Ulterior, în alocuţiunea rostită în faţa unei asistenţe numeroase, ambasadorul Rusiei în România afirma, poate nu doar ca un semn de respect pentru veteranii români - ultimii trei mii de supravieţuitori,  luptători pe front şi urmaşi ai celor care au căzut la datorie, pentru ca să mai vorbim şi azi în limba lui Mihai Eminescu - că pentru el cel mai bun prieten este longevivul lider al ostaşilor cu părul argintat de vreme şi chipurile marcate de grozăviile unei conflagraţii mondiale fără precedent, în istoria acestei planete albastre. 

Semn clar al unei relaţii bilaterale diminuate la un nivel extrem de scăzut, firesc în contextul agresiunii răsăritenilor în Ucraina, al cotropirii manu militari a peninsulei Crimeea, care a şi fost rapid anexată de Federaţia Rusă, al efectelor dislocării de facto a regiunii Donbas, de restul statului ucrainean. 

Atâta cât acesta a mai rămas.

Duminica trecută, actuala "doamnă de fier" a Europei, cancelarul practic al UE, cu care se consultă public, sau confidenţial, şefi de state şi de guverne, nu doar de pe bătrânul nostru continent, a luat drumul Moscovei, unde, conform unui jurnalist german, a practicat mersul pe sârmă, promovând un dezirabil, pentru Berlin, compromis politic înţelept. 

Discutând cu un bun cunoscător al Germaniei, dar şi al limbajului corpului cancelarului Angela Merkel, un cetăţean american momentan aflat în Europa, acesta îmi semnala părerea sa că deşi în public liderul german are o conduită politicoasă, chiar zâmbeşte, la nevoie, în faţa presei, în prezenţa lui Putin, între patru ochi poate şi ştie să fie extrem de dură. 

DPA2

O opinie confirmată practic de etichetarea anexării peninsulei Crimeea, prin termenul "criminală", de către Angela Merkel, în prezenţa lui Vladimir Putin, la întâlnirea cu presa.

Iar preşedintele rus nu a răspuns acestei afirmaţii a şefului executivului german. 

Ceea ce se anticipa, discuţia între patru ochi, când în limba germană, când în limba rusă, s-a petrecut pe 10 mai, între liderii Rusiei şi Germaniei, pe timpul unei plimbări în grădina Kremlinului. 

Putin a insistat pe depăşirea problemelor care afectează relaţia bilaterală, dintre Federaţia Rusă şi Germania, în timp ce Merkel a reiterat necesitatea respectării integrităţii teritoriale a Ucrainei, cu al cărei preşedinte, Petro Poroşenko, se va întâlni peste câteva zile, la Berlin. 

A reuşit mersul pe sârma de la Moscova, al doamnei Merkel?

Faptul că la numai 48 de ore distanţă vine la Moscova şi şeful diplomaţiei americane, John Kerry, indică menţinerea unei speranţe, oricât de firavă ar fi aceasta, că situaţiile dificile pot fi depăşite, dacă se doreşte de ambele părţi, prin negocieri - lungi, dificile, dar cu o posibilă finalitate logică, într-o lume unde Rusia este conştientă de forţa sa, în raport cu armatele mai degrabă  mimate, ale majorităţii statelor din Uniunea Europeană, ţări care brusc au descoperit că fără Statele Unite nu există nici NATO, nici garanţia lor că pot avea o dezvoltare economică lipsită de spectrul unei majore confruntări militare. 

010101=

Dintr-o asemenea perspectivă am invitat la un dialog, în studioul postului 6TV, pe profesorul universitar dr. Nicholas Dima, analist american pe geopolitica Europei de Est şi Rusia şi pe dr. Liviu Mureşan, preşedintele Fundaţiei Eurisc, cu care am abordat tema TENSIUNEA DINTRE NATO ŞI RUSIA.

