Vostok versus Reforger - jocuri din timpul Războiului Rece actualizate

Echipamente de la exrciţiul Vastok 2018

Lumea se schimbă nu numai în SUA, dar şi în Europa, Orientul Mijlociu şi în Asia. Generalul McMaster, în funcţia de Consilier de Securitate Naţională al Preşedintelui SUA, în februarie 2018, spunea, la Conferinta pentru Securitate de la Munchen: „geopolitica se întoarce, după vacanţa politică ce a urmat celui de-al Doilea Război Mondial“.

Anul acesta au loc două mari exerciţii militare: Vastok la ruşi şi Trident Juncture în cadrul NATO. Cel de la NATO se va desfăşura în Norvegia în octombrie şi noiembrie, loc unde nu au mai avut loc exerciţii de o asemenea amploare din 1980. Norvegia este unul dintre cele cinci state membre NATO care au frontieră cu Rusia. Operaţiunea ar urma să mobilizeze circa 40.000 de soldaţi din 30 de state membre NATO şi partenere incluzând peste 10000 de vehicule, 130 de avioane şi 70 de nave militare. Forţele armate germane intenţionează să contribuie cu circa 8.000 de militari, 100 de tancuri şi peste 2.000 de vehicule la ceea ce ar putea fi cel mai mare exerciţiu al NATO de la sfârşitul Războiului Rece[1]. Contribuţia Germaniei va fi printre cele mai mari la exerciţiile „Trident Juncture“, programate între 25 octombrie şi 7 noiembrie în Norvegia. Costurile vor ajunge la 90 de milioane de euro, potrivit Ministerului german al Apărării. Scopul „Trident Juncture“ este „de a ne asigura că forţele NATO sunt instruite şi pregătite, de a prezenta capabilităţi colective şi de a arăta că NATO este puternic“, potrivit Forţelor armate norvegiene. NATO a investit mai multe resurse în exerciţii militare de la începutul crizei din Ucraina în 2014. Astfel de exerciţii servesc ca un factor de disuasiune pentru Rusia, percepută de statele membre din estul NATO - Polonia, Estonia, Lituania şi Letonia - drept o ameninţare (Agerpress).

Federaţia Rusă derulează şi ea de-a lungul şi de-a latul continentelor exerciţii militare cu toate categoriile de forţe armate. Rusia şi-a intensificat exerciţiile în apropiere de teritoriul alianţei NATO începând cu 2014. Exerciţiul „Sapad“ din Belarus, stat vecin cu Lituania, Letonia şi Polonia, a provocat îngrijorare în urmă cu an. Au fost implicaţi 12.700 de militari. În Marea Mediterană sunt 30 de nave, conduse de crucişătorul Mareşal Ustinov din Flota de Nord a Federaţie Ruse[2] pregătite de un posibil atac asupra provinciei Idlib iar în Asia s-a desfăşurat exerciţiul Vostok 2018 unde au fost prezenţi sute de mii de militari ruşi dar şi 3200 de militari chinezi şi militari din Mogolia, 36000 de tancuri şi alte vehicule militare, 80 de nave, 1000 de avioane toate operând peste mai mult de jumătate din teritoriul Federaţiei Ruse. Dimensiunea raportată a contribuţiei personalului militar rus la Vostok 2018-297000 - cu participarea Flotei de Nord şi a Flotei Pacificului, a Forţelor Aerospaţiale, precum şi a Forţelor Terestre şi a Trupelor Aeropurtate, alături de alte unităţi specializate, a determinat unii analişti să considere acest exerciţiu drept o pregătire pentru un conflict global. Aşa o fi(!?). Generalul Valery Gerasimov, şeful Statului Major General, a oferit câteva detalii interesante despre exerciţiul şi pregătirile sale extinse. Exerciţiul s-a desfăşurat în două etape: etapa de planificare, primele două zile, cea de-a doua fiind rezervată desfăşurării exerciţiilor în Districtele Militare de Centru şi de Est. În scenariul din acest an fost două fracţiuni opuse reprezentate de unităţi din districtul Militar Central şi Flota Nordică versus cele din Districtul Militar de Est şi Flota Pacificului. Generalul Gerasimov a declarat că cele două inovaţii principale ale lui Vostok 2018 constau în utilizarea a două Districte Militare şi includerea forţelor militare chineze Armata de Eliberare Populară (PLA).

