VIDEO Putin, greu de oprit

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
11

În a doua sâmbătă a lunii decembrie, 2015, ministrul de externe al Ucrainei a informat opinia publică că un general rus, capturat pe timpul luptelor purtate la Donbas, a fost schimbat cu un militar ucrainean, ce era prizonier al părţii adverse. În România, un general vocal, captiv al condiţiei de simplu cetăţean, fiind acum rezervist, a publicat peste două sute de pagini despre Frontul de Est, din Ucraina.

TUR DE ORIZONT.

Până la indicarea unor repere notabile, din tomul menţionat, merită să facem un tur de orizont al situaţiei actuale, din statul european ucrainean, care nu mai include Crimeea, se uită spre Donbas ca spre arealul unei agresiuni deloc încheiate şi are parte şi de scenete uluitoare, în viaţa politică internă, precum luarea pe sus a premierului Arseniy Yatsenyuk, în timp ce vorbea la tribuna Parlamentului despre raportul anual al guvernului. Conform maiorului Anton Mironovici, purtătorul de cuvânt al Operaţiunii Antiteroriste din estul Ucrainei, separatiştii rusofoni au utilizat tancuri, artilerie autopropulsată şi multiplele lansatoare de rachete, de tipul Grad, pentru a efectua trageri de intimidare, încălcând astfel acordul de încetare a focului, în noaptea de joi spre vineri, de circa 40 de ori. Harta inserată mai sus indică locurile în care s-au folosit şi arme de calibru mic, mitraliere, lansatoare de grenade, mortiere de 120 de milimetri. Per total, în ultimele trei zile, preciza maiorul Mironovici, insurgenţii răsăriteni au efectuat 175 de atacuri, de-a lungul întregii linii de delimitare. Pe 9 decembrie, doi soldaţi ucraineni au fost ucişi şi şapte au fost răniţi în apropierea aeroportului Doneţk. Concomitent, grupuri mobile de ofiţeri ucraineni au furnizat ajutoare umanitare populaţiei locale. De altfel, tot ieri, colonelul Oleksandr Motuzianik, purtătorul de cuvânt al Administraţiei Prezidenţiale pe probleme legate de Zona Operaţiunii Antiteroriste, din Donbas, a afirmat că situaţia din estul Ucrainei rămâne tulburentă, fiind foarte activi lunetiştii inamici. Doneţk rămâne cuiul răsăritean bătut în peretele de est al casei Ucrainei. Lucrurile nu stau mai bine nici pe linia defensivă de la Mariupol, unde a fost folosită artileria de către insurgenţi. De la Mariupol, la Delta Dunării, conform unui diplomat răsăritean, trupele Moscovei fiind în stare ca numai în şapte ore să ajungă acolo, prin luptă. O afirmaţie verbală privită cu multă rezervă de un diplomat recent sosit la Bucureşti, de peste Ocean. De altfel, în localitatea Krasnohorivka, pe 10 decembrie, a avut loc o operaţiune a Serviciului de Securitate a Ucrainei, la care au luat parte peste 600 de membri ai personalului operativ fiind arestate 85 de persoane suspectate de a fi desfăşurat acţiuni în favoarea aşa numitelor republici populare Doneţk şi Lugansk. Dacă aşa stau lucrurile pe Frontul de Est, lucrurile nu sunt mai grozave pe frontul luptei contra corupţiei. Astfel, Katerina Levcenko, şef al comisiei de selecţie a procurorilor Parchetului Anticorupţie, din Ucraina, a afirmat că sunt persoane interesate să încetinească progresul societăţii ucrainene şi să stopeze formarea organelor anticorupţie. Cu toate astea, la 10 decembrie au fost făcute primele două numiri în Parchetul Anticorupţie, iar a doua zi au fost înaintate propunerile comisiei menţionate, cu candidaţii pentru posturile de conducere a trei divizii din structura menită să combată corupţia.

DINCOLO DE CRIMEEA: NOUL IMPERIU RUS.

Aşa se numeşte viitoarea carte a lui Agnia Grigas, un expert în domeniul energiei şi a riscului politic în Rusia, Europa de Est şi regiunea post-sovietică. Un volum în care se confirmă ţelul Moscovei de a reuni pe nativii ruşi, dar şi pe vorbitorii ruşi, din spaţiul fost sovietic, prin complexe şi concomitente demersuri, a căror finalitate trebuie să ducă la separarea şi apoi anexarea unor teritorii precum Crimeea, Donbas, Osetia de Sud, Abhazia şi Transnistria. Cu alte cuvinte, Agnia Grigas susţine că nu extinderea NATO a generat agresiunea Moscovei, ci politicile promovate de Kremlin pentru vorbitorii de limbă rusă, unele fiind testate, de pildă, în Transnistria, reţeta fiind menţinerea loialităţii faţă de liderul tuturor ruşilor, prin intermediul investiţiilor pe plan economic şi susţinerii masive a promovării mediei ruse în fostele republici sovietice socialiste. Ulterior fiind acordate paşapoarte ruseşti locuitorilor din Osetia de Sud şi Abhazia, în Georgia, mai nou şi celor din Crimeea, desprinsă acum de Ucraina. Sprijinul constant al mişcărilor separatiste şi a liderilor vorbitorilor de limbă rusă fiind parte a ofensivei imperiale. Agnia Grigas mai afirmă că producţia de petrol a Rusiei contribuie de patru ori mai mult, la bugetul ţării, decât aceea de gaze. Cu toate acestea, exporturile de gaze au conferit lui Putin puterea financiară de a susţine ofensiva multiplă în spaţiul post-sovietic vizând concomitent şi Europa. Asta pentru că s-a realizat comerţul cu gaze prin intermediul conductelor, generând relaţii stabile, pe termen lung, între exportator şi importatori. De aici a apărut şi creşterea influenţei actualului preşedinte al Rusiei, Vladimir Putin, care şi-a asumat practic un mandat imperial. Extrem de realist în analizarea regimului Putin, Agnia Grigas afirmă că protejarea compatrioţilor ruşi constituie unul dintre pilonii-cheie ai legitimităţii actualului preşedinte al Federaţiei Ruse fiind şi o prioritate de politică externă. Retorica, în acest sens, a Moscovei, are în vedere experienţa dobândită în Republica Moldova, Georgia şi Ucraina, unde au contat existenţa unei populaţii rusofone numeroase, situarea în apropierea Rusiei şi receptivitatea la semnalele Moscovei. Dintr-o asemenea perspectivă, Agnia Grigas consideră că Estonia, Letonia, Lituania, Kazahstan şi Belarus sunt vulnerabile la extinderea Federaţiei Ruse. Grigas este convins că Vladimir Putin a fost şi este mai preocupat de şederea sa îndelungată la putere şi de recâştigarea de Rusia a statutului de mare putere, egală cu SUA, decât de mutaţiile economice la nivel global. Un context în care China, nu Rusia va fixa termenii cooperării energetice bilaterale. În privinţa viitorului Rusiei, Grigas observă că unii aliaţi ai Rusiei, precum Kazahstan, Belarus, Armenia sunt mai degrabă atenţi şi îngrijoraţi de politica externă agresivă a Moscovei. Partea bună, dacă poate fi numită aşa, este retorica diplomatică agresivă a Federaţiei Ruse, care a servit revigorării Alianţei Nord-Atlantice. Deşi este prematur să se vorbească de o prăbuşire viitoare a regimului Putin, Agnia Grigas semnalează că având deja experienţa prăbuşirii URSS, actualul guvern rus ar putea încerca să menţină, cu disperare, regimul actual, folosind toate mijloacele avute la dispoziţie.

ÎMBRĂŢIŞAREA URSULUI.

Aşa se numeşte scurtul excurs în geopolitica est-europeană publicat de Editura Rao. Scurt fiind expresia unei modestii liber consimţită, din moment ce cartea are 16 hărţi, peste 200 de pagini, incluzând opiniile inedite ale unui român încăpăţânat să gândească, pe malurile Dâmboviţei, ca la Washington D.C., nicidecum precum la Moscova. Autorul pune lupa analistului politico-militar pe situaţia din Ucraina, văduvită, în anul 2014, de peninsula Crimeea şi şantajată, manu militari, inclusiv azi, în Donbas. Interesant este faptul că deşi peste Ocean se consideră că situaţia din zona Pacificului constituie prioritatea numărul pentru Pentagon, iar de pacea din Europa trebuie să se ocupe NATO, autorul cărţii puse în circulaţie de editura amintită, are o opinie de o altă factură, conform căreia ”în Europa există o altă alianţă/axă care conduce, Rusia-Germania, ce decide cine este înăuntru şi cine afară, impunând condiţiile”. Chiar dacă Ursul din titlul este evident Rusia, mai sunt ursuleţi mai mici şi în cadrul NATO, dovadă – cum atenţionează autorul – percepţia diferită a ameninţărilor venite din partea Rusiei, de unii aliaţi şi alocările bugetare din PIB, pentru armată. Prilej care ne permite să reamintim, cui a uitat, că atingerea procentului de 2% promis Forţelor Armate Române, va fi undeva, cândva, teoretic în anul 2017. 

La Dolce Vita...Un concept cu care autorul cărţii a venit primul în România este cel ce explică... Maskirovka, care înseamnă „înşelăciune, pe româneşte, cere să-ţi minţi inamicul, să-l înşeli, să-l amăgeşti.” Iar Ucraina a căzut victimă Maskirovkăi, acum fiind un stat unde oficialii de la Kiev îndeamnă la unitate, iar insurgenţii sprijiniţi, finanţaţi, echipaţi, instruiţi şi înarmaţi de Moscova vor secesiunea unor republici inventate pentru a diviza cetăţenii unei ţări, până mai ieri paşnice. Temerar, autorul volumului dedicat îmbrăţişării manu militari a Ucrainei, de către Rusia, afirmă, negru pe alb:”Moscova a declanşat o masivă ofensivă de investigaţii la adresa României prin Direcţia Informaţii de pe lângă Marele Stat Major al armatei ruse (GRU) şi prin serviciul de spionaj al Flotei Ruse din Crimeea…O importanţă mare o are reţeaua de agenţi ai Rusiei în România, care şi-a intensificat activitatea în ultimii ani.” Între noi fie vorba sunt şi azi bine mersi, doar la vremuri noi ştiu să rămână pe frontul nevăzut acţionând ca liniştiţi cetăţeni ai unei ţări supuse unei agresiuni imagologice constante. Mai este un pasaj care merită a fi reprodus integral: “Actualii conducători ai serviciilor secrete sunt: şeful FSB, Aleksandr Bortnikov, 60 de ani, cel al SVR, Mihail Fradkov, 61 de ani, iar directorul Serviciilor Federale de Protecţie, Evgheni Murov, are 66 de ani.” În traducere liberă, Putin aplică, de facto, ce susţinea Sun Tzu, în epoca sa:” Numai suveranul luminat şi generalul de valoare, care sunt în măsură să folosească drept agenţi persoanele cele mai inteligente, sunt siguri că realizează lucruri mari. Operaţiunile secrete sunt esenţiale în război; pe ele se bazează armata pentru a efectua fiecare din mişcările ei.” Prin urmare, la Moscova nu există isteria epurării pe criterii ce ţin de infantilismul analfabeţilor promovaţi în politichia de pe alte meridiane, ci se respectă principiul loialităţii faţă de Maica Rusia, aşa cum este aceasta azi şi cum doreşte Vladimir Putin să devină mâine. Spre deosebire de alţi analişti, autorul cărţii susţine că „războiul din Siria, pe care ruşii îl văd câştigat de Assad ( bineînţeles, cu sprijinul lor militar!) va pune Turcia într-o poziţie de încercuire.” Oricum, sub o formă sau alta, fostele ţări socialiste, din estul Europei, chiar dacă nu par încercuite de potenţiale state ostile, au parte de un sublim joc al spionilor, aşa cum afirma Benjamin Disraeli, fost premier britanic, citat de autor:”Ceea ce anticipăm se întâmplă rar, ceea ce nu prevedem se întâmplă sigur!” Cam cum observăm că evoluează lucrurile azi, pe plan mioritic, unde guvernul tehnocraţilor calcă în gropile erorilor ce pot fi şi rodul unei abile Maskirovka. Doar Moscova vrea o Românie marcată de probleme sociale şi inabilităţi economice, pentru a se ocupa, cam cum doreşte, de fosta republică sovietică şi socialistă, dintre Prut şi Nistru, unde, în spatele mai tuturor liderilor formali, vizibili de opinia publică, stă de strajă câte un om credincios Moscovei, context în care Serviciul de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova pare a trimite pe teren, în misiuni de monitorizare, patrule de câte doi pragmatici, unul vorbind în limba lui Eminescu, celălalt în limba răsăritenilor, aşa cum am constatat recent, în popasul de la Chişinău. Volumul “Îmbrăţişarea ursului” este scris de un patriot complex, nuanţat, bine informat: generalul Alexandru Grumaz.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite