Printre altele, oficialul american spunea în respectivul discurs: „Este inacceptabil ca aliaţii Americii în Europa Centrală să sprijine proiecte precum Turkstream II şi să menţină acorduri confortabile în energia nucleară care fac regiunea mai vulnerabilă chiar faţă de Rusia, teama de care fiind tocmai motivul acestor state de a se integra în NATO”.

În lumina acestei discuţii, vom aborda astăzi chestiunea comunicării strategice a vecinului României de la sud de Dunăre, respectiv Bulgaria.

Strategia de securitate naţională a Bulgariei

În paradigma studiilor de securitate sunt utilizate frecvent conceptele de „doctrină de securitate” sau „strategie de securitate” şi, de cele mai multe ori, se pune semnul egal între cele două. Conform profesorului Darie Cristea, care citează din Departament of Defense Dictionary of Military and Associated Terms (2016), o doctrină este „un set de principii prin care forţele armate, sau elemente ale acestora, îşi ghidează acţiunile în vederea îndeplinirii obiectivelor naţionale”. Potrivit aceloraşi surse, strategia reprezintă ”o idee sau un set de idei fundamentale privind angajarea instrumentelor puterii naţionale într-o manieră integrată şi sintetizată pentru a atinge obiective pe teren, dar şi naţionale sau multinaţionale”. În urma acestor definiţii cu caracter militar, dar care pot fi extinse şi noilor paliere de securitate, se poate constata caracterul mai general pentru conceptul de „doctrină”, comparativ cu cel de „strategie”. Indiferent că vorbim despre o doctrină de securitate sau strategie, este important ca să privim prin grila unui răspuns de securitate la contextul intern şi internaţional, cu alte cuvinte, doctrinele şi strategiile pot fi înţelese judicios, doar prin situaţia care le-a generat.

Strategia de Securitate Naţională a Republicii Bulgaria este de fapt o actualizare a celei din 2011, documentul fiind adoptat prin decizia Parlamentului din 14.03.2018 şi publicat în Monitorul Oficial nr. 26 din 23.03.2018. În privinţa denumirii, ne vom referi exclusiv la titlul oficial al documentului, ferindu-ne să abordăm Strategia prin prisma unui cadru individual – Doctrina Borisov, Doctrina Radev – documentul reflectând suma iniţiativelor mai multor decidenţi de la Sofia. Strategia Actualizată de Securitate Naţională a fost elaborată ca urmare a recomandării Consiliului Consultativ pentru Securitate Naţională, care funcţionează în subordinea preşedintelui Republicii Bulgaria. Conform Legii de funcţionare a Consiliului, membrii săi sunt preşedintele parlamentului, miniştrii apărării, afacerilor interne, afacerilor externe şi fianţelor, şeful apărării şi preşedinţii grupurilor parlamentare. La şedinţele consiliului participă  şefii serviciilor speciale, secretarul general al Ministerului Afacerilor Interne şi a alţi oficiali din diferite domenii. Textul strategiei a fost redactat de un grup de lucru interministerial prin dispoziţia premierului Boiko Borisov, din care au făcut parte reprezentanţi ai tuturor ministerelor, ai serviciilor de informaţii, reprezentanţi din partea altor instituţii şi un reprezentant din partea Academiei Bulgare de Ştiinţe.

Contextul intern

În ianuarie 2017 a avut loc, pe fondul crizei guvernamentale provocate de demisia cabinetului condus de Boiko Borisov, învestirea în funcţie a noului preşedinte bulgar, Rumen Radev. În martie 2017, formaţiunea Cetăţenii pentru Dezvoltarea Europeană a Bulgariei  (G.E.R.B.) a obţinut cele mai multe voturi la alegerile parlamentare anticipate iar, în luna mai a aceluiaşi an Borisov a redevenit prim-ministru după ce a reuşit să creeze o coaliţie cu Patrioţii Uniţi – o formaţiune naţionalistă şi antioccidentală, pentru a-şi asigura majoritatea legislativă.