De fapt, Vostok nu a fost un exerciţiu militar de pregătire a fost o masivă operaţiune de război psihologic şi de gambit geopolitic global.Exerciţiul nu a înseamnat că Rusia se pregateste de război ci faptul ca Moscova şi-a recâştigat capacitatea de a opera la nivel continental. În esenţa tema sub care s-a pregătit acest exerciţiu a fost una rezultată din lecţiile celui de-al Doilea Război Mondial unde primele elemente naţionale care au fost atacate au fost cele de infrastructura rutieră şi feroviara, porturile şi aeroporturile. Analistul Mark Galeoti a caracterizat acest exrciţiu ca fiind un heavy-metal diplomacy. În exerciţiul Zapad 2017, Moscova a redus numarul de militari participanţi pentru a nu accepta inspectori la exerciţiul care a avut ca temă: lupta în condiţiile unui război electronic total fără posibilităţi de comunicare între trupele ruse. A avut Rusia banii şi mijloacele să rotească atâţia militari de-a lungul şi de-a latul Rusiei? Se pare că da, deşi Rusia are o economie mai mică decât cea a Texaxului şi caută noi relaţii comeriale cu vecinul de est, China. De fapt, preşedintele Putin s-a întalnit cu preşedintele Xi de trei ori în 2018 ultima întâlnire fiind la Summitul de la Vladivostok derulat înaintea exerciţiului militar Vostok 2018. Comerţul între cele două state a crescut cu peste 50% în prima parte a anului 2018 şi se estimează că va ajunge la un volum de 100 de miliarde USD până la finele anului.

Mesajul exerciţiilor este foarte simplu: dacă SUA continuă să împingă Rusia într-un colţ, aceasta va fi obligată să cadă mai adânc în îmbrăţişarea fermă a Chinei. Probabil mai adânc decât se doreşte.

Colaborarea dintre cei doi preşedinţi se vede acum şi în plan militar, dar este vizibilă mai ales în plan politic. China şi Rusia vor promova „soluţionarea politică, punctuală a crizelor, susţinând ferm hotărârile şi principiile ONU şi împiedicând unilateralismul şi protecţionismul să construiască un nou tip de relaţii internaţionale“, a declarat preşedintele Xi la întâlnirea cu preşedintele Putin. De altfel, nave chinezeşti de război, avioane de vânătoare şi de bombardament au luat parte la exerciţiile navale desfăşurate de Rusia în Mediterană şi încheiate pe 8 septembrie 2018. Navele ruseşti participante au rămas la o blocadă asupra litoralului Siriei în zona de nord pregătindu-se de lovituri în Provincia Idlib ultimul sediu al rezistenţei anti Assad. Din surse militare se pare că 3.500 de infanterişti marini chinezi sunt în regim de aşteptare pentru a efectua zboruri către Siria în vederea participării la campania ruso-iraniană-siriană pentru preluarea provinciei Idlib din mâinile rebelilor. Infanteriştii vor zbura pe deasupra teritoriului Federaţie Ruse. Beijingul are un interes deosebit în această campanie, având în vedere prezenţa printre grupurile jihadiste găzduite în Idlib a câtorva mii de uighuri islamişti din provincia chineză Xinjiang, membri ai Partid Islamic din Turkistan (TIP), sucursala Al Qaeda, partid interzis în China. Atât China cât şi Rusia se bazează pe propriile resurse atunci când vine vorba de apărarea ţărilor lor, iar singurele teatre unde Moscova şi Beijing pot dezvolta planuri operaţionale comune sunt Asia Centrală şi Peninsula Coreeană. Acum chinezii fac exerciţii comune cu militarii ruşi în noi teatre de operaţii Marea Neagră, Atlanticul de Nord şi Mediterana. Semnalele de participare ale Chinei nu trebuie subestimate (vezi situaţia porturilor din Djibuti[3] şi faptul ca Beijingul deja şi-a instalat o bază militară acolo şi finanţează guvernul local ca să-şi preia administrarea portul de la o firmă din Dubai-DP World- prin cumpărarea pachetului majoritar de acţiuni de la Port de Djibouti SA (astfel se preia Doraleh Container Terminal). 

Ceea ce vrea Kremlinul să spună este că nu mai vede China ca o ameninţare militară care se învecinează cu regiunile nesemnificative (nelocuite) din Siberia şi Orientul Îndepărtat. Mesajul exerciţiilor este foarte simplu: dacă SUA continuă să împingă Rusia într-un colţ, aceasta va fi obligată să cadă mai adânc în îmbrăţişarea fermă a Chinei. Probabil mai adânc decât se doreşte. Este o temă de reflecţie.

Dimensiunea militară

Exerciţiile masive ale Rusiei au avut două obiective congruente: un exerciţiu militar în care trupele şi-au testat pregătirea pentru luptă şi un exerciţiu diplomatic care evidenţiază relaţiile cu China şi vizează Occidentul. Vostok 2018 face parte dintr-un ciclu de exerciţii care are o arie de cuprindere pe toată suprafaţa Rusiei şi care vizează consolidarea C2 (comandă/control) şi integrarea forţelor. A început încă din 20 august, când forţele armate au trecut prin testele de pregătire pentru luptă, inspecţii de urgenţă şi exerciţii pentru unităţile de sprijin. Un element important a apărut în acest an: participarea marinei ruse în trei teatre de operaţiuni în Marea Okhotsk, Marea Bering şi în golfurile Avacha şi Kronotsky din Kamchatka, ilustrând faptul că Rusia îşi testează capacitatea de a desfăşura operaţiuni în mai multe teatre dar în special în teatrele de operaţiuni navale. Exerciţiile din 2018 au accentuat secenariul logistic al deplasării a mii de militari dintr-o parte în alta a Federatiei Ruse: în jur de 297.000 de militari din raioanele militare centrale şi estice au fost deplasate pe parcursul a catorva săptămânii în nouă regiuni situate în estul Rusiei.

Trebuie să menţionez că Rusia susţine operaţiuni militare strategice anual, dar acesta este cel mai mare exerciţiu de la Zapad 1981 când forţele Pactului de la Varşovia au repetat scenariul invaziei Poloniei, culmea, înainte cu un an de începerea rebeliunii polonez-Solidaritatea.

Ca şi la exerciţiile anterioare, din 2010 şi 2014, acestea au vizat testarea şi îmbunătăţirea pregătirii trupelor, a mobilităţii strategice, a logisticii militare şi a operaţiunilor comune între categoriile de forţe armate. Deşi acestea se numărau printre unul din principalele scopuri militare de testare şi formare a personalului militar, este de asemenea posibil ca Vostok 2018 să fie fost calculat să trimită un mesaj strategicputerilor străine. Ministrul rus al Apărării, generalul Serghei Shoigu, a subliniat ideea că Vostok 2018 a sugerat un atac asupra unei ţări orecare. În plus, ca de obicei, Moscova îşi declară mereu exerciţiile militare ca „defensive“, chiar şi în timp ce se pregăteşte activ pentru operaţiuni contra-ofensive. Dar este probabil ca numărul de trupe a fost, în mare măsură, umflat, ca parte a retoricii Kremlinului. Acest accent pe numărul mare de forţe, mai degrabă decât pe capabilităţi şi intenţii, alimentează în continuare privirea occidentală asupra dimensiunii forţelor ruseşti, precum şi naraţiunea de mare putere a Moscovei acasă.Exerciţiul a implicat o confruntarea între mai multe districte militare majore: Districtul Militar Central şi Flota Nordului s-au confruntat cu Districtul Militar Estic şi Flota Pacificului. Au fost organizate atacuri aeriene, operaţiuni de apărare aeriană, manevre la sol şi raiduri, atacuri maritime şi apărare de coastă. La toate acestea s-au adăugat măsurile de Război Electronic (EW). Armata rusă a desfăşurat cea mai avansată tehnică militară de care dispune. Forţele de apărare aeriană au testat un nou sistem unic de comandă şi control care leagă sistemele S-300, S-400 şi Pantsir-S1 la aceiaşi reţea, permiţând automatizării fără precedent. Deoarece logistica militară devine din ce în ce mai importantă în aceste tipuri de operaţiuni, exerciţiul a inclus numeroase unităţi de sprijin logistic (Materialnotekhnicheskogo Obespechniia - MTO) şi unităţi de geniu, care sunt responsabile pentru sprijinirea deplasării timpurii a trupelor. Spre deosebire de Zapad-2017, unităţile de asalt aeropurtate (VDV) au continuat să joace un rol-cheie în primele etape ale fazei active a exerciţiilor, când unităţile de asalt aeriene au executat recunoşterea tactica şi au fost desantate în teritoriile pe care le aveau ca obiectiv. Trei unităţi VDV au testat în comun o „structură organizaţională experimentală“ cu un C2 (comandă/control) integrat şi cu un sistem hardware nou. În sprijinul testării strategice al mobilităţii - MTO - au fost pregătite mai multe obiective: controlul asupra capacităţii operaţionale de luptă în rândul forţelor desfăşurate în teatrele de operaţii, consolidarea C2 în cadrul grupurilor de luptă, coordonarea între trupele de uscat, flota navală şi flota aeriană, validarea diverselor tactici de aplicare a forţei.

De asemenea, în cadrul exerciţiului Vostok 2018 s-au utilizat, pe scară largă, vehicule aeriene fără pilot (UAV) şi tehnologii robotizate şi s-a folosit, cum spuneam, experienţa de luptă obţinută din operaţiunile ruseşti derulate în Siria. În Districtul militar estic, în timpul aducerii trupelor în bazele lor de origine, după finalizarea manevrelor lui Vostok 2018, a fost utilizat un nou sistem de control integrat asupra mişcării coloanelor. Vehiculele aeriene fără pilot (UAV), staţiile de comandă mobile la sol, precum şi sistemul de sateliţi GLONASS au fost utilizate pentru controlul deplasării trupelor spre cazărmi. Redistribuirea mijloacelor de transport a fost monitorizată prin mai multe canale independente, care au fost analizate de grupurile de lucru din sediul central. Funcţionari ai căilor ferate ruse au participat la monitorizarea trenurilor militare. În plus, a existat o comunicare constantă cu şefii de trenuri, care au raportat în mod regulat despre progresul coloanei militare de-a lungul rutei; de asemenea, s-au utilizat comunicaţii securizate, prin satelit, folosind staţiile mobile Belozer. Mai mult de 1.000 de persoane şi sute de piese de diverse echipamente - hardware - au fost implicate în monitorizarea redistribuirii trupelor. Pentru prima dată, acest sistem a fost testat în timpul mişcării trupelor şi în cursul inspecţiei, privind pregătirea pentru luptă. Ca rezultat, s-a decis aplicarea unui sistem complex de control în ceea ce se va chema cea mai mare reorganizare a trupelor din istoria Rusiei moderne. Lecţiile învăţate pe câmpul de luptă sirian (şi în Ucraina) au fost aplicate pe toată durata exerciţiilor. Acestea au inclus cele mai bune practici privind întreţinerea live a echipamentelor militare utilizate în operaţiuni de către ingineri de la companiile militare-industriale care le-au produs, precum şi capabilităţile de luptă electronică anti-drone şi desfăşurarea multor sisteme autonome aeriene. 

