The Economist: Cât de putredă este armata rusă? Chiar dacă Putin va pierde, va rămâne periculos, iar NATO trebuie să-şi reconstruiască apărarea VIDEO
0
Eşecul războiului împotriva Ucrainei subminează ultimul argument al Moscovei de ce ar trebui să fie considerată un jucător global. Dar chiar şi aşa, Putin rămâne foarte periculos.
Armata rusă modernizată trebuia să arate lumii că Vladimir Putin a reconstruit măreţia ţării după prăbuşirea umilitoare a URSS. În acelaşi timp, progresul lent şi pierderile grele în războiul împotriva Ucrainei au scos la iveală defectele profunde ale Rusiei însăşi.
Pentru cei care se tem de agresiunea lui Putin, eşecul armatei ruse este o uşurare. Din păcate, statul nuclear are acum ceva de demonstrat tuturor, scrie The Economist .
Până acum, invazia Ucrainei a fost un dezastru pentru armata rusă. Aproximativ 15.000 de soldaţi ruşi au fost ucişi în două luni de lupte, potrivit cifrelor guvernului britanic. Cel puţin 1.600 de vehicule blindate au fost distruse, la fel şi zeci de avioane. De asemenea, flota Mării Negre şi-a pierdut nava amiral . Încercarea de a ataca Kievul s-a dovedit a fi un eşec dezorganizat.
Armata este „o copie a societăţii şi suferă de toate bolile ei
Leon Troţki a scris odată că armata este „o copie a societăţii şi suferă de toate bolile ei, dar de obicei cu o temperatură mai ridicată”. Bătăliile din sudul şi estul Ucrainei din următoarele câteva săptămâni nu vor determina doar cursul războiului, ci şi dacă armata rusă îşi poate menţine reputaţia, precum şi reputaţia societăţii ruse.
Analiştii de la The Economist au evaluat cât de putredă este armata rusă. Bugetul apărării este de peste 250 de miliarde de dolari. Este de trei ori mai mare decât alocă pentru armată Regatul Unit sau Franţa. Dar o mare parte din aceşti bani sunt irosiţi sau furaţi. Putin şi comandanţii săi de top îşi păstrează planurile de invazie secrete de ofiţerii superiori. Aceasta vorbeşte despre o mare neîncredere între ei. Soldaţii nemulţumiţi care au fost hrăniţi cu raţii expirate şi-au abandonat echipamentul. Alţii au torturat, violat şi ucis civili pentru a fi răsplătiţi de Kremlin. Rusia nu a reuşit să preia controlul asupra spaţiului aerian ucrainean sau să combine puterea forţei sale aeriene cu tancuri, artilerie şi infanterie. Cufundaţi în corupţie, lipsiţi de iniţiativă şi incapabili să înveţe din greşeli, generalii au respins doctrinele militare avansate, alunecând spre distrugerea oraşelor şi terorizarea civililor.
Trupele ucrainene foarte motivate sunt „făcute vinovate“ de aceste eşecuri ruseşti. Armata ucraineană este mai mica numeric şi are mai puţine echipamente la dispoziţie. Dar ei iau decizii rapide folosind inteligenţa în timp real. Campania rusă este acum condusă de un singur comandant. Şi totuşi, armata rusă a putut să avanseze puţin în Donbass şi asta doar datorită numărului mai mare de trupe ruseşti şi rachetelor. Pretenţia rusă de a fi numită o forţă modernă avansată este la fel de convingătoare ca un tun de tanc lăsat să ruginească într-un câmp ucrainean.
Lupte în interiorul armatei ruse
În zona ocupată a regiunii Herson a avut loc un schimb de focuri între soldaţii buriaţi (proveniţi din regiunea rusă Bureatia) şi cecenii kadyroviţi. Conflictul a fost cauzat de distribuirea bunurilor jefuite şi lipsa dorinţei de a trece la ofensivă.
Buriaţii au refuzat să lupte în timp ce kadyroviţii îşi iau prada şi încearcă să se retragă de pe câmpul de luptă. Acest lucru a fost raportat în Direcţia Principală de Informaţii a Ministerului Apărării al Ucrainei.
Ofiţerii de informaţii ucraineni raportează că în noaptea de 28 aprilie, în satul ocupat Kiselevka, regiunea Herson, ocupanţii buriaţi şi kadyroviţii au deschis focul într-o confruntare directă. Peste cincizeci de militari ruşi din fiecare tabără au luat parte la marea „bătălie”.
"Motivele conflictului interetnic constau în refuzul buriaţilor de a desfăşura operaţiuni militare ofensive şi "drepturile inegale" cu cecenii. Aceştia din urmă nu merg deloc în prima linie, rămânând în spate, exclusiv ca "detaşamentele de protecţie". Sarcina lor este de a încuraja unităţile ocupante să întreprindă acţiuni de luptă. Cu alte cuvinte, deschid focul asupra celor care încearcă să se retragă. Un alt motiv este distribuirea neuniformă a prăzii. Principalele "profituri" din jaf sunt primite doar de ceceni”, a spus un reprezentant al serviciilor de informaţii.
Conflictele, uneori escaladând în revolte, devin un eveniment aproape zilnic în armata rusă. Potrivit informaţiilor ucrainene, conflicte au apărut şi între comandanţi şi personalul unităţilor armatei ruse situate în Fedorovka ocupată, regiunea Zaporojie. Soldaţii ruşi au refuzat să intre în ofensivă, aşa cum li s-a ordonat.
În acelaşi timp, invadatorii ruşi se plâng localnicilor că au fost înşelaţi atunci când au semnat contracte şi au acceptat să participe la ostilităţile de pe teritoriul Ucrainei. Potrivit lor, li s-a promis că ucrainenii îi vor întâlni cu flori, pâine şi sare.
Pericolul unei înfrângeri pentru Rusia
Pentru Putin, aceasta este o înfrângere zdrobitoare. Acest lucru se datorează parţial pentru că, deşi controlează maşina de propagandă care l-a ajutat să-şi suprime toţi criticii, pierderea războiului în Ucraina îi ameninţă poziţia acasă. Acest lucru se datorează faptului că utilizarea forţei militare este esenţială pentru strategia sa de a face lumea să ţină seama de Moscova.
Economia Rusiei, intre Brazilia şi Coreea de Sud
Rusia poate fi mare din punct de vedere teritorial, dar este totuşi o putere de mărime medie care încă aspiră să devină o superputere. În ceea ce priveşte populaţia, se află în clasamentul dintre Bangladesh şi Mexic. Economia sa este undeva între Brazilia şi Coreea de Sud. Şi dimensiunea exporturilor sale globale este între Taiwan şi Elveţia. În timp ce Rusia se bucură de o oarecare simpatie în ţări precum Africa de Sud sau India, puterea sa soft este în declin. Acest proces a fost accelerat de evidenta incompetenţă şi cruzime din Ucraina.
Putin a pariat pe puterea militară
Pentru a reduce decalajul dintre puterea sa reală şi visele sale, Putin s-a orientat în mod constant către singurul domeniu în care Rusia ar putea revendica conducerea mondială: puterea militară. În ultimii 14 ani, el a invadat Georgia, a invadat de două ori Ucraina şi a intervenit şi în războiul din Siria. Rusia a trimis mercenari în Libia, Republica Centrafricană, Sudan şi acum în Ucraina. Putin este un bătăuş global obsedat de insuficienţa ţării sale. Acest lucru contrastează puternic cu China, care are şi ambiţii mari. Cu toate acestea, Beijingul a reuşit să obţină rezultate folosind economia şi diplomaţia sa.
Umilirea din Ucraina distruge visele lui Putin
Umilirea din Ucraina distruge cea mai recentă pretenţie a Rusiei la statutul de superputere. Războiul ar putea dura mult timp. Şi atâta timp cât va continua, Rusia nu va putea desfăşura operaţiuni la scară largă în altă parte. Echipamentele, muniţia şi personalul sunt cheltuite rapid. Restaurarea armatei ruse la putere maximă, precum şi pregătirea pentru a corecta toate greşelile făcute în Ucraina, vor dura ani de zile. Sancţiunile nu vor fi ridicate atâta timp cât Putin va fi la putere. Prin urmare, sarcina de a restabili pregătirea pentru luptă a armatei ruse va continua şi mai mult. Rachetele ruseşti depind de componente occidentale. Plecarea specialiştilor în afara graniţelor va crea probleme economiei. În acest moment, cu cât Rusia va fi mai puţin capabilă să proiecteze forţă militară, cu atât mai puţin va avea capacitatea de a submina stabilitatea lumii.
Putin este dispus să-şi asume riscuri care li se par inutile altora, inclusiv multor ruşi
Şi va fi grozav. Totuşi, invazia Ucrainei oferă şi lecţii mai puţin plăcute. Pe de o parte, a arătat că, în urma strategiei sale, Putin este dispus să-şi asume riscuri care li se par inutile altora, inclusiv multor ruşi. O reducere suplimentară a puterii ruse ar putea duce la o agresiune şi mai iresponsabilă. Evenimentele din Ucraina indică, de asemenea, că în războaiele viitoare, dacă armata rusă nu poate câştiga pe câmpul de luptă, va recurge la atrocităţi. Armata rusă mai slabă ar putea deveni şi mai brutală. Pentru cei din lume potenţial ameninţaţi de agresiunea rusă, aceasta este o perspectivă îngrozitoare.
Cu cât armata rusă are mai puţine capacităţi convenţionale, cu atât mai mare va fi tentaţia de escaladare nucleară
Prin urmare, slăbiciunea poate duce Rusia la ultima arenă în care este încă superputerea de necontestat. Vorbim de arme chimice, biologice şi nucleare. De la începutul războiului împotriva Ucrainei, Putin şi guvernul său au repetat în mod constant ameninţări de folosire a armelor de distrugere în masă. Dacă Putin doreşte cu adevărat ca regimul său să supravieţuiască, se va abţine de la îndeplinirea acestor ameninţări. Cu toate acestea, cu cât armata rusă are mai puţine capacităţi convenţionale, cu atât mai mare va fi tentaţia de escaladare nucleară. Mesajul pentru lume este că oportunismul militar al lui Putin în Ucraina a eşuat din cauza propriilor săi ofiţeri şi strategi, care ar putea descuraja şi mai mult următoarele scheme agresive încăpăţânate. Dacă situaţia din Donbas ajunge într-un impas, aceasta nu va face decât să pună bazele unui nou atac care ar putea fi şi mai ameninţător decât în prezent.
Chiar dacă Putin va pierde, va rămâne periculos
Chiar dacă Putin va pierde, va rămâne periculos. Prin urmare, NATO trebuie să-şi reconstruiască apărarea. Este mai bine să aibă un contingent mare de forţe pe linia frontului, astfel încât Rusia să înţeleagă că îi va fi greu să învingă aceste forţe de la bun început. Cea mai bună apărare împotriva lui Putin şi a armatei sale putrede este să-l convingi să nu lupte deloc.
Se încarcă comentariile...
