Afacerea coliziunii cu Rusia în dosarele lui Donald Trump: conspiraţie cu hackerii şi avantaje financiare ilegale

Donald Trump şi Vladimir Putin FOTO EPA-EFE

Intrarea în acţiune a majorităţii democrate în Camera Reprezentanţilor a creat o situaţie nouă, care accentuează presiunea care se face asupra preşedintelui american Donald Trump.

Chiar în timpul deplasării sale la Hanoi - la celebra, de acum, întâlnire soldată cu un eşec major alături de Kim Jong un, când răbdarea omului de afaceri pragmatic a cedat în faţa jocului de-a negocierea pentru imagine a liderului nord-coreean – Michael Cohen, fostul avocat timp de 10 ani al lui Donald Trump şi cel care se ocupa de problemele delicate ale actualului preşedinte, deja judecat şi care-şi aşteaptă condamnarea, s-a prezentat în faţa Congresului pentru mărturisiri complete timp de mai bine de 6 ore.

Am urmărit în detaliu aceste mărturii, şi trebuie să remarc faptul că am fost poate mai dezamăgit decât reprezentanţii democraţilor care au pus întrebări. Asta pentru că Michael Cohen nu a spus nimic nou, l-a exonerat, în mare măsură, pe preşedinte de sarcina coliziunii cu Rusia şi a repetat şi întărit acuzaţii care erau deja publice, aducând pseudo-probe conjuncturale şi circumstanţiale care trebuie coroborate cu alte elemente de validare a acuzaţiilor de către un procuror pentru a sta în picioare în faţa unei instanţe americane.

Problema esenţială este cea a credibilităţii lui Cohen. Deja condamnat şi dorind să-şi uşureze pedeapsa, colaborarea sa cu Congresul poate fi oricând supusă dubiului legitim. În plus, pentru cineva care a mai minţit odată Congresul, ba chiar a fost găsit vinovat pentru asta şi-şi aşteaptă sentinţa, e şi mai problematică susţinerea sa. Totuşi, un set de date, detalii şi capete de probă au apărut, toate pe teme deja discutate public şi unde cercetările există deja la diferite niveluri, de la consilierul special Muller la alte curţi federale americane.

Pentru că Cohen a indicat date şi plăţi doar în cazul celor două prostituate/actriţe porno cu care Trump ar fi avut afaceri neclare, şi pe care le-ar fi plătit indirect, din fonduri de campanie. Dar pe ordinele de plată nu apare motivul plăţii, iar cuvântul lui Cohen e dubitabil în instanţă. În plus, legăturile directe cu fondurile de campanie sunt, de asemenea ciudate şi neclare, nu se ştie dacă nu e vorba de plăţi individuale ale clientului Donald Trump către avocatul său, pe diferite cauze anterioare campaniei şi, oricum, fără legătură cu motivul invocat.

Deci pentru utilizarea ilegală a fondurilor de campanie, pentru evaziune fiscală, Cohen nu a adus nimic nou. A adus elemente concrete şi clare despre întâlniri şi mărturii proprii - cu credibilitatea şubredă a acestor mărturii - despre construcţia Trump Tower din Moscova, discuţii care ar fi durat până aproape de finalul campaniei, mult după data anunţată de Trump public, şi care ar fi reprezentat, zice-se, plata pentru poziţiile pro-ruse ale candidatului Trump, devenit preşedinte ulterior. Tot aici se mai înregistrează ceva date despre cunoaşterea de către Trump şi apropiaţii săi despre acţiunile de scurgere a informaţiei sparte de hackerii ruşi din mailurile doamnei Clinton şi scurse prin Wikileaks către presă, în final de campanie.

Deci Michael Cohen nu a creat foarte multe turbulenţe şi pierderi în apărarea preşedintelui Trump. A lovit puternic în imagine - de aici şi reacţia furioasă a preşedintelui chiar din Vietnam, în faţa acestei audieri - dar în rest impactul juridic este minor şi, oricum, necredibil. Totuşi acest pas nu înseamnă că Donald Trump a scăpat de probleme.

Michael Cohen FOTO EPA-EFE

Cele mai importante vin din anchetele din Camera Reprezentanţilor, dublate de cele ale diverşilor procurori. Astfel, în cazul obstrucţionării justiţiei, subiectul este încă pe masă şi, dacă la nivelul dovezilor sunt încă probleme privind ancheta în legătură cu coliziunea cu Rusia – de fapt conspiraţie pentru blocarea activităţii unei instituţii federale a statului American, FBI, şi demiterea fostului şef James Comey, în februarie 2017. Şi aici lucrurile sunt greu de dovedit la nivel legal, iar dreptul preşedintelui ca şef al executivului de a-şi demite un subaltern e suveran.

A doua anchetă teribilă, care se anunţă cu scântei, e cea relativă la plata impozitelor şi returului din scăderi de taxe pe care le-a primit Donald Trump. El a fost singurul preşedinte care nu a fost de acord să-şi publice datele financiare anterioare, dar acum, cu Camera Reprezentanţilor democrată, blocajul nu mai e posibil, şi de aici pot să apară surprize mari.

La fel ca şi la banii de campanie şi la finanţările ilegale eventuale care s-au făcut. Dar aici prevederile legii permit anumită largheţe, fiind singurul caz în care necunoaşterea legii şi lipsa intenţionalităţii exonerează de pedeapsă persoana în cauză. Deci plata unor posibile surse de discreditare publică precum cele două actriţe de firme cu adulţi ar putea intra în această categorie. Deşi varianta e puţin credibilă, dacă a avut loc, iar infracţiunile financiare sunt cele mai drastic pedepsite în SUA.

Cea mai puternică problemă rezidă tot în coliziunea cu Rusia. Dacă se identifică relaţia directă a preşedintelui sau cea indirectă prin fiul sau ginerele său – vezi şi scandalul recent al acordării accesului la informaţii clasificate, contrar recomandărilor CIA şi altor instituţii -  sau un membru al staffului electoral cu Rusia, având drept scop spargerea de mailuri şi expunerea publică a contracandidatului sau purtarea războiului informaţional, atunci pedeapsa ar fi cu adevărat drastică. Mai mult, dacă pe poziţiile pro-Rusia s-ar fi pus problema unor avantaje la Trump Tower, plătite inclusiv cu un apartament de lux acolo pentru Vladimir Putin, atunci aceasta intră în finanţări şi avantaje străine în campanie, sau avantaje create unei puteri străine contra bani, fără limitările create de legea lobbyului şi transparenţa aferentă, ambele infracţiuni fiind de o gravitate extremă, odată probate, şi intrând în motivele de înaltă trădare ce pot duce la procedura de impeachment. Totuşi până acolo e cale lungă, iar ancheta consilierului special Muller s-ar putea încheia în următoarea perioadă, cu depunerea raportului final către Procurorul general interimar.