ND

Nicholas DIMA:

*Era de aşteptat să se ajungă la un conflict între Est şi Vest, pentru că mentalităţile sunt diferite. Partea economică o poţi negocia. Mentalitatea este mult mai greu de descifrat şi de negociat. *Occidentul, NATO, America vor trebui să pună piciorul în prag şi probabil că acel moment se apropie. *Rusia - cu mentalitatea secolului 19, cu dorinţa de a avea un conducător dur, pe care să îl asculte şi cu voinţa de a se impune ca o ţară cu mare putere internaţională – va continua această atitudine agresivă, dar, la un moment dat, s-ar putea să se ajungă la un conflict major, care să afecteze şi România şi sud-estul european. *Luna trecută am făcut o călătorie în Basarabia, la Chişinău. De acolo am coborât în Basarabia istorică la Reni, Izmail, până la Cetatea Albă şi de acolo am mers până la Odesa. *În sudul Basarabiei populaţia este rusificată, dar mai ştie şi româneşte. Şi se pare că are o atitudine ambiguă. Nu este foarte ataşată de Ucraina şi de Kiev. *Iar la Odesa, mi se pare că ei regretă regimul trecut şi doresc Rusia, mai degrabă decât Ucraina. *Ucraina a intrat într-o perioadă de decădere, industrială şi economică. Şi se pare că locuitorii din Odesa aveau, în perioada sovietică, sub ruşi, o perioadă de stabilitate. *Noi nu ştim nici azi care au fost acordurile de la Yalta, din 1945. Eu şi un congresman, care a fost şi ambasador în România, David Britton Funderburk, am cerut, de la Departamentul de Stat al SUA să ne dea o copie a acordului. Nu am primit niciun răspuns, niciodată. *Eu presupun că a fost un acord, o înţelegere pe 50 de ani. *Uniunea Sovietică şi comunismul s-au prăbuşit în mod neaşteptat. Este adevărat că sistemul era profund ros, pe dinăuntru, de probleme economice şi sociale. Şi că balanţa se schimba, chiar din punct de vedere etnic, în armata sovietică. *Dar au fost înţelegeri care trebuiau respectate şi ruşii au cedat ce ocupaseră în 1945. *Părerea mea este că în insula Malta, în anul 1989, preşedintele George Bush senior şi preşedintele Mihail Gorbaciov au semnat un nou acord de care nu se vorbeşte şi nu ştim nimic. *Acest acord a permis statelor comuniste să devină complet independente, să intre în Uniunea Europeană şi în NATO. Cu excepţia Belarusului, Ucrainei şi a Republicii Moldova. *De ce au lăsat americanii Basarabia în sfera rusească? Pentru că, probabil, au obţinut independenţa ţărilor baltice. 