La 30 mai 2017, preşedintele Rumen Radev a convocat o reuniune a Consiliului Consultativ Naţional pentru Securitate pe tema „Riscurile şi ameninţările la adresa securităţii naţionale a Republicii Bulgaria şi măsurile necesare pentru consolidarea acesteia" încheiate cu recomandarea de actualizare a Strategiei de securitate naţională. Preşedintele bulgar a susţinut necesitatea actualizării strategiei prin faptul că cea veche, datată 2011, nu mai corespunde cu mediul actual de securitate. Rumen Radev a subliniat că este necesar să se actualizeze cadrul legal pentru a împiedica intervenţia externă în viaţa politică internă a ţării.

În ceea ce priveşte mediul de securitate, acesta a fost afectat în ultimii ani de o sumă de riscuri şi ameninţări care s-au materializat şi au convers inevitabil la slăbirea încrederii cetăţenilor în capacităţile instituţionale ale statului.

Sursa: dariknews.bg

La 18 iulie 2012, un atentat al Hezbollah a provocat decesul a 6 persoane (5 turişti israelieni şi un şofer bulgar) şi rănirea a altor 30, a demonstrat că ameninţări asimetrice de tipul terorismului constituie o problemă de securitate  la nivel global, altfel spus, niciun stat nu este ferit de acest flagel. Un alt fenomen care a scos la iveală vulnerabilităţile sistemice ale Bulgariei a fost atacul cibernetic petrecut în 2015 din ziua alegerilor locale, în care serverele mai multor institutii (Administraţia Prezidenţială, Parlamentul, Ministerului de Interne, Agenţiei de Stat ”Securitate Naţională”, Ministerul Transporturilor şi Tehnologiei Informaţiilor, precum şi site-ul Comisiei Electorale Centrale) au fost afectate, fără totuşi să interfereze în procesul de centralizare a rezultatelor. Ulterior desfăşurării evenimentelor, fostul preşedinte Rosen Plevneliev a învinuit Federaţia Rusă ca actor statal pentru implicarea în respectiele atacuri. În acest context, demne de menţionat sunt şi concluziile raportului Agenţiei de Stat pentru Informaţii Externe (DAR) din ultimii ani, în care se semnalează implicarea unor state în atacuri cibernetice ce au ca scop rezolvarea de sarcini politice, economice şi informaţionale în interes propriu. O altă dificultatea majoră cu care se confruntă autorităţile de la Sofia este reprezentată de criminalitatea organizată, traficul de persoane şi de narcotice, sau infracţiunile economice. De asemenea, corupţia la nivelul aparatului public poate constitui o vulnerabilitate  a statului bulgar dacă vom ţine cont de faptul că vecinii de la sud de Dunăre ocupă ultima poziţie în Uniunea Europeană în privinţa indicelui de percepere.

Pe ultima poziţie în Uniunea Europeană şi pe 111 la nivel mondial, se situeză Bulgaria şi în clasamenul libertăţii presei – World Press Freedom Index – realizat de ”Reporteri fără frontiere. În marea lor majoritate, publicaţiile media sunt deţinute de oligarhi cu puternice legături în aparatul central al politicii de la Sofia, astfel explicându-se şi lipsa dezbaterilor pe tema justiţiei din spaţiul public.

Contextul internaţional

Cel mai sărac stat membru al Uniunii Europene a preluat preşedinţia Consiliului UE la 1 ianuarie 2018 sperând să îşi îmbunătăţească imaginea, cu aspiraţia de a construi punţi între Europa de Est şi Europa de Vest, precum şi între Turcia şi Bruxelles, pentru a ajunge la compromisuri privind mai multe probleme arzătoare, între care politica migratorie, aderarea la spaţiul Shengen şi la Mecanismul European al Ratelor de Schimb (ERM2) – preambulul aderării la zona euro. 

Pe plan regional pentru Bulgaria este extrem de importantă relaţia cu Federaţia Rusă, stat faţă de care se află într-o puternică dependenţă energetică. În condiţile în care producţia internă este aproape inexistentă, Bulgaria a fost nevoită în anul 2017 să importe combustibili fosili în valoare de 4,87 miliarde de dolari, dintre care 2,84 miliarde către Federaţia Rusă.

