Din această postură, indiferent cine vine la Casa Albă şi cine deţine majoritatea în Congres, România va fi alături de administraţia americană şi-şi va respecta angajamentele aşa cum aşteptăm să o facă fiecare administraţie a Statelor Unite. Totuşi apropierea alegerilor americane, intrate în faza Conferinţelor Naţionale de validare a candidaturilor de preşedinte-vicepreşedinte, merită şi o privire asupra principalelor scenarii şi perspectivele celor două mari partide – Republican şi Democrat – în Camera Reprezentanţilor şi Senat, dar şi perspectiva alegerilor prezidenţiale din 3 noiembrie.

Candidaturile democrate în prim plan în toate statele relevante

Ca şi în primul mandat, obţinut de către preşedintele Trump - deşi a pierdut votul popular, cu peste 3 milioane de voturi - situaţia sondajelor de opinie e mult în detrimentul unei victorii a candidatului Republican. De data aceasta, diferenţa este de peste 10 puncte la nivel naţional şi în principalele state care sunt definitorii asupra numărului final de electori, care vor decide cine va fi viitorul Preşedinte al Statelor Unite. În sistemul complex american de alegere a Preşedintelui de către electori, reprezentanţii statelor în Colegiul Electoral, în număr proporţional cu populaţia şi conform acordurilor originare de Federaţie, se alocă toţi electorii dintr-un stat câştigătorului, cu câteva excepţii notabile, statele Maine şi Nebraska. Aceştia aleg preşedintele, respectând liniile de partid.

Deci, în absenţa unei mişcări miraculoase caracteristice Preşedintelui Trump, şansa ca el să preia un al doilea mandat este infimă. Asta în ciuda faptului că nivelul de încredere într-o victorie democrată, în ciuda sondajelor de opinie, rămâne încă discutabilă, deoarece există o necunoscută, cea a votanţilor care se prezintă la urne pentru prima oară şi care nu sunt înregistraţi în favoarea unui partid sau a altuia. Baza electorală care a decis alegerea lui Donald Trump în urmă cu 4 ani, atunci cu largul concurs al sistemelor de microtargetare ale Cambridge Analytica.

Se pare însă că anul acesta şi aspectele de această factură au fost depăşite, ca şi campaniile de influenţare a publicului american - precum cea rusă de acum 4 ani. Acum China optează împotriva lui Trump, iar Rusia în favoarea sa, creând o divergenţă majoră între principalii actori care au influenţat opinia publică şi au creat infodemia în cazul pandemiei de coronavirus, având şi resursele importante pentru modificarea opinii publice. De asemenea, anul acesta hackingul şi expunerea mailurilor doamnei Clinton sau a corespondenţei Comitetului Naţional Democrat nu se vor repeta. Însă surprize pot apărea oricând.

Tabăra democrată a lui Joe Biden, fostul vicepreşedinte al lui Barack Obama, a optat pentru varianta conservatoare, sigură, fără pretenţii şi fără surprize, pentru poziţia de vicepreşedinte, alegând drept candidat pe Kamala Harris, senatoare de California. În vârstă de 55 de ani, prima femeie de culoare candidat ca vicepreşedinte, imigrant cu rădăcini jamaicane şi indiene, Kamala Harris are toate atuurile pentru a ajunge vicepreşedinte. Având în vedere vârsta lui Joe Biden, 77 de ani, cel mai în vârstă candidat (al doilea pe listă e chiar Donald Trump), există o şansă importantă ca actualul vicepreşedinte, dacă va fi ales, să preia mandatul de preşedinte, în viitor, cândva, în cursul mandatului.

Kamala Harris este un politician cu experienţă importantă, a trecut prin furcile caudine ale vettingului ca senator, apoi candidat în primarele Democrate americane. Este fost procuror general al statului California, iar ca senator a avut un rol major în anchetele desfăşurate în Senatul SUA. În plus, este mai degrabă conservatoare între democraţi, chiar acuzată de progresişti pentru acest fapt. Deci o moderată, altfel, aşa cum e şi Joe Biden, capabilă să atragă voturile independenţilor şi indecişilor.

O nouă carte despre Trump. Bob Woodward, Rage – Furia

Simon and Schuster, editura care a lansat deja cărţile lui John Bolton, fostul consilier pentru securitate naţionalăpe care am criticat-o deja – şi a nepoatei lui Donald Trump, Mary Trump, va lansa pe 15 septembrie o carte ce reprezintă cea mai puternică critică la adresa Preşedintelui Trump, în plină campanie electorală. Este vorba despre cartea legendarului journalist Bob Woordward - deţinătorul a două premii Pulitzer, primul pentru celebra dezvăluire a Afacerii Watergate care a dus la demisia preşedintelui republican Richard Nixon. Dacă prima carte a sa despre Trump din 2016 se numeşte Fear – Frica, cea de a doua carte, Rage - Furia, este bazată pe câteva zeci de interviuri cu Preşedintele Donald Trump şi cu personalul din jurul său, fapt care face cartea şi mai importantă.