Participanţi la Vostok

Vostok-2018 a oferit noi perspective strategice privind amploarea relaţiei dintre Rusia şi China. Pentru prima dată, exerciţiile Vostok au găzduit trupele Armatei de Eliberare a Poporului (PLA). China a desfăşurat circa 3.200 de trupe şi numeroase echipamente la aplicaţiile din poligonul Tsugol din regiune Cita, unde au fost angrenate peste 7 mii de vehicule de luptă, 250 de aparate de zbor şi un efectiv de aproximativ 30 de mii de militari. Aici au participat şi militari din Mongolia. S-a simulat respingerea unui atac din partea unui inamic imaginar (a fost creat un fron în lungime de 28 de km şi adânc de 8 km). Au fost folosite toate tipurile de armament din dotare: tancuri, unităţi de artilerie, trupe de desant, elicoptere şi avioane de atac. S-a testat gradul de interoperabilitate între forţele participante. La exerciţiu a fost prezent şi preşedintele Vladimir Putin, secondat de ministrul rus al Apărării Serghei Soigu, dar şi mulţi ataşaţi militari inclusiv din statele NATO.Participarea trupelor din Mongolia evidenţiază, de asemenea, diviziunile regionale anterioare. Dynasta Qing din China a cucerit Mongolia în 1690, iar majoritatea mongolilor trăiesc astăzi în regiunea autonomă chineză Mongolia Interioară. Cu toate acestea, după cel de-al Doilea Război Mondial, Moscova a intervenit pentru crearea unei republici independente în Mongolia exterioară şi a capacitat şi Beijingul la recunoaşterea independenţei acesteia. Naţiunea mongolă, de trei milioane, a rămas un aliat de nădejde al Rusiei, deşi relaţiile cu Beijingul s-au îmbunătăţit semnificativ în ultima decadă. Cu toate acestea, câmpiile vaste, dar puţin populate ale Mongoliei servesc efectiv Moscovei drept tampon strategic cu China.

Vladimir Putin şi Xi Jinping FOTO EPA-EFE

Relaţia China-Rusia

În acelaşi timp, merită remarcate unele semnale contradictorii privind participarea PLA în jocul de război denumit Vostok, din acest an. Pe de o parte, Shoigu a declarat că doreşte ca aceste tipuri de exerciţii comune să fie mai frecvente, iar, pe de altă parte, el a mai spus că un exerciţiu de amploarea caestuia ar putea avea loc doar la fiecare cinci ani. El nu a oferit nici un indiciu că astfel de exerciţii cu PLA ar putea deveni frecvente. Cu toate acestea, când a comentat exerciţiul, preşedintele Putin a spus că s-a demonstrat dorinţa partenerilor de a veni unii în ajutorul altora, dacă este necesar, implicând credinţa că PLA ar putea să-şi unească forţele cu Rusia în viitoarele conflicte. În acest an, scenariul a fost adaptat pentru a transforma exerciţiile militare care, în trecut, aveau aroma unei agende anti-chineze,într-un exerciţiu strategic derulat împreună cu China. Prezenţa Chinei a permis forţelor armate ruse să evalueze pe teren nivelul de pregătire şi adaptare la războiul modern al unei armate care nu a avut experienţă de luptă în decenii şi să tragă concluziile necesare. Acelaşi lucru se poate spune şi pentru Beijing, deoarece există multe sectoare în care ambele armate pot învăţa una de la celălaltă şi pot explora mai departe cooperarea tehnică militară. Vostok a arătat, de asemenea, ca Beijingul se angajează să încheie contracte suplimentare de tehnica militară.Potrivit presei ruseşti, Vostok-2018 a consacrat crearea unei „alianţe militare anti-americane“. Începutul fazei active a exerciţiului a coincis cu întâlnirea dintre preşedinţii Vladimir Putin şi Xi Jinping în marja Forumului Economic din Vladivostok.