*În ce priveşte Ucraina, aceasta a fost lăsată într-un spaţiu gri. Acolo ruşii au o influenţă mai mare decât occidentalii şi americanii. Dar nu s-a stabilit ceva precis. *Ulterior, când Ucraina a încercat să se rupă de sfera rusească au început toate tulburările. *Dacă se adânceşte conflictul din Ucraina, acesta va duce la dezmembrarea statelor ucrainean şi rus. *Rusia vrea, probabil, să neutralizeze Ucraina şi să se asigure că nu va intra, niciodată, în NATO. În acest sens ar putea anexa Estul Ucrainei. Ar putea să o îndepărteze de la Marea Neagră, prin Odesa, eventual să ajungă la gurile Dunării. *Ruşii trebuie să fie conştienţi că Siberia este preluată, treptat, de chinezi. *Părerea mea este că va continua conflictul din Ucraina, pentru că Rusia nu va accepta să o piardă de sub control. *Să ne amintim ce a spus, la un moment dat, Nicolae Titulescu:”Daţi-mi o politică internă bună şi eu vă dau o politică externă bună.” *România trăieşte încă într-o perioadă de tranziţie şi degringoladă şi nu are o politică foarte clară pentru că nu are politicienii formaţi, ca să gândească poziţia României şi perspectivele ei, pe următorii 20 de ani. *Rusia s-a întins pe un teritoriu pe care nu l-a putut asimila până azi şi se încăpăţânează să îl menţină. Şi probabil că nu poate da înapoi pentru că nu ştie unde se opreşte. *Acţiunile lui Vladimir Putin reprezintă această gândire rusească tradiţională. *Ce poate să facă Putin? Să adere la UE şi la NATO? Păi asta înseamnă democraţie şi libertate. Asta înseamnă să le dai naţionalităţilor conlocuitoare opţiunea de a se rupe. *Putin face ce a făcut Rusia de la Petru cel Mare până în ziua de azi. *La ora actuală, Federaţia Rusă încearcă să dezbine Europa. *NATO fără SUA nu ar mai exista. *Rusia ar pierde foarte mult, dacă nu ar mai controla Ucraina. *Germania nu se poate rupe de NATO, nu se poate rupe de America. *Politica externă a României lasă mult de dorit, de la Revoluţie încoace. S-au făcut greşeli majore. Eu aş fi păstrat relaţii cu Rusia, relaţii demne, verticale, prin care România putea să exporte anumite bunuri în Rusia. *Ambasadorii americani, trimişi după Revoluţie, au făcut şi lucruri personale, interese de clan, interese dincolo de interesele SUA cu România. *La ora actuală văd un mare conflict între internaţionalismul promovat de SUA, Europa Occidentală, Israel, până la un punct ţările din Asia de Sud-Est care s-au dezvoltat şi…naţionalismul rusesc şi chinez, care nu pot face faţă singure acestei expansiuni economice americane. *Din punct de vedere românesc, noi trebuie să fim atenţi la ce se întâmplă, pentru că, fără nicio îndoială, Basarabia este pământ românesc, şi dacă se întâmplă, la un moment dat, un conflict internaţional, se va face o rearanjare a frontierelor şi a zonelor de influenţă. Şi atunci Basarabia va trebui recuperată, dacă este posibil cu teritoriile istorice ale ei.

LM==

Liviu MUREŞAN: 

*Ce am putut vedea acolo, la Moscova - în prezentările care au fost făcute, pe hărţile prezentate, cu distanţe, în termeni militari corespunzători – au fost Polonia şi România, ca ţări potenţial agresoare. *Nu ştim, practic, care este, în primul rând, situaţia adevăratelor relaţii dintre SUA şi Rusia. *Nu ştim, efectiv, chiar dacă suntem membri ai UE şi NATO, agenda germană sau franceză, în condiţiile în care Europa nu are încă o politică externă şi de apărare comună. *S-a ajuns la un punct, nu aş spune că este unul de la care nu ne mai putem întoarce, dar la un punct foarte aproape de utilizarea forţei. *Dacă de la Urali, spre Vest, ne îngrijorează faptul că este Rusia prea puternică, cred că ar trebui să privim lucrurile mai larg, deoarece de la Urali, spre Pacific, Rusia este prea slabă. *Discuţiile dintre SUA şi Rusia legate de problema ucraineană, noi le privim din perspectiva acestei poziţionări pe hartă. După părerea mea, cele două puteri au, în mod firesc, pe masă, zece dosare. Dintre care dosarul ucrainean nu ştiu dacă este primul sau ultimul. Dar este unul dintre dosare. *Ar fi greşit să credem că această problemă ucraineană este cea principală. *Sunt sceptic în legătură cu capacitatea Ucrainei de a fi coerentă şi de a utiliza aceste ajutoare, care ar putea fi oferite, la un moment dat, de către ţările occidentale. *Atât SUA cât şi Europa Occidentală au cam pierdut vremea în pregătirea reacţiei faţă de acest factor neprevăzut care este Rusia. 

