Mihail Vanin, ambasadorul extraordinar şi plenipotenţiar al Federaţiei Ruse la Copenhaga, într-un editorial publicat în ziarul danez Jyllands-Posten, avertizează Danemarca asupra consecinţelor aderării ţării la sistemul NATO de apărare anti-rachetă:
 
«Nu cred că danezii sunt pe deplin conştienţi de consecinţele aderării eventuale a ţării lor la sistemul de apărare anti-rachetă condus de SUA...atunci Danemarca ar face parte dintr-o ameninţare potenţială pentru Rusia, ar fi o ţară mai puţin paşnică şi relaţiile cu Rusia ar avea de suferit ...(navele daneze) ar deveni ţinte pentru rachetele nucleare ruseşti»  
 
Ameninţarea este cum nu se poate mai clară, la fel şi semnificaţiile subsecvente valabile pentru toate ţările NATO al cărui sistem încadrează acum şi scutul american în fază finală de construcţie, cu elementele sale componente din România şi Polonia.
 
NATO a vorbit pentru prima oară despre un sistem de apărare anti-rachetă cu ocazia Summit-ului de la Washington (1999), integrând ideea în conceptul său strategic. În 2004, la Istanbul, este aprobat programul Active Layerd Theatre Ballistic Missile Defence, cu participarea anunţată a Germaniei, Spaniei, SUA, Franţei, Greciei, Italiei şi Olandei . În 2012, la Summit-ul de la Chicago, şefii de state şi guverne au declarat că NATO a atins o capacitate intermediară de apărare împotriva rachetelor balistice, Dar, la ora aceasta, foarte multe dintre componentele sistemului sunt deja instalate şi operaţionale, cu componente terestre (tip interceptoare Patriot performante PAC-3) sau rachete interceptoare pe navele de tip HORIZON italiene sau sistemele de intercepţie Aegis dotate cu rachete tip SM-2 şi SM-3.  
 
În sprijinul acestui sistem acţionează un sistem (bazat în principal pe sateliţii militari americani) de detecţie timpuri a atacurilor lansate de pe orice tip de platformă
 
(foto NATO)
 
Iar acesta este satelitul de detectare a lansărilor de rachete ostile:

(sursa NATO)
 
Există posibilitatea ca satelitul militar francez sa fie pe deplin operaţional (informaţie din surse credibile, dar neconfirmate) căci deja din februarie 2009 a fost lansat, cu ajutorul unei rachete ARIANE 5 sistemul SPIRALE compus din doi micro-sateliţi 
 
(grafică satelit francez, sursa NATO)
 
Din momentul lansării, rachetele balistice ostile sunt urmărite de acest sistem de avertizare timpurie care transmite semnale către uunităţile de intercepţie, activate automat la primirea semnalului, dar rachetele respective sunt urmărite şi după ce şi-au terminat combustibilul şi au intrat pe orbită, pentru aceasta intrând în funcţiune un vast sistem de radare de mare putere:

(interceptare faza a doua, cu radare la sol sau pe platforme marine, sursa NATO)
 
ASistemul de apărare NATO include şi radarul mobil AN/TPY-2 considerat cel mai avansat din lume, radar multifuncţional în bandă X care poate identifica, loca şi deosebi ţinte active ostile de oricare alt tip de rachetă din teatrul de luptă, localizând o lansare ostilă de rachetă balistică aproape imediat în raport cu punctul de origine:
 
(sursa foto NATO)
 
În fine, trebuie menţionat radarul AN SPY, componenta esenţială a sistemului BMDS (Aegis Ballistic Missile Defence System) construit de Lockheed Martin, sistem de scanare pasiv controlat integral de computer care foloseşte simultan patru antene complementare pentru a putea oferi o acoperire continuă de 360 grade. 
 
(foto NATO)
 
Ce le stă în faţâ? Un sistem rusesc performant şi care foloseşte acum un radar de intercepţie de cea mai nouă generaţie inaugurat acum doi ani la Kaliningrad, în interiorul spaţiului de apărare al NATO, poate cea mai importantă capacitate de care dispun forţele ruse pentru a susţine operaţiuni de atac sau contra-atac, alături de instalaţiile din Transniostria şi cele foarte noi şi extrem de sofisticate amplasate în Crimeea.

 
Este foarte grav că s-a ajuns aici şi asta demonstrează, din nou, dacă mai era nevoie, urgenţa implantării tuturor măsurilor de apărare incluse în planul pe termen lung al NATO privind apărarea anti-rachetă. Europa se află în pericol direct, imediat, căci niciodată un ambasador nu evocă posibilitatea unor lovituri nucleare decât în ultimă instanţă, atunci când toate celelate etape au fost parcurse fără niciun fel de rezultat.
 
Dar Rusia nu mai are la îndemână, în imediat, un alt mod de răspuns şi invocă un pericol de agresiune occidental pentru a realiza un consens naţional îndestul de puternic pentru a face populaţia să se unească pentru un tip de ideal similar cu cel invocat de Stalin (« Apărarea Mamei Rusii ») uitând de foame şi de privaţiunile de tot felul pe care le-ar putea aduce intrarea în conflict.
 
Situaţia s-a mai tensionat cu o treaptă, se intră deja în faza în care încep să se reia vechile hărţi privind loviturile preventive împotriva unor ţinte militare semnificative, masivele exerciţii militare ruse au deja o cu totul altă semnificaţie.
 
Suntem deja într-o confruntare deschisă care, în orice moment, se poate transforma în conflict deschis. Ruşii au transmis un avertisment de tip şantaj nuclear. Să vedem, în următoarele ore, cum va răspunde NATO, cum vor reacţiona liderii din spaţiul euro-atlantic. 
 
Să vedem, în acest context, care va fi poziţia României şi, eventual, analiza CSAT asupra capacităţii noastre de apărare.