Deşi afinităţile bulgaro-ruse sunt evidente, relaţiile dintre cele două state s-au degradat în ultimii ani pe fondul deciziilor adoptate de Bulgaria în contextul apartenenţei la NATO şi UE – amplasarea  de baze militare americane pe teritoriul Bulgariei şi denunţarea a trei proiecte energetice majore comune cu Rusia: oleoductul Burgas-Alexandroupolis care urma să transporte petrolul rusesc până pe ţărmul Marii Egee, centrala nucleară de 2000 MW situată pe malul Dunării în localitatea Belene, dezvoltată în parteneriat cu Rosatom şi proiectul gazoductului South Stream, la care bulgarii s-au văzut nevoiţi să renunţe după ce Comisia Europeană a solicitat alinierea proiectului la cerinţele legislaţiei europene privind concurenţa pe piaţa energetică.

Sursa: news.ro

Nemulţumite de răcirea relaţiilor cu Federaţia Rusă, autorităţile bulgare au manifestat de-a lungul timpul puncte de vedere distincte de majoritatea statelor membre UE cu privire la Rusia – preşedintele Rumen Radev s-a pronunţat în mai multe rânduri pentru ridicarea sanţiunilor împotriva Rusiei impuse de UE în urma anexării ilegale a Crimeii, Bulgaria a refuzat să expulzeze diplomaţi ruşi în „cazul Skripal”, iar legat de atacul întreprins de coaliţia formată din Statele Unite, Franţa şi Marea Britanie împotriva instalaţiilor de producere a armamentului chimic din Siria, poziţia Bulgariei se apropie mai mult de cea a autorităţilor ruse.

Tot aici se înscrie refuzul autorităţilor de la Sofia, prin vocea premierului Boiko Borisov, faţă de propunerea României privind prezenţa navală a statelor NATO la Marea Neagră, motivând decizia prin evitarea unei confruntări cu Federaţia Rusă. În context, Bulgaria a susţinut mai degrabă o viziune titulesciană la Marea Neagră – o mare a riveranilor în care accentul să fie pus pe dezvoltarea comercială şi turism.

Pe fondul politicii de apropiere faţă de Rusia promovată de unii lideri europeni, autorităţile de la Sofia au căutat o „dezgheţare” a relaţilor bulgaro-ruse, după 10 ani,  prin vizitele efectuate la Moscova de preşedintele Rumen Radev şi premierul Boiko Borisov, în care şi-au exprimat disponibilitatea de intensificare a cooperării economice, inclusiv prin reluarea proiectelor energetice suspendate anterior. De altfel, legislativul bulgar a adoptat o lege la propunerea premierului Borisov cu privire la reluarea construcţiei centralei nucleare de la Belene, faţă de care s-ar arăta interesaţi ruşii de la Rosatom, faţă de care Bulgaria are de achitat despăgubiri de 620 de milioane de euro în urma denunţării contractului anterior, compania de stat chineză CNNC şi Framatome din Franţa.

Corpul strategiei

Din punct de vedere structural, Strategia este împărţită în şase capitole: Introducere, Cadrul General, Mediul de Securitate: Riscuri şi Ameninţări, Politica de Securitate, Sistemul de Siguranţă Naţională, Concluzie.

În partea introductivă se pune accent pe siguranţa cetăţeanului din perspectiva aspectelor sociale şi economice fiind evidenţiate valorile care caracterizează strategia bulgară până în anul 2025: caracter paşnic, politică de bună vecinătate şi cooperare, ”neamestecul în treburile interne”. Se constată probabilitatea scăzută a unei acţiuni militare de amploare îndreptate împotriva Bulgariei şi creşterea ameninţărilor hibride şi atacurilor cibernetice. De altfel, documentul evidenţiază faptul că riscurile şi ameninţările la adresa Bulgariei şi cetăţenilor săi ”în mare parte coincind sau sunt similare cu cele la adresa altor state membre UE şi NATO, precum şi la adresa organizaţiilor în ansamblul lor”. Obiectivul pe termen lung al Strategiei este formarea unei culturi de securitate în rândul cetăţenilor care să constituie baza realizării politicilor de securitate.

Cel de-al doilea capitol al Strategiei, denumit Cadrul General, este divizat în două subcapitole. În primul, sunt enumerate principiile politicii de securitate naţională care accentueză   importanţa respectării valorilor statului de drept, consensul naţional şi  abordarea interinstituţională a problemelor legate de securitate naţională. În al doilea subcapitol sunt prezentate în două categorii interesele naţionale în două categorii (interese vitale şi alte interese importante). În categoria intereselor vitale autorii s-au limitat la prezentarea drepturilor constituţionale ale cetăţenilor şi a atributelor fundamentale ale statului. În a doua categorie sunt enunţate interesele importante ca răspuns de securitate, cu accent pe ambiţiile Bulgariei de pivot regional, dar şi pe combaterea corupţiei şi a crimei organizate, diversificarea resurselor energetice, siguranţa spaţiului cibernetic şi protecţia mediului. 

În cel de-al treilea capitol al Strategiei este prezentat în termeni generali mediul de securitate şi sunt grupate în funcţie de provenienţă (externă sau internă) riscurile şi ameninţările la adresa securităţii statului.

Principalii factori care afectează mediul de securitate la scară regională şi globală sunt reprezentaţi de ameninţările asimetrice, în special terorismul internaţional, proliferarea armelor de distrugere în masă, conflictele regionale, criminalitatea informatică şi criminalitatea organizată transnaţională.

Ameninţarea teroristă la adresa securităţii este evidenţiată de autorităţile bulgare, în contextul existenţei unui ”mediu favorabil pentru diseminarea ideologiei radicale bazate pe Islam în rândul comunităţilor musulmane din Europa de Vest şi Balcani”. Fluxurile migratorii, asociate cu posibilitatea de infiltrare a teroriştilor, constituie  un factor de risc pentru Bulgaria din cauza poziţionării geografice a ţării pe fondul escaladării conflictelor din zona Orientului Mijlociu. Importanţa strategică a procesului de integrare în structurile europene şi euro-atlantice a ţărilor din Balcanii de Vest este enunţată şi în acest capitol ca o condiţionalitate privind stabilitatea regională.

Sub aspectul mediului de securitate intern sunt subliniaţi principalii factori care pot influenţa pozitiv mediul de securitate: consolidarea rolului instituţiilor şi economiei de piaţă, stabilitatea socio-economică, cât şi reforma administraţiei publice. Una dintre principalele probleme de natură internă o reprezintă corupţia, în special corupţia la nivel înalt, împreună cu consecinţele asociate. Pe lângă fenomenul corupţiei, este identificată ca ameninţare crima organizată şi criminalitatea transfrontalieră, îndeosebi traficul de narcotice şi de fiinţe umane. Cu toate că se observă o diminuare a criminalităţii economice, legată de aşa-numita economie gri, continuă să rămână o ameninţare la adresa securităţii în viziunea decidenţilor bulgari.  În acest context este menţionat rolul ”esenţial” pe care îl are Mecanismul de Cooperare şi Verificare al Comisiei Europene în depăşirea dificultăţilor în reforma judiciară.

Este de remarcat şi importanţa pe care o acordă Strategia vulnerabilităţilor de securitate mai degrabă societale cu care se confruntă Bulgaria: criza demografică prezentată ca ”ameninţare iminentă”, deficitul de personal calificat, criminalitatea convenţională, accidente rutiere, deteriorarea stării de sănătate a populaţiei, precum şi slăbirea actului educaţional, dar şi riscul de excluziune socială al minorităţilor naţionale.

Sub aspect economic, este recunoscută vulnerabilitatea generată de dependenţa de resurse energetice, dar şi impactul proiectelor de diversificare a surselor şi rutelor de aprovizionare asupra situaţiei geopolitice din regiunea Balcanilor de Vest şi din Europa.

Se statueză şi în cadrul contextului mediului de securitate intern, provocările ce ţin de protecţia infrastructurii informatice critice, fapt ce arată preocuparea statului de diminuare a vulnerabilităţilor exploatate în trecut de diferiţi actori. În finalul capitolului sunt enumerate riscurile de mediu care s-ar putea materializa ca urmare a contaminării solului, aerului şi apei, dar şi distrugerea biodiversităţii prin activităţi ilicite.

Capitolul al patrulea, institulat Politica de Securitate, este cel mai amplu şi este structurat în trei subcapitole: Cadrul general, Priorităţi şi Politici sectoriale de securitate.

În primul subcapitol, politica de securitate naţională este difinită ca reprezentând ”un set de priorităţi interdependente şi politicile sectoriale integrate cu politicile de securitate ale UE şi NATO”.

Cele trei priorităţi ale politicii de securitate enunţate în strategie sunt: consolidarea statului de drept, principiile bunei guvernări şi combaterea corupţiei. În comparaţie cu strategia precedentă datată din 2011, care includea politica de securitate financiară şi economică, politica de securitate socială, politica de securitate energetică, politica de securitate om-natură, politica de securitate în domeniul justiţiei şi afacerilor interne, politica externă de securitate şi politica de apărare, Strategia Actualizată de Securitate include patru noi politici sectoriale în domeniile Transporturi, Comunicaţii,  Securitate Cibernetică şi Gestionarea crizelor.

Politica sectorială care vizează securitatea spaţiului cibernetic stipulează  crearea unui Sistem naţional de securitate cibernetică şi de gestionare a crizelor informatice (Politica sectorială în domeniul cibernetic a fost necesară ulterior atacurilor asupra instituţiilor statului bulgar din 2015 pentru care preşedintele de la acea vreme, Rosen Plevneliev, a învinovăţit Rusia)

În privinţa politicilor de securitate externă, sunt reiterate ambiţiile Bulgariei în plan regional, precum susţinerea parcursului european al statelor din Balcanii de Vest; precum şi în contextul apartenenţei la UE şi NATO, fiind evidenţiat rolul pe care îl poate avea între organizaţiile euro-atlantice şi Federaţia Rusă.

Politica de securitate energetică are în vedere şi dezvoltarea energiei nucleare fiind prevăzută atât prelungirea duratei de viaţă a reactoarelor existente (centrala nuclear-electrică Kozlodui), cât şi construirea unor capacităţi noi. Documentul precizeză sprijinul Bulgariei pentru ”Iniţiativa celor Trei Mări”, referitoare la construcţia infratrsucturii energetice, de transport şi telecomunicaţii de-a lungul unui coridor nord-sud.

În ceea ce priveşte politica sectorială din domeniul justiţiei şi afacerilor interne, este menţionat obiectivul suspendării Mecanismului de Cooperare şi Verificare. Tot la acest capitol este stipulată funcţionarea unui organism unic pentru combaterea corupţiei.

Textele actualizate ale politicii de apărare evidenţiază problemele majore din domeniu şi menţionează ca principală prioritate punerea în aplicare a obiectivelor militare şi civile pentru susţinerea obiectivelor NATO, concomitent  proiectelor şi iniţiativelor de constituire a capabilităţilor de apărare ale UE.

În politica de apărare Bulgaria s-a angajat să atingă ţinta de 2 % din Produsul Intern Brut pentru cheltuielile de apărare până în 2024, asta în contextul presiunilor exercitate de Washington din ultimii ani faţă de partenerii din NATO.

Cel de-al cincilea capitol defineşte Sistemul de securitate naţională, precizând că responsabili în formarea politicii de stat în domeniul securităţii naţionale sunt parlamentul, Consiliul de miniştri şi preşedintele.

În ultimul capitol se sintetizează într-o singură frază conţinutul strategiei, stabilirea intereselor naţionale şi a instrumentelor şi politicilor de realizare a acestora în contextul unui mediu dinamic de securitate.

Criticile strategiei de securitate

Preşedintele bulgar, Rumen Radev alături de preşedintele Vladimir Putin la reşedinţa acestuia de la Soci (22 mai 2018).

Principalele critici au evidenţiat neconcordanţa strategiei cu modificările profunde ale mediului global de securiatate. Potrivit g-ral în rezervă Stoian Stoimenov, preşedintele Centrului de studiere a riscurilor şi ameninţărilor asimetrice din Europa de Sud-Est şi regiunea Mării Negre, strategia nu clarifică raportarea Bulgariei la Federaţia Rusă, nu defineşte clar dacă Federaţia Rusă reprezintă o ameninţare la adresa securităţii naţionale a Bulgariei şi dacă în cazul unui conflict armat Bulgaria va participa la operaţiunile militare sau îşi va păstra relaţiile speciale cu Federaţia Rusă. Documentul nu stabilişte nici participarea Bulgariei la structuri militare regionale, cum ar fi Flota Mării Negre sau alte iniţiative de acest gen.

O altă deficienţă semnalată este lipsa obiectivelor strategice pentru următorii 10 ani, termenul de valabilitate al documentului, dar şi faptul că nu include politici de dezvoltare de parteneriate public-privat în domeniul securităţii naţionale.

Concluzii

Ulterior anului 2011, când este datată precedenta Strategie a Bulgariei, şi mai ales după 2014, anul anexării ilegale a Crimeii, în mediul de securitate extern au survenit modificări radicale care au crescut nivelul de nesiguranţă în relaţiile internaţionale şi au determinat modificarea concepţiei strategice a NATO, precum şi viziunea de securitate a Uniunii Europene. Noul document, actualizat, a fost justificat prin corectarea unor texte din versiunea veche şi racordarea la noile realităţi, accentul fiind pus în noul context pe securitatea spaţiului cibernetic şi pe preluarea preşedinţiei Consiliului Uniunii Europene, postură în care Bulgaria s-a descurcat până acum onorabil.

Abordarea din această strategie este una multisectorială, specifică Şcolii de la Copenhaga, la care se adaugă un nou palier – securitatea ciberneică. În context, a fost adoptată în anul 2016 Strategia Naţională de Securitate Cibernetică – Cyber Resilient Bulgaria 2020 – cu obiectivul de a securiza spaţiul cibernetic vital şi de a creşte rezilienţa.

Un aspect pozitiv al documentului este că reiterează dezideratul Bulgariei de a realiza reforme în domeniul judiciar şi de eliminare a MCV.

O mare omisiune a Strategiei care transpare încă de la prima parcurgere a corpului, este faptul că nu reglementează în absolut niciun fel relaţia Bulgariei cu Federaţia Rusă. S-a evitat cu obstinaţie subiectul, fapt ce ne face să credem că strategia a fost redactată pentru „publicul” occidental. Transpare şi modul evaziv în care sunt indicate viitoarele direcţii pe care le va urma Bulgaria în materie de securitate energetică. Strategia, cu toate că are dimensiuni apreciabile pentru un asemenea document, nu dezvăluie planurile Bulgariei în privinţa la centralei nucleare de la Belene, obiectiv strategic amplasat pe malul Dunării,  la 100 de km de Bucureşti.

În nota apropierii de Federaţia Rusă poate fi interpretata decizia de creştere etapizată a bugetului apărării la 2% din PIB până în anul 2024. Bulgariei i s-a solicitat în mai multe rânduri să ridice nivelul nivelul alocărilor, fiind considerată pe în rândul aliaţilor NATO un stat consumator de securitate. 

În opinia mea, astfel de dosare vor fi tratate în funcţie de oportunitatea momentului de decidenţii de la Sofia, a căror politică se centrează în jurul conceptului patentat de cardinalul de Richelieu în secolul 17 – raison d’etat – împletit cu un aşa-numit „raison personelle” autohton.

Analiză realizată de Robert Vîrban, colaborator LARICS şi student la Masterul de Studii de Securitate al Universităţii din Bucureşti.