Stalin şi Putin, alături de sfinţii ortodoxiei ruse

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
Mozaic din Catedrala forţelor armate ruse. Sursa: tjournal.ru
Mozaic din Catedrala forţelor armate ruse. Sursa: tjournal.ru

Povestea este absolut reală şi deschide o posibilă şi, cred eu, extrem de utilă dezbatere despre ceea ce este acum un curent care cuprinde din ce în ce mai multe state din fosta URSS şi cercul său de ţări-satelite: se anulează progresiv, dar foarte vizibil, procesul de secularizare al vieţii politice, iar religia îşi recapătă rolul de actor politic de prim rang.

Imensa catedrală principală a forţelor armate ruse din apropiere de Moscova (foto) este aproape de finalizare, unele dintre mozaicurile interioare sunt deja gata şi sunt cel puţin uimitoare şi surprinzătoare în raport cu tradiţia ortodoxă „clasică" cu care eram obişnuiţi.

ss

Dar este evident că noutatea este legată de destinaţia dublă a lăcaşului de cult, cum remarcă cei de la frenews24h, în acelaşi timp biserică şi, cel puţin parţial, muzeu tematic dedicat celei de-a 75 aniversări a victoriei asupra Germaniei naziste, edificiul fiind înconjurat de un întreg complex comemorativ intitulat „Drumul amintirii". Vor fi stocate acolo zeci de milioane de fotografii ale combatanţilor din cel de-al Doilea Război Mondial, cu reprezentări ale principalelor momente din istoria Rusiei. Dar nu numai pe ideea principală, dovadă acest mozaic (foto) întru rememorarea eternă a clipei de glorie reprezentate de reunirea Crimeii cu Rusia.

sss

Şocul de-abia începe, căci, la o analiză atentă a personajelor reprezentate în mozaicurile din catedrale din Parcul Patrioţilor din Kubinka, la 75 de kilometri vest de Moscova, desluşim numai chipurile lui Stalin şi Putin. Sunt reprezentaţi acolo şi mareşalui Şoigu, actualul ministru al apărării dar şi, spre exemplu, Nikolai Platonovici Patrushev, cel care a reorganizat fostul KGB în serviciul de informaţii de azi (FSB) pe care l-a şi condus între 1998-2008 şi a fost secretarul Consiliului de Securitate al Rusiei.

Pe blogul său windowoneurasia, Paul Goble reproduce analiza făcută de Igor Eudman care vorbeşte despre apariţia unei „forme de cult sincretic“, combinaţie între ortodoxia controlată de stat şi un „cult neo-păgân al Victoriei... această nouă religie este bazată pe un cult al războiului: victoriile militare (şi, mai presus de oricare alta, victoria în Marele Război pentru Apărarea Patriei) şi cuceririle militare (pe primul loc, Crimeea), armele (de la noile tipuri de tancuri la super-rachete) şi lideri miitari (Putin). Totul se reflectă ca atare în mozaicurile acestui templu..“. Componentele păgâne sunt dominante, adaugă Eidman. Chiar dacă există semnalul creştin, „el a devenit secundar. Ziua de 9 mai a devenit pentru mulţi oameni mai importantă decât Paştele sau Crăciunul, aşa cum arată cercetările sociologice, Iar poveştile lui Putin despre «super-rachete» sunt mai populare decât cele de Crăciun".

sss

În acelaşi sens se pronunţa şi Galia Ackerman, autoarea unei cărţi intitulate „Regimul nemuritor. Războiul sfânt al lui Putin“ apărută anul trecut în Ed.Premiere Parallele. Ea spunea în "La revue geoplitique" că "este vorba despre pivotul noii identităţi ruse...Mişcarea s-a născut în 2012. La început o iniţiativă privată, fenomenul Regimul Nemuritor a fost rapid recuperat, finanţat şi condus de către stat. Începând din 2015, pentru a celebra victoria asupra naziştilor, Putin personal se află în primul rând al unei manifestaţii de un milion de oameni la Moscova. Acest cortegiu care, iniţial, aducea un omagiu celor morţi în luptă, s-a transformat într-o procesiune cvasi-religioasă. Dacă analizăm discursurile, sloganurile, cântecele care au însoţit manifestaţia respectivă, devine evident că e vorba despre o zi sacră în care s-a produs o fuziune mistică între vii şi morţi pentru a forma un singur popor - etern, nemuritor şi invincibil. Pe fond, este vorba despre un «mister» în sensul istoric al termenului, ceremonie în cadrul căreia, an de an, poporul rus învinge, din nou şi din nou, nu numai pe nazişti ci şi pe toţi cei care sunt trataţi ca atare, în primul rând ucrainenii. Precum Isus care se naşte şi reînvie în fiecare an, precum evreii care încep în fiecare an Exodul din Egipt".

sss
sss

Pe situl oficial al proiectului (https://hram.mil.ru) se spune că „istoria Rusiei, a cărei independenţă a fost făurită în războaie cu invadatorii stăini, este indisociabiul legată cu cea a construcţiei de biserici: în memoria apărătorilor Patriei au fost ridicate mereu catedrale, biserici, monumente şi întregi ansambluri arhitecturale ortodoxe".

Aceasta este linia comună a tuturor intervenţiilor susţinute acum de înaţi ierarhi ai bisericii ortodoxe ruse care încearcă să explice cât de normală şi firească este imortalizarea aceasta de personaje politice desigur foarte cunoscute, mai toate contemporane cu mişcări serioase de represiune împotriva bisericii şi a credincioşilor, dar reconvertiţi acum brusc în acest efort de creare a unei noi categorii de sfinţi moderni. Cât de mult are asta de-a face cu spiritul bisericii şi tradiţia sa? Se pot aduce multiple argumente pro şi contra. Dar ceea ce este cu adevărat interesant şi semnificativ este procesul în sine, de mare amploare, iniţiat de Putin care a văzut rapid posibilitatea de a demara, foarte greu de estimat cu ce succes real, o campanie care să-l aibă drept actor central: crea imaginii noului susţinător, garant şi propovăduitor al valorilor ortodoxiei ruse ca valoare pe plan mondial, rupând tradiţia care recunoştea acest rol Patriarhului ecumenic de la Constantinopol. Reluând, în fapt unul dintre atributele fundamentale ale Ţarului şi absolutismului din tradiţia rusă.

Interesant de văzut dacă acest moment marchează o revenire la vechile raporturi între stat şi biserică, crezute definitiv abandonate în favoarea laicităţii şi a unei separări garantate de constituţiile celor mai multe dintre statele moderne şi democratice. Semnale în acest sens sunt auzite din surse diverse, departe însă de a fi majoritare. Să vedem însă ce poate inaugura sau motiva ca spirit al reîntoarcerii în trecut. Şi, poate cel mai important, dacă asta poate da vreo idee şi altor politicieni contemporani în goană de sfinţenie însoţită de recunoaştere deplină pe lumea asta şi cealaltă.

Chiar credeţi că ar fi imposibil?

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite