului electorat, culminând cu votul popular ce are loc în ziua alegerilor, din luna noiembrie,

(4) etapa colegiului electoral, în care preşedintele şi vice-preşedintele sunt aleşi în mod oficial.

În cele mai multe state americane au loc primare, în cadrul cărora se aleg delegaţii. Există trei tipuri de primare.

La cele „deschise” îşi pot exprima opţiunile toţi alegătorii înregistraţi din statul respectiv. Aceştia pot vota orice candidat. Spre exemplu, un republican poate vota la primarele democrate şi invers.

La primarele "închise”, candidaţii dintr-un partid sunt votaţi doar de alegătorii înregistraţi afiliaţi formaţiunii politice respective.

Mai sunt şi primarele „semi-deschise”, unde nu pot vota membrii înregistraţi ai unui alt partid, dar pot vota independenţii. Astfel de primare sunt în organizate în şase state, inclusiv în New Hampshire.

În 10 state (Alaska, Colorado, Hawaii, Iowa, Kansas, Maine, Minnesota, Nevada, Dakota de Nord, Wyoming) şi în Samoa Americană, Insula Guam şi Insulele Virgine Americane au loc caucus-uri.

Primarele sunt alegeri oficiale, unde votul alegătorilor este secret.Un caucus este o întâlnire a alegătorilor, într-o sală de sport, bibliotecă etc, în care reprezentanţi ai candidaţilor sau chiar candidaţi rostesc un discurs, după care alegătorii dezbat timp de câteva ore şi în cele din urmă îşi aleg favoritul, cel mai adesea prin ridicarea mâinii. Există şi caucus-uri unde votul e secret, precum cel republican din Iowa. De obicei, la caucus-uri participă doar alegătorii înregistraţi afiliaţi unui anume partid.În timp ce caucus-urile sunt organizate de filialele locale ale partidelor, primarele sunt organizate de guvernele statelor.

În cadrul primarelor nu este ales în mod direct un candidat, ci delegaţi care mai târziu la convenţiile naţionale ale partidelor votează cu un anume candidat. Desemnarea delegaţilor este complexă şi diferă de la stat la stat. Ce trebuie reţinut: cu cât un stat are mai mulţi locuitori, cu atât are mai mulţi delegaţi.

Republicanii au folosit până nu demult principiul "winner-takes-all” - cel care câştiga primarele într-un stat lua toţi delegaţii, dar acum fiecare stat poate stabili modul de distribuire a delegaţilor.

Pentru nominalizare e nevoie de o majoritate simplă: la democraţi - 2.383 delegaţi din 4.764 la democraţi, iar la republicani – 1.237 delegaţi din 2.472.

În afară de delegaţi, care trebuie să voteze un anume candidat, la democraţi există şi superdelegaţi. Aceştia pot vota ce candidat doresc la convenţie. Superdelegaţi există şi la republicani, într-un număr mult mai mic, fiind recrutaţi din cadrul Comitetului Naţional Republican.

Democraţii şi republicanii domină scena politică americană, dar în afară de candidaţii lor în cursa pentru Casa Albă se înscriu şi reprezentanţii a diverse formaţiuni mici, precum şi independenţi. 

Alegerile prezidenţiale din ultimii ani diferă din mai multe puncte de vedere de alegerile care aveau loc în perioadele mai îndepărtate ale istoriei SUA. O primă diferenţă constă în participarea mult mai largă a votanţilor în alegerea nominalizaţilor fiecărui partid; în ultimii ani, partidele politice au acordat un rol mult mai important alegătorilor partidelor din fiecare stat (în locul liderilor de partide) în hotărârea nominalizaţilor. 

A doua diferenţă implică rolul mijloacelor electronice ale mass media şi, cel mai recent, al Internetului, atât în furnizarea de informaţii pentru alegători, cât şi în conturarea campaniei electorale. În al treilea rând, finanţarea campaniilor este acum guvernată de un sistem de fonduri publice în perioada pre-nominalizare, a convenţiilor şi a alegerilor generale - acest sistem a intrat în funcţiune începând cu anii 1970, ca răspuns vizavi de creşterea costurilor campanilor electorale.

Astfel, alegerile prezidenţiale contemporane amestecă atât aspecte tradiţionale ale legii şi ale procedurilor, cât şi aspecte contemporane ale unei societăţi mai largi, mai avansate din punct de vedere tehnologic.