Învinuirea?

Supoziţia de a fi avut un rol în pierderea vieţii de către doi jurnalişti ruşi, pe timpul unei operaţiuni antiteroriste a militarilor ucraineni. 

În legătură cu acest fapt, Ministerul Afacerilor Externe al Ucrainei, a precizat:

„Răpirea, în mod deschis, a unor cetăţeni ai Ucrainei, pe teritoriul statului nostru, de către autorităţile ruse, demonstrează că acestea încalcă nu numai toate normele posibile ale dreptului internaţional, dar, de asemenea, normele de bază de etică şi moralitate. Astfel de acţiuni nu vor rămâne fără un răspuns adecvat din partea Ucrainei şi a comunităţii internaţionale". 

Ca ofiţer, Nadia Savcenko a participat la o misiune de menţinere a păcii în Irak,.

Este specializată ca navigator pe elicoperul Mi-2 şi aeronava de luptă Su-24.

Interogarea ei, ca prizonieră a forţelor separatiste din estul Ucrainei, cu lideranţă dovedită a fi cu cetăţenie rusă a fost filmată şi postată pe internet, aparent de jurnalişti ruşi.

Interviul probează demnitatea ofiţerului ucrainean, fiind o lecţie de patriotism şi pe alte meleaguri. 

- Deci, ai venit aici ca voluntar?

 - Asta-i drept. 

- Ce îţi lipsea, adrenalina? 

- Probabil, toată viaţa mea.

 - Ei bine, asta e mai mult, pentru sume mari de bani? 

- Pentru ce sume mari de bani? Eu nu cred deloc că cineva mă va plăti aici. Deci, ideea a fost de a veni aici. 

- Deci, eşti o persoană de principiu? 

- Da.

 - Pot să aud motivaţia ideii tale, sensul acesteia? 

- Am depus jurământul de a proteja oamenii din Ucraina si integritatea teritorială a Ucrainei, am jurat credinţă poporului ucrainean.

- Să îi protejezi de cine? 

- De invazia externă. 

- A cui invazie externă? Venind de la noi? 

- Din Rusia. 

- Şi avem Rusia aici? 

- Am auzit că aşa au spus - din Petersburg. 

- Şi eu am auzit că polonezii au luptat de partea voastră. 

- (Ironică) Asta e, desigur ... 

- Este acest lucru sau nu? Eu cred la fel, au fost filmaţi recent, polonezi. 

- Nu am văzut polonezi. 

- Nu-mi spune că nu i-ai putut vedea, am văzut în ziare. Deci, O.K.!...

... Tu eşti navigator-operator al unui elicopter Mi-24. 

- Da. 

- Tragi - perfect, decolezi perfect. 

- Pregătirea a fost zi şi noapte. 

- Ai premii, scrisori şi recomandări pentru comanda ta. 

- Au fost scrise pentru amuzament.

- Pentru amuzament? Asta este ceea ce este scris aici, nu ... 

- Premii - sunt prostii, pentru niciun motiv special. 

- Şi ce medalii militare ai? 

- Niciuna. Scrisoarea din 8 martie, era pentru distractie, am râs de ea.

- Văd. Deci, Nadejda, încă o întrebare. Câte forţe sunt acolo împotriva noastră acum, ce ne poţi spune? 

- Crezi că ştiu asta? 

- Cred că ştii. 

- Cred că toată Ucraina ... 

- Nu, te înşeli cu privire la toată Ucraina. Iar viaţa a demonstrat deja că ai greşit foarte mult. Dar asta nu este o întrebare, nu am de gând să ne certăm. Chiar acum, cine este împotriva noastră, ce grup, cantitatea, armele? Pentru tine, ca un ofiţer îţi este uşor. 

- Sigur. Vezi că am scris vreun raport, că aparţin celor de aici? Nu este permis. Nu am spus informaţii, care, cum şi de ce. M-ai întrebat alte lucruri… 

- Nadejda! 

 - Îţi spun, doar am plecat în vacanţă. Am venit la băieţii mei, ei s-au dus în misiuni, am fost în aşteptarea lor, am fost luată... Asta e tot. 

- Bine. Ai plecat, dar ai văzut cât de multe au avut : tancuri, transportoare blindate, maşini de luptă ale infanteriei, tot ce au avut. Ai venit de undeva, nu ai ieşit din pădure. Ai trăit la o unitate militară, ai mers la sala de mese acolo, numărul de persoane, de cearceafuri de pat, ei bine, ce ar trebui să-ţi spun ... 

- M-am prins. 

- Să devin clar – răspunde cu da / nu şi asta e tot. 

 - Nu le-am acordat o atenţie specială, dar nu ţi-aş spune asta. 

 - Asta este, dacă ştiai nu ai fi spus. Bine, am înţeles. 

- Ei bine, ai înţeles bine pentru ce sunt informaţiile. 

- Pentru ce? 

- În scopul de a cunoaşte inamicul. 

- Doamne! Deci, ce ştim! Crezi că eşti atât de secretoasă? 

- De ce întrebi, atunci? 

- Vreau doar să verific. Eşti într-adevăr atât de secretă, încât niciunul nu ştie nimic despre tine. Pot să Îţi spun de mine. 

 - Da, ştiu nu eşti aşa de secret... 

- Deci, nu ne ascundem, ne apărăm poporul nostru, ţara noastră. Noi nu ne ascundem. 

- Noi facem la fel, aşa, doar că este ciudat că ţara noastră a devenit diferită. 

- Deci, în cazul în care aceasta a devenit diferită, de ce încercaţi de a acţiona într-o ţară străină? Cultivaţi-o pe a voastră, ridicaţi-vă economia...