Totuşi, crearea unei alianţe militare între China şi Rusia trebuie tratată cu scepticism chiar dacă ambele fac parte din Organizaţia pentru Cooperare de la Shanghai. Moscova şi Beijing se bucură cu siguranţă de o relaţie bilaterală „specială“ şi pragmatică, însă o astfel de alianţă oficială este puţin probabil să se întâmple în curând. În plus, Vostok-2018 nu a fost decât un exerciţiu bilateral cu participarea simbolică a militarilor chinezi şi mongoli. Şi încă un fapt: Turcia a fost invitată să participe, dar a refuzat politicos, trimiţând în schimb observatori. Semnalul destinat SUA şi Occidentului este destul de clar: în vremuri de tensiune între Rusia şi Occident, Moscova nu este izolată militar şi poate conta pe China ca un aliat.Acest lucru nu înseamnă că Rusia se pregăteşte pentru război împotriva Occidentului. Este mai degrabă un element de spectacol pentru propriul public. Însă, în ciuda acestui fapt şi a limitelor privind relaţia Rusia-China în evoluţie, Vostok-2018 a lansat o mulţime de scenarii de care Occidentul trebuie să ţină cont.În cele din urmă, atât Moscova cât şi Beijing văd exerciţiul Vostok 2018 ca o lovitură dată dominaţiei Washingtonului în afacerile internaţionale. Cele două guverne autoritare au un interes comun în a se opune unei ordini internaţionale liberale care apreciază normele democraţiei şi drepturilor omului, pe care le percep ca subminând stabilitatea lor internă şi justificând agresiunea militară occidentală. În timp ce ambele state se pot opune hegemoniei americane, ele urmăresc obiective fundamentale diferite pentru care nu s-ar sacrifica să-l ajute pe celălalt: Moscova este preocupată de menţinerea stăpânirii sale asupra statelor tampon vecine din Europa de Est şi Asia Centrală, iar China asupra controlul de facto a Mării Chinei de Sud.

Crearea unei alianţe militare între China şi Rusia trebuie tratată cu scepticism chiar dacă ambele fac parte din Organizaţia pentru Cooperare de la Shanghai.

China încearcă, de asemenea, să-şi extindă influenţa în Asia Centrală, în special prin construirea unui coridor economic prin intermediul iniţiativei „New Silk Road“ - o mişcare care ar putea ameninţa influenţa istorică a Rusiei de-a lungul acestor foste state sovietice. Moscova se întâmplă, de asemenea, să fie un furnizor important de arme pentru India, pe care Beijingul îl consideră drept un rival strategic. Aceste diferenţe nu vor conduce neapărat la război, dar ele evidenţiază faptul că, deşi China şi Rusia pot să se mulţumească cu hegemonia de astăzi a SUA, acestea nu au interese comune profunde. O cooperare importantă ar cere Moscovei şi Beijingului să-şi schimbe tendinţa istorică de la relaţii de tranzacţionare pe termen scurt la un stil politic. O alianţă precum NATO, pe care o analizează unii analişti de securitate chinezi cu invidie, se bazează pe angajamentele politice comune care ar putea fi înaintea interesului propriu pe termen scurt. În acest sens, invitaţia Rusiei pentru participarea trupelor chineze în Vostok 2018 poate fi o încercare timpurie de a promova o cooperare mai solidă în domeniul securităţii chino-ruse. Dacă un astfel de proiect va susţine un apel egal atât pentru Rusia, cât şi pentru China - ale căror obiective se mişcă în traiectorii profund diferite - rămâne de văzut. Un alt fel de Vastok 2018 va continua între Moscova şi Beijing.

