După cum se ştie, în luna septembrie, prestigiosul Cor al Armatei Roşii, va da două spectacole în Bucureşti, calitatea prestaţiei artistice a interpreţilor din formaţiunea menţionată fiind de certă calitate, cu impact garantat la marele public.

Aducerea acestui cor pe malurile Dâmbopviţei reprezintă medalia simbolică, pentru ambasadorul rus la Bucureşti, care a anticipat, pregătit şi reuşit acest desant artistic exact în luna marcată de prezenţa preşedintelui Rusiei la New York, unde, în faţa Adunării Generale a ONU, Vladimir Putin va rosti un discurs menit a reitera obiectivele de viitor ale statului federal pe care îl conduce.

Problema este că, în viziunea oficială a conducerii de la Moscova, NATO constituie inamicul Rusiei, iar din Alianţa Nord-Atlantică face parte şi România.

Cu alte cuvinte, ambasadorul statului care doreşte refacerea, cu altă denumire, a Uniunii Sovietice, şi care consideră practic toate statele membre ale NATO potenţiale ţări inamice, aduce la Bucureşti nu graţioasele balerine aplaudate peste tot pentru evoluţia lor, din baletul "Lacul lebedelor", de Piotr Ilici Ceaikovski, ci cea mai tare orchestră imagologică a Forţelor Armate Ruse.

Asta, probabil, ca să nu uităm că armata rusă este, numeric, de 10 ori mai mare decât aceea a armatei noastre mediocru subvenţionate, iar numărul rezerviştilor ruşi este de 20.000.000, reper pentru cei interesaţi de date comparative. 

Per total, ambasadorul rus şi-a slujit ţara cu credinţă - a nu se uita rarele sale interviuri în care fixa România ca ţintă pe hărţile militare de la Moscova, ca şi cum mioriticii nu ar fi cunoscut această realitate, dar a nu se omite nici ultimul său interviu, în care iniţiatorul, îmi scapă numele anonimului, mai că nu îi pupa mâna diplomatului rus, acesta din urmă fiind totuşi un european cu simţul umorului şi care citeşte partenerul de dialog din primele secunde, înţelegând rapid dacă are de a face cu un interlocutor lucid sau cu unul umil -, iar pentru aducerea corului amintit merită felicitări, fie şi pentru motivul că ambasadorul nostru la Moscova, care o mai fi pe acolo, nu a obţinut, la reciprocitate, prezenţa formaţiunii reprezentative a Armatei României acolo unde bate inima Rusiei. 

Cum pe 20 august 2015, la Bucureşti a avut loc a doua reuniune a Clubului Militar Român de Reflecţie Euroatlantică, unde a fost supusă atenţiei participanţilor situaţia din Federaţia Rusă şi din Marea Neagră, am optat pentru un schimb de opinii, pe aceeaşi temă, cu trei conaţionali, Claudiu Degeratu, Alba Popescu şi Alexandru Georgescu, un brainstorming vizionabil mai jos. 

Din cele 100 de minute de dezbateri cu invitaţii menţionaţi am ales câteva dintre afirmaţiile de interes general, inserate mai jos şi precedate de informaţia că în toamna acestui an, Clubul Militar Român de Reflecţie Euroatlantică va lansa propriul website. 

C.D.

CLAUDIU DEGERATU:

*La Moscova se discută de devansarea alegerilor prezidenţiale, pentru a anticipa această posibilă erodare a popularităţii lui Vladimir Putin, până la orizontul anului 2018, *Rusia, spre finalul anului încearcă din nou să demonstreze că rămâne un actor relevant, un actor puternic, în spaţiul euroatlantic şi că încearcă să impună anumite direcţii şi să reziste la toate presiunile economice pe care UE şi SUA le aplică de aproape un an şi jumătate. *Sondarea suveranităţii începe cu sondarea suveranităţii aeriene. *Rusia este preocupată şi în acest an şi în cel viitor, ca să consolideze noile cuceriri. *Tendinţa este ca Rusia să aibă în Districtul Militar de Sud, ca şi în cel din Vest, numai unităţi gata de luptă. 

2 =

*Din păcate, pentru Moscova, încă mai au probleme de operaţionalizare a forţei. *Ceea ce nu prea se spune la noi, şi acest lucru se poate observa din analiza structurii de comandă şi de modul în care este formată toată prezenţa militară rusă, în această zonă, că adevăratele schimbări se fac în Zona Mării Negre, nu în cea a Mării Baltice. 

G.R.3

G.R.2GENERALI RUŞI

*Rusia are o logică de a crea ofensivă pe ambele fronturi, în zonele Mării Baltice şi Mării Negre. 

S =

*Nivelul de ambiţie din strategia militară rusă este ca Moscova să poată gestiona două tipuri de crize şi o operaţiune de menţinere a păcii. Este un 2+1. *Opţiunea Rusiei este de a face o operaţiune aeropurtată, cu o forţă de reacţie rapidă uşoară, în timp ce opţiunea NATO este aceea de a oferi o defensivă a întregului teritoriu aliat, inclusiv cu tehnică de luptă grea. *Turcia rămâne dependentă energetic de Federaţia Rusă, dar Rusia îşi dă seama de limita jocurilor energetice cu Turcia. *Georgia este cel mai important aliat al NATO, din Caucaz. *Bulgaria este un aliat important al NATO în regiunea Mării Negre. *Problema este când trebuie să livrezi trupe, când trebuie să dai un anumit semnal, când trebuie să îţi modernizezi, într-un anumit termen armata şi să observi dacă ai un anumit progres în ceea ce faci. *Mai este şi problema, dacă după ce suni la Bruxelles, îţi răspunde cineva în... 10 minute, în 20 de minute, pentru că în cazul scutului antirachetă trebuie să reacţionezi cam în 11 minute, nu mai mult. *Trebuie să facem eforturi să punem dimensiunea militară şi defensivă pe agenda prioritară a tuturor celor interesaţi de această zonă. *Chiar dacă mâine, peste noapte, toţi politicienii şi generalii noştri vor semna, din nou, un pact care prevede că armata este o prioritate, asta nu înseamnă că problema se rezolvă. Trebuie să şi demonstrăm că voinţa politică se traduce în obiective atinse.

A.P.

ALBA POPESCU:

*0 zonă tampon este una în care nu există garanţii de securitate. *Viitorul rezervat de Moscova României nu poate fi decât unul de înglobare, sau unul de transformare în... stat tampon. *În aceste condiţii România are trei opţiuni: 1. să fie neutră şi să se transforme într-o entitate care nu are nicio garanţie de securitate, dar se emit enunţuri precum "prin noi înşine, noi suntem români, aici pe veci stăpâni...", dar problema este cum şi cu cine?; 2. să se alinieze în spatele Moscovei, adică să stea drepţi şi să execute ordinul, iar noi românii am fost aliniaţi, după 1944, până în 1989 şi după aceea, o aliniere care a adus României pierderea unor teritorii, plata unor daune de război, un comunism până în 1989, iar după... un asasinat economic. 3. varianta de echilibrare, am intrat în NATO, care ne poate asigura umbrela strategică, de a contracara acest pericol răsăritean. *România este ţintă, pentru Federaţia Rusă, indiferent dacă are scut sau nu la Deveselu, pentru că se află în spaţiul de interes strategic al Moscovei. *În aceste condiţii, România trebuie să fie într-o stare de vigilenţă permanentă. *Rusia este de departe cea mai experimentată ţară în ceea ce priveşte războiul propagandistic, războiul imagologic, războiul informaţional. 

30 august

*Interesul naţional al Rusiei include păstrarea controlului asupra Ucrainei. 

V.P.

*Putin este un lider imprevizibil, care nu respectă niciun fel de legislaţie internaţională.. *Trebuie să recunoaştem faptul că ruşii sunt foarte buni în geopolitică. *Ruşii luptă cu armele realismului. *Întreaga Europă este victima războiului informaţional rus. *Rusia se pricepe cel mai bine la crearea de conflicte îngheţate. *Ucraina va avea statut de ...stat semieşuat. *Noi, în NATO suntem aliaţi, nu aliniaţi.

A.G.

ALEXANDRU GEORGESCU:

*În privinţa Rusiei, poziţia Chinei este foarte nuanţată. Pe problema Ucrainei a fost o tăcere asurzitoare atunci când Rusia s-a implicat în problemele interne ale unui alt stat, care este un principiu foarte drag chinezilor, dar, în acelaşi timp, alianţa Chinei cu Rusia este un element foarte important în echilibrarea geopolitică pe care China încearcă să o făurească în Oceanul Pacific şi în regiunea sa. Este o alianţă de convenienţă. 

*Rusia, la fel ca şi China, joacă la mai multe capete. *Relaţiile Turciei cu Rusia, au fost în general bune. *Turcii îşi fac propriul joc şi ruşii trebuie să răspundă. *Europa de Est este mereu în favoarea NATO pentru că aici este linia întâi.

*România nu este Islanda. România are datoria de a îşi asigura propria securitate. Şi asta înseamnă şi investirea resurselor adecvate acestui scop.