*Noi nu suntem la marginea UE şi a NATO, noi suntem în prima linie. Deci trebuie să fim parteneri, să fim la masă când se iau deciziile, să fim ascultaţi, când avem ceva de spus. Cu opiniile noastre. *Avem nişte militari extraordinari, care au experienţa teatrelor de luptă cele mai sofisticate. Au fost apreciaţi de camarazii americani, la cel mai înalt nivel. *Trebuie să ne gândim foarte bine în ce fază suntem în relaţia cu Rusia. *Rusia a oferit Chinei nişte produse de tehnică de luptă de vârf, care ajută autorităţile de la Beijing, pe anumite domenii, să recupereze decalajul, între cinci şi zece ani, în competiţia cu SUA. *În curând se va vedea că situaţia economică a Rusiei este de aşa natură încât performanţa Federaţiei Ruse este profund afectată de sancţiuni şi de noua realitate. *Să nu uităm că ţări precum China folosesc finanţele în alt mod, pentru a putea merge în diferite părţi ale lumii şi a marca nişte teritorii. Deci nu acţionează în forţă, cum au procedat alte state, în mod tradiţional. *La Moscova, dialogul este mai puţin purtat privind dezvoltarea strategică a Rusiei. *Se apropie, încet-încet momentul în care vom vedea dacă Rusia mai are resurse fizice, financiare, intelectuale, ca soluţii. *Această ţară imensă, Rusia, nu se leagă, nu este un tot unitar. *Viitorul Rusiei va depinde de modul în care va reuşi să îşi pună locomotiva în partea cealaltă a trenului şi să pornească spre Estul Federaţiei Ruse, pentru că acolo sunt resursele subsolului. *Această încercare, de a reduce prezenţa americană, în Europa, poate nu a fost un semnal bun, care s-a dat. *Ceea ce trebuie să îşi propună România este faptul că trebuie să aibă relaţii normale cu Rusia, aşa cum au şi celelalte ţări ale Uniunii Europene. *Nu am făcut parte din marile discuţii diplomatice din zona Mării Negre şi la negocierile care s-au purtat România nu a făcut parte. *Una este ceea ce se hotărăşte, se doreşte, în Piaţa Victoriei, la nivelul guvernului şi alta este situaţia cum se mişcă ministerele sau la nivelul unităţilor în teritoriu. Unde există alte grupuri de interese. *Nu mai funcţionează, ca înainte, aceste structuri ale administraţiei centrale şi locale. *Această ieşire în faţă, permanentă, a lui Putin, ca lider de necontestat, duce la o uzură extraordinară. De imagine. Trebuie să şi realizezi ceea ce promiţi, în aceste discuţii. *În perioada următoare, preşedintele Putin va trebui să fie conştient de noua etapă în care se găseşte Rusia şi el, cu această angajare care s-a făcut pe plan internaţional. Fiecare gest contează. Fiecare vorbă contează. Şi de aici încolo să vedem ce putem construi. *Profit de această întâlnire, cu dumneavoastră, pentru ca să vă felicit pentru ceea ce faceţi, şi în zona aceasta a mass-media, dar şi în aceea de reflecţie a colegilor care au experienţa militară, şi să spun că în această perioadă, mai mult decât oricând, zona aceasta dinspre societatea civilă, dinspre reflecţia think tank-urilor pe care le avem şi pe care le mai putem crea, este foarte importantă, în sprijinirea autorităţilor, în semnalarea, din timp, a unor posibile ameninţări, la adresa securităţii naţionale. *Iar legat de relaţia NATO, cu Rusia, chiar dacă pare o situaţie îngheţată să nu uităm că există aceleaşi culoare de comunicare care, chiar dacă Moscova nu mai are aceeaşi poziţie în cadrul cartierului general al Alianţei, există capacitatea ambasadorului, cu care există nişte întâlniri. Zona de diplomaţie să fie mult mai puternică, mai luminoasă şi să pună în umbră partea aceea de expresie a forţei şi de ameninţare cu forţa.