Potrivit dezvăluirilor făcute de editor şi de autor în exclusivitate către CNN, este vorba despre relatări explozive despre gândirea, acţiunile şi deciziile de Securitate naţională ale Preşedintelui Turmp, inclusiv relative la pandemia de coronavirus, la colapsul economic din SUA şi la manifestaţiile de protest din seria Black Lives Matter. La bază sunt sute de ore de interviuri înregistrate cu acordul fiecăreia din sursele sale, dar şi documente: note, emailuri, agende zilnice, calendare şi documente confideţiale, inclusiv cele 25 de scrisori personale “de dragoste” între Donald Trump şi liderul Nord-Corean Kim Jong un.

Editorul Simon & Schuster susţine că noua carte revelează rece şi direct cât de volatile şi vii sunt reuniunile lui Trump ce duc la decizii majore şi cât de turbulente, contradictorii şi riscante sunt aceste decizii pentru America. Chiar şi titlul Rage vine dintr-un interviu al lui Trump care spunea în martie 2016 că el aduce Furia la suprafaţă. Acesta e modul în care a câştigat fostele alegeri. Dar acum e vorba mai degrabă despre furia împotriva lui Donald Trump, stârnită de către preşedintele în exerciţiu în primul său mandat.

Lovitura venită în plină campanie electorală, dintr-o sursă atât de credibilă şi considerată imparţială, cu state vechi în mediul jurnalistic şi politic american, remarcabilă şi cunoscută pentru cărţile sale cu date din spatele uşilor închise de la Casa Albă în fiecare mandat prezidenţial, ameninţă să zdruncine serios candidatura Preşedintelui Trump. Nu e un premiu, mai mult, numeroasele interviuri acordate dau şi mai mare credibilitate cărţii. Dacă la prima carte a lui Woodward, Fear – Frica, critica lui Trump a fost acerbă, pentru că nu era prezent şi punctul său de vedere, cartea actuală e scrisă strict pe baza declaraţiilor Preşedintelui în funcţie, care candidează acum la al doilea mandat, şi a apropiaţilor săi din administraţie. Iar anunţul privind apariţia cărţii este de rău augur pentru Donald Trump.

Candidaturile pentru Senat. Schimbarea de macaz

Alegerile prezidenţiale vin împreună cu alegerea celor 435 membri în Camera Reprezentanţilor, cu mandate de doi ani, şi a 35 de senatori, o treime, care se aleg pentru mandate de 6 ani (2 fotolii sunt vacanţe din mijlocul mandatului, decesul lui John Mc Cain şi demisia lui Johnny Isakson). Mai conservatoare ca formulă de alegere şi camera ponderatoare prin modul în care a fost gândită în Constituţia americană, Senatul este cel ce păstrează tradiţiile şi echilibrele prin mandatele de 6 ani ce exced pe cel al Preşedintelui, de doar 4 ani. De data aceasta, atât reprezentanţii cât şi senatorii care merg în alegeri depind de alegerea Preşedintelui, campaniile lor sunt afectate în sens pozitiv sau negativ. Donald Trump poate să antreneze prăbuşirea Republicanilor în alegeri. De altfel, o recomandare a conducerii GOP, Partidul Republican, transmisă candidaţilor, spune că aceştia pot să se distanţeze de preşedintele Trump dacă acest lucru nu îi avantajează sau, din contra, dacă suprapunerea alegerilor prezidenţiale îi afectează direct.

Pierderea Camerei Reprezentanţilor de către Republicani a avut loc acum 2 ani. E cel mai probabil că aceste câştiguri democrate se vor repeta. Însă la Senat, cum o treime din locuri rămân neatinse de la începutul mandatului Trump, din 2016, aşteptările arătau că Republicanii vor menţine Camera Superioară. Ei bine, nu este aşa. Pentru a avea o asemenea şansă, Republicanii ar trebui să câştige 1-3 locuri de la democraţi, în timp ce candidaţii la Senat ai republicanilor se confruntă cu pierderi de 5-7 locuri în Senat. Acest pas dă o probabilitate majoră a pierderii Senatului de către GOP.

Astfel, potrivit Cook Political Report, o publicaţie nepartizană, cu 100 de zile înainte de alegeri, Republicanii au pierdut Senatul. Astfel, Republicanii pierd în Arizona, Colorado, Georgia, Iowa, Maine, Montana şi North Carolina, în timp ce Democraţii au un singur fotoliu cu risc, cel din Alabama. Acum raportul e 53-45 pentru Republicani, cu două fotolii goale. Dar în noiembrie, republicanii au de apărat 23 de fotolii iar democraţii doar 12, fapt care defavorizează din nou Republicanii.

Impactul e cu atât mai mare cu cât va defini relaţia Trump-Republicani după aceste alegeri, indiferent de câştigătorul prezidenţialelor. Cel mai probabil, Republicanii îi vor reproşa lui Donald Trump pierderea majorităţii în Legislativ, fapt care va bloca oricum politicile republicane ale Preşedintelui eventual reales, deşi şansa cea mai mare e ca Democraţii să preia şi Executivul, şi Legislativul, fapt fără precedent din 2009-2011. Iar această perspectivă subminează fundamental perspectivele pe termen mediu ale Republicanilor, care vor avea nevoie de timp şi câteva runde de alegeri pentru a-şi reveni, în epoca post - Trump. Cu gruparea republicană Never Trump în prim plan.