[1]Exerciţiul Reforger a fost conceput în 1967. În timpul războiului din Vietnam, administraţia Johnson a anunţat planurile de retragere a aproximativ două divizii din Europa în 1968. Ca o demonstraţie a angajamentului său continuu faţă de apărarea Europei a fost planificată o desfăşurare de forţe la scară largă, o divizie sau mai mult către Germania de Vest într-un exerciţiu anual regulat. Primul exerciţiu a fost efectuat începând cu 6 ianuarie 1969. Aceste exerciţii au continuat anual şi după încheierea Războiului Rece, cu excepţia anului 1989, până în 1993. Reforger 1975 a marcat prezenţa operaţională a Corpului Infanteriei Marine al Statelor Unite în Europa pentru prima dată de la Primul Război Mondial, când cea de-a 32-a unitate a Diviziei Maritime a II-a (MAU 32) a fost desfăşurată din Camp Lejeune, Carolina de Nord, ca parte a acestui exerciţiu. Reforger 1988 a fost considerată cea mai mare manevră europeană la sol de la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial, când s-au desfăşurat 125.000 de trupe.

[2]Mareşal Ustinov a intrat în serviciu în cadrul Floteri Nordului în Septembrie 1986 şi a trecut prin modernizări între 1994-97 la şantierul naval Severnaya Verd din St. Petersburg. Modernizarea crucişătorului Mareşal Ustinov a inclus dotarea acestuia cu un lansator pentru rachete avansate, Kalibr (SS-N-27 Sizzler), cu radarul tridimensional Podberyzovik destinat achiziţiei de ţinte la distanţă mare şi radarul Fregat M2M. Crucişătoarele clasei Slava dispun de un elicopter Kamov Ka-27 Helix, tunuri de 130 şi 30 mm, dar şi de un puternic armament principal format din rachete navă-navă P-500 Bazalt (SS-N-12) şi rachete antiaeriene S-300.

[3]Djibouti este amplasată strategic, aproape de cele mai aglomerate coridoare maritime din lume, controlând accesul la Marea Roşie şi la Oceanul Indian. Este un element cheie în centrele de realimentare şi transbordare; de asemenea, este principalul port maritim pentru importurile şi exporturile ţării vecine, Etiopia. Din bazele din Djibouti se poate ajunge repede cu forţe militare în Orientul Mijlociu şi în Africa. În Djibouti se găseşte cea mai mare bază militară americană permanentă din Africa, la Camp Lemonnier. Aceasta găzduieşte 4.000 de militari.Franţa, ca fost imperiu colonial are circa 1.350 efective militare staţionate în Djibouti. Italia a creat în 2009 o mică bază militară în acest stat unde Japonia dispune, la rândul ei, de 180 de militari în prezent.În 2017, China a instalat în Djibouti prima sa bază în afara frontierelor. Pe de altă parte, potrivit unor zvonuri, India şi Rusia vor, la rândul lor, o parte din „tort”. În ianuarie 2017, Arabia Saudită a încheiat un protocol cu Guvernul din Djibouti pentru stabilirea unei baze militare.

FOTO AFP

Ce trebuie să ştiţi?

Ce sunt aceste jocuri de război?

Exerciţiul Vostok face parte dintr-o serie anuală de exerciţii la scară largă, care servesc ca bază a ciclului anual de instruire al militarilor ruşi. Seria se roteşte prin cele patru principale comenzi strategice operaţionale ruseşti (de Est, Caucaz, Central şi Vest) care dau numele exerciţiilor. „Vostok“ înseamnă est; toamna trecută Zapad-2017 a avut loc de-a lungul frontierei de vest a Rusiei. Exerciţii operaţionale strategice majore au avut loc în fiecare toamnă şi în perioada sovietică. Cu toate acestea, spre deosebire de exerciţiile de pregătire militară din trecut, Ministerul Apărării a conceput Vostok-2018 drept un exerciţiu de manevră strategică, în care forţele sunt împărţite în două grupuri care se angajează mai degrabă decât luptă cu un adversar imaginar, aşa cum a fost cazul în toate scenariile anterioare .

