Rusia, ospiciul personal al lui Vladimir Putin. Care sunt categoriile de „pacienţi”

FOTO SHUTTERSTOCK

În cei 20 de ani de când se află la putere, Vladimir Putin a revigorat sistemul sovietic de internat psihiatric pentru a-i pedepsi pe cei ce se opun regimului său atât la propriu, cât şi la figurat, scrie jurnalista rusă Farida Rustamova, într-un articol publicat în secţiunea de opinii a NYT. Nu doar disidenţii, ci şi societatea rusă sunt blocaţi într-un sanatoriu psihiatric pe modelul epocii sovietice.

Vladimir Putin se află la conducerea unei populaţii de 144 de milioane de cetăţeni trăind în majoritate în sărăcie, şi care, în starea lor de depresie şi apatie a voinţei ,au cedat regimului său şi au acceptat tacit războiul său în Ucraina.

În vremurile sovietice, oponenţii  regimului erau internaţi în instituţii psihiatrice. Jurnalista Valeria Novodvorskaia, care a avut parte de o astfel de pedeapsă pe când avea 19 ani, scria, după destrămarea URSS, că Rusia suferă de o dereglare mintală de tipul psihozei maniaco-depresive începând din secolul al XVI-lea, alternând continuu între „flagelarea” unei guvernări slabe şi „sărutarea biciului” unui autocrat de temut. Consecinţa a fost o ţară „oscilând între fascism şi comunism”, în care traiul normal a fost imposibil.

Menţinerea societăţii într-o stare alternând între pasiune şi pasivitate a fost modalitatea prin care regimul sovietic s-a asigurat că nimeni nu devine periculos pentru sistem.

E ceea ce face acum Putin, pentru care populaţia, ce trebuie ţinută într-o stare anesteziată, pentru a nu răbufni, este „proprietatea sa, cu care poate face ce vrea”. Din când în când, are grija de „a o hrăni” oferindu-i nişte bani în plus- mai ales înaintea alegerilor.

Aceste cadouri nu îmbunătăţesc traiul ruşilor de rând, sunt doar tactici menite să le obţină sprijinul în alegeri şi să consolideze popularitatea regimului.

Dar mulţi din aceşti oameni din ospiciul lui Putin trăiesc pentru a supravieţui, trăind la limita subzistenţei. Deşi statisticile clare sunt greu de obţinut, un sondaj realizat vara trecută, după doi ani de pandemie, de Levada Center, a descoperit că 40% dintre ruşi nu şi-au permis în această perioadă să se hrănească corespunzător, în timp ce 52% nu au avut bani de haine sau încălţăminte.

Înainte de pandemie, în 2019, economistul rus independent Natalia Zubarevici a estimat la 15% proporţia ruşilor care trăiau în sărăcie cu alţi 49% în pericol să ajungă sub pragul sărăciei.

Aflaţi în acestă situaţie, cetăţenii de rând tind să se gândească în primul rând la ce pun pe masă, scrie jurnalista rusă Farida Rustamova.

„Pentru o bună parte din ei, politica este precum vremea, un fapt implacabil al vieţii, adesea incomprehensibil”, mai ales că au puţine posibilităţi de a-şi înţelege situaţia - fie din cauza eficienţei propagandei de stat, care le-a blocat cu totul, fie pentru că politicienii ce le-ar fi putut explica sunt ori morţi, ori închişi. Iar a afla pe cont propriu cere de multe ori eforturi de timp, energie şi cunoştinţe pe care nu le au.

Marea parte a clasei mijlocii din Rusia se află şi ea în acest mare ospiciu - în majoritatea ei formată din doctori, profesori, funcţionari, poliţişti, angajaţi ai companiilor de stat, depinde de stat pentru a-şi câştiga existenţa. Această categorie are o viaţă mai bună şi are motive să-i fie recunoscătoare lui Putin pentru situaţia ei mai favorabilă decât a restului.. De aceea aceşti cetăşeni nu-şi doresc şi nici nu conştientizează necesitatea unei schimbări - puţini dintre ei au avut ocazia să vadă cum se trăieşte peste graniţe, iar la televizor li se spune că în Europa traiul este degradat, lăsând să se înţeleagă că nicăieri oamenii  nu o duc mai bine decât în Rusia.

„Aceştia sunt oamenii în cea mai nefericită stare din cei aflaţi în sanatoriul lui Putin”, scrie jurnalista, explicând că aceştia sunt cetăţenii care se simt obligaţi să stea cu capul plecat pentru ca situaţia lor să nu devină una nedorită.

Este şi categoria care se îngrijorează cel mai puţin de faptul că un război este purtat în numele lor şi că într-o ţară vecină armata rusă face zilnic victime printre civili de trei luni încoace. 

„În ceea ce îi priveşte are loc o operaţiune specială undeva departe de ei, pe care o conduce un stat de care ei depind. Nu trebuie să privească mai îndeaproape şi oricum au puţine posibilităţi de a o face”.

Jurnalista enumeră actorii acestei instituţii psihiatrice creată din toată Rusia - îngrijitorii sunt, în frunte cu Putin, guvernul, oficialii din structurile de poliţie şi apărare, lucrătorii propagandei şi oamenii de afaceri, supravegheaţi şi ei strict.

 Cernuţi atent de Kremlin, aceştia se simt stăpâni peste ţară, deşi sunt doar nişte adoratori servili ai celor din vârf şi se străduiesc doar pentru beneficiul lor.

O societate obedientă 

Ei îndeplinesc ordinele lui Putin de a menţine cetăţenii în frică, de a incita la ură şi înăbuşi libertatea gândirii - o fac la fiecare nivel al societăţii, instalând regimuri de supraveghere peste tot, inclusiv în cadrul asociaţiilor de ajutor. Misiunea lor - să erodeze voinţa şi să accentueze obedienţa pentru a împiedica orice scânteie de insubordonare.

Situaţia este complicată de faptul că societatea din Rusia este extrem de fragmentată. În Rusia sunt şi oameni ce au ocolit aceste roluri din ospiciul lui Putin - o