Era previzibil că acesta va fi rezultatul valului de sancţiuni în creştere aproape exponenţială, calitativ şi cantitativ, cu care UE şi SUA au răspuns provocării enorme a Rusiei, cea începută în Crimeea şi continuată apoi în estul Ucrainei, ameninţând în mod real stabilitatea regională şi punând sub semnul întrebării modul în care comunitatea internaţională poate garanta în continuare stabilitatea frontierelor şi, mai larg, respectarea tratatelor şi înţelegerilor care ar trebui să formeze acum baza juridică a existenţei şi comportamentului statelor lumii.

Era previzibil că vor exista efecte dure, dar nici cei mai optimişti dintre cei care au scris primele scenarii ale construcţiei sistemului de sancţiuni nu prevedeau că, înainte de finele acestui an, nu ei, ci Putin în persoană avea să iasă, aşa cum a făcut-o, pentru a anunţa că, la început de 2015, Rusia se va confrunta cu "un fel de criză", în momentul în care rubla s-a depreciat cu peste 40% faţă de valoarea de la început de 2014, aparând primele semne de panică la nivelul sistemului financiar şi bancar, al oligarhiei de nivel înalt şi mediu, o dată cu declanşarea fluxului de repatriere a banilor de către marile companii străine care operează în Rusia şi a începerii procesului de retragere de către populaţie a depozitelor din bănci. Putin estima că e vorba de o criză care va dura doi ani, adică până în 2017, perioadă în care este foarte posibil ca guvernul să fie silit să reducă din cheltuieli şi, extrem de posibil, să fie afectate programele sociale...

Efectele sancţiunilor împotriva Rusiei au fost mult intensificate de faptul că toate previziunile operaţiunilor ruseşti pe termen scurt şi mediu erau centrate pe un preţ al petrolului în jurul cifrei de 100 $, cifra actuală fiind de 60$ şi existând deja anunţul la Bruxelles că, pentru susţinerea pe mai departe a efectului dezastruos al sancţiunilor împotriva unei ţări totalmente dependentă de exportul energetic, preţul ar putea scădea, în mod excepţional chiar până în zona a 40$.

Sigur că este un dezastru pentru Rusia care va fi decontat de Vladimir Putin, dar, înainte de asta, va provoca - a şi început - suferinţe populaţiei, cu repercursiuni certe, cel puţin pe termen mediu, asupra întregii structuri economice a Federaţiei Ruse şi, la fel de cert, asupra credibilităţii polului de putere rusesc în CSI. Introducând şi un semn major de incertitudine asupra posibilităţii Rusiei de a asigura valabilitatea proiectului Uniunii Eurasiatice.

Numai că există şi reversul medaliei. Până unde vor fi lăsate să acţioneze sancţiunile? Întrebarea este esenţială din trei puncte de vedere, cel puţin.

În primul rând, dacă toţi analiştii sunt de acord că au devenit absolut evidente similitudinile între epoca actuală şi cea care a premers cel de-al Doliea Război Mondial, atunci ar trebui măcar împiedicat ca Putin să capete argumentul cel mai important de care a dispus Hitler: Tratatul de la Versailles. Condiţiile absolut umilitoare impuse Germaniei, condiţionalităţile severe existente (asimilabile cu un nivel maxim de acum al sancţiunilor contra Rusiei) au fost elementele pe care Hiler şi-a construit discursul contestar, cel care a galvanizat populaţia în jurul a ceea ce se prezenta drept un proiect naţional de refacere a ţării în faţa ameninţării externe.

În al doilea rând, se spune acum la Bruxelles şi nu numai, dacă Rusia este lăsată lăsată în cădere liberă, foarte curând poate atinge un punct în care, pentru a i se asigura supravieţuirea, este foarte probabil că vor trebui să intre în funcţiune sisteme internaţionale de asistenţă. La dimensiunea Rusiei, asistenţa va trebui să aibă o amploare enormă, fără comparaţie cu cea dată celor câteva ţări europene afectate dramatic de criză...şi, vă amintiţi, care a fost efortul asumat cu greu de UE pentru a nu lăsa ţările respective să alunece în haos, afectând poate iremediabil zona euro, primejdie care nici acum nu este evitată pe deplin. În contextul de marasm economic actual, în aşteptatea unei crize economice sistemice care s-ar putea declanşa în 2015m va fi cineva care să intre în formula unui ajutor sindicalizat pentru Rusia? Foarte greu de anticipat un asemenea entuziasm în momentul în care reprezentanţii statelor europene nu sunt gata să investească nici măcar în faimosul plan de investiţii anunţat ca salvare europeană de Comisia condusă de Juncker.

În fine, este limpede că şi opţiunile Rusiei de a ieşi din această situaţie dramatică se micşorează şi că, foarte curând, hotărâri majore vor fi inevitabile. Greu de prevăzut în ce sens vor merge ele, fie spre interior, încercând să depăşească criza prin folosirea rezervelor strategice (nivelul acela de 2 ani evocat de Putin), fie spre stabilirea unor parteneriate de urgenţă, de tip supravieţuire, cu ţări din spaţiul asiatic. Fie cedând în faţa presiunilor occidentale şi revenind complet la situaţia de dinainte de preluarea Crimeii. Fie - şi acesta este scenariul cel mai teribil dintre toate - va alege calea unui tip de confruntare militară regională, posibil folosind mai întâi forţele convenţionale şi ţinând în rezervă imediată opţiunea aracurilor cu arme nucleare tactice.

Nu există un scenariu privilegiat, dar nici acceptarea uneia dintre variante nu exclude un scenariu secund. Şi orice asemenea scenariu, în oricare dintre formulele sale de dezvoltare, va implica direct şi zona noastră, deja acum afectată de urmările conflictului, posibil areal de testare şi a soluţiilor. Extrem de probabil, căci priviţi la aparent neaşteptata iniţiativă a fostului premier din R.Moldova, Vlad Filat, de a propune negocieri pentru intrarea la guvernare a reprezentanţilor comunişti alături de cei pro-europeni. Poate, mai larg în zonă, se va mai încerca această posibilitate a formării de guverne de uniune naţională, asta pentru a linişti puţin lucrurile sau pentru a câştiga timp înainte ca scenariul final să fie pus în operă. Înainte de începerea fazei finale, trebuie determinat cu precizie răspunsul privind capacitatea de rezistenţă internă a Federaţiei Ruse precum şi rezistenţa aliaţilor săi din diversele alianţe, aflate şi el într-un moment de cumpănă.

Iar răspunsurile în 2015 se vor afla, spun câţiva dintre analiştii geo-strategici reuniţi de curând absolut informal într-o capitală europeană, se va afla la Bruxelles şi Beijing, cu cei de la Washington în aşteptare...