Care este obiectivul principal al Rusiei pentru Vostok-2018?

Potrivit declaraţiei oficiale a Ministerului de Externe al Federaţiei Ruse, obiectivele exerciţiului au inclus îmbunătăţirea capacităţii armatei ruse de a exercita comanda şi controlul asupra operaţiunilor militare comune în cadrul mai multor servicii din teatrul de operaţii estic, pentru a muta trupele pe distanţe lungi către Orientul Îndepărtat rus, şi să coordoneze operaţiunile dintre forţele terestre şi Flota Pacificului.

Cât de mare a fost participarea la exerciţiu?

Surse oficiale spun că puterea totală a forţelor ruse implicate în exerciţiu a fost de 300.000 de militari, mai mult de 1.000 de aeronave şi 36.000 de echipamente, inclusiv 1.100 de tancuri şi peste 50 de nave de luptă, ceea ce face ca acesta să fie cel mai mare exerciţiu militar pe teritoriul Rusiei, după 1989. Dimensiunea reală a exerciţiului a fost probabil mai mică decât cea anunţată. Armata rusă are un istoric de umflare a numărului de participanţi la exerciţiile anterioare ale lui Vostok prin includerea în exerciţiu a unor brigăzi şi diviziuni întregi, chiar dacă implicarea activă a fost limitată la un batalion sau un regiment din acea unitate.

De au fost implicate trupele chineze?

În plus faţă de forţele ruse, forţele chineze şi forţele mongole au participat la exerciţiul pe teritoriul Rusiei. China a fost reprezentată de 3.200 de persoane care au utilizat 900 de echipamente şi 30 de aeronave. Invitaţia forţelor chineze va ajuta la ameliorarea preocupărilor chineze, persistente, cu privire la pregătirea militarilor ruşi pentru o luptă viitoare cu China. De asemenea, Vostok-2018 este primul exerciţiu Vostok care promovează în mod deschis un scenariu de conflict interstatal, în acest caz între două coaliţii de state. Exerciţiile anterioare ale lui Vostok au fost descrise oficial ca fiind menite să elimine grupurile teroriste sau formaţiunile armate ilegale, pentru a evita necesitatea de a apăra un scenariu în care trupele ruseşti se exersau pentru a-şi proteja ţara împotriva a ceea ce putea fi privit doar ca o invazie chineză. Potrivit Ministerului Apărării din China, scopul participării chineze este continuarea relaţiilor ruso-chineze şi consolidarea parteneriatului strategic dintre cele două state. Exerciţiul a oferit, de asemenea, armatei chineze, care nu a fost implicată în operaţiunile de luptă în câteva decenii, o oportunitate de a învăţa tactici şi strategii de luptă din experienţele recente ale Rusiei care se luptă în Siria.

Care este impactul politic?

Rusia fără îndoială salută acest semnal de susţinere chineză într-un moment în care tensiunile politice cu NATO şi Statele Unite sunt la cote alarmante. Participarea Chinei la exerciţiile militare anuale majore ale Rusiei este un semnal că Beijingul este pregătit să dezvolte un parteneriat mai strâns cu Moscova dacă relaţiile cu Statele Unite continuă să se deterioreze. Mass-media oficiale chineze au fost neobişnuit de emoţionante în legătură cu semnificaţia politică a acestui exerciţiu, vorbind despre un parteneriat strategic aprofundat - pentru prima dată, subliniind, în mod deschis, că parteneriatul Chinei cu Rusia are ca scop provocarea rolului hegemonic al Statelor Unite în sistemul internaţional. În ciuda declaraţiilor din China, Vostok-2018 este doar un alt exercitiu dintr-o serie de exerciţii militare după modelul sovietic. Importanţa sa politică principală provine din semnalarea de către Rusia şi China a posibilei apariţii a unui parteneriat strategic care vizează combaterea ameninţării pe care ambele ţări o resimt din continuarea dominării sistemului internaţional de către SUA.