Modelul Republica Moldova cu securitatea la ruşi şi guvernările la pro-europeni şi formulele necuantificate de confederalizare spre binele şi viaţa tihnită a cetăţenilor ruşi separatişti din Transnistria, prin ignorarea completă a dreptului internaţional. Ca să nu distrugă lumea bazată de drept şi lege, este înghesuită, schimbată, maltratată şi violată de-a dreptul prevederea legală ca să se potrivească cu târgul la care asistăm şi care miroase tare mult a pact secret tip Ribentropp-Molotov sau a la fel de hulitelor acorduri de procentaj de la Yalta.  Pe seama şi contra intereselor celor ce nu stau la masă.

Rusia a revenit cu delegaţia sa cu puteri depline în Consiliul Europei. Cu votul a doi cetăţeni români, unul ministru de Interne la Chişinău, Andrei Năstase, celălalt un ilustru necunoscut parlamentar PSD. Grozăvia s-a petrecut cu votul copleşitor al celor ce au primit Rusia în organismul ce supervizează drepturile omului – majoritatea vest europeni - la 5 ani de la anexarea Crimeii, gest ce a determinat excluderea reprezentării Rusiei în Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei.

O să spuneţi că instituţia şi revenirea Rusiei nu prea au relevanţă, că e doar simbolică decizia... Poate. Dar e pe deplin relevant pentru vremurile pe care le trăim faptul că tot Occidentul clipeşte, dă înapoi, se ajustează, îşi revizuieşte poziţiile şi Rusia lui Putin nu face nici cel mai mic gest pentru a cere scuze, a recunoaşte încălcarea dreptului internaţional, a căuta reconcilierea. A plăti faţă de cei care au fost ocupaţi, cărora li s-a rupt teritoriul national. De ce trebuie să cedeze întotdeauna Occidentul? Şi de ce pe seama şi cu neglijarea intereselor statelor mai mici, de la frontiera Europei, ţinte ale întregii politici agresive a Moscovei?

Simbolic, Europa a fost subminată în chiar miezul valorilor sale cuantificate instituţional, în cele mai profunde zone în care drepturile omului şi respectarea dreptului internaţional e condiţie de acces şi angajament, totodată. Rusia le-a încălcat. A fost sancţionată după acest moment, la nivelul persoanelor implicate. Care, mai nou, prin această revenire, au dreptul să circule liber pe teritoriul Uniunii Europene. Doar vin să reprezinte Federaţia Rusă.

Sunt 4 asemenea personalităţi sancţionate în lista de reprezentanţi ai Federaţiei Ruse. Sunt unii aleşi cu voturi din teritoriul anexat al Crimeei. Trecerea peste acest fapt descalifică Consiliul Europei ca instituţie, Uniunea Europeană şi Occidentul ca o comunitate bazată pe valori, în întregimea sa. Pe toţi cei care au votat pentru această revenire.

Sunt nevoit aici să amintesc că, pe baza listei de sancţiuni şi sancţionaţi din Rusia şi regiunea anexată, Crimeea, Rusia însăşi a emis o listă de 87 de personalităţi europene – care mă include alături de alţi 4 români – care au primit, ca formă de retorsiune, interdicţia de călătorie în Rusia. Aici nu a clipit nimeni. Doar europenii, Occidentalii trebuie să clipească, să-şi revizuiască deciziile pentru a face pe plac lui Putin şi a încasa nişte finanţări pentru Consiliul Europei. Atât costă verticalitatea şi principiile, şi valorile, şi demnitatea Europei? Sau a României (doi reprezentanţi prezenţi din 10, un vot pentru şi unul contra – USR)?

Ucraina a sesizat deja Comisia de la Veneţia pentru a decide relevanţa şi legalitatea acestei mişcări. În sesizarea de apel se menţionează faptul că delegaţii ruşi sunt membri ai unui Parlament şi au fost aleşi cu voturile Crimeii ocupate, nerecunoscute ca teritoriul rus de statele membre şi de Consiliul Europei în integralitatea sa. Apoi, 4 din cei prezenţi, cum spuneam, sunt subiecţi ai sancţiunilor europene, prin votul lor şi prin participarea directă la anexarea Crimeii. În plus, reinstalarea parlamentarilor ruşi, a întregii delegaţii, ca membri cu drepturi depline încalcă statutul Adunării Parlamentare a Consiliului Europei şi Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Despre drepturile omului în Rusia ce să mai vorbim?

Prezenţa României lângă Rusia în Consiliul Europei sau acceptarea observatorilor APCE la alegerile ce vin (Prezidenţiale în România) este inacceptabilă cât timp Crimeea este anexată şi ocupată prin forţa armelor.

Deja 7 delegaţii naţionale s-au retras de la sesiunea actuală a APCE. Mai mult, ele vor consulta capitalele despre drumul de urmat şi e cel mai probabil ca să se retragă pe deplin, pe termen lung, de la reuniunile adunării. Ucraina, Georgia, Polonia, Slovacia, Lituania, Letonia şi Estonia au luat o asemenea decizie. Cred că România nu trebuia să lipsească niciodată din această listă, cum cred că Republica Moldova trebuia să se retragă, în egală măsură. Sau a uitat că are încă trupe de ocupaţie pe teritoriul său, fără acordul statului gazdă? S-or fi schimbat toate la Chişinău după concedarea securităţii către ruşi şi pro-ruşii socialişti ai lui Dodon?

Mai mult, Ucraina a anunţat, prin vocea Ministrului de Externe în funcţie, Pavlo Klimkin, că intenţionează să retragă invitaţia adresată APCE pentru a trimite observatori la alegerile generale anticipate din Ucraina, de la 21 iulie anul curent. La ora când scriem acest editorial, decizia nu a fost încă adoptată, dar cum ar arăta ca un ocupant şi colaborator la o crimă, anexarea Crimeei, să fie observator şi prezent pe teritoriul statului pe care l-a ciuntit?

După mine e un alt gest care ar trebui împărtăşit cel puţin între statele foste sovietice ce aspiră la independenţă faţă de metropola rusă şi de statele Flancului Estic al UE şi NATO. Este minimul gest simbolic pentru a sublinia enormitatea produsă la Strasbourg şi nevoia ca acest gest să fie inversat. Până când Rusia nu respectă dreptul internaţional, regulile internaţionale, tratatele la care este parte, europene dar şi globale, ca şi tratatele din cadrul CSI. Prezenţa României lângă Rusia în Consiliul Europei sau acceptarea observatorilor APCE la alegerile ce vin (Prezidenţiale în România) este inacceptabilă cât timp Crimeea este anexată şi ocupată prin forţa armelor, Abhazia şi Osetia de Sud sunt ocupate de facto, iar în Transnistria zburdă trupe ruse, fie ca paznici la depozitele de armament, fie ca un Grup Operativ de trupe speciale şi pretinşi pacificatori, sigur nedoriţi şi transformaţi în trupe speciale, la 100 km de frontiera României şi în spatele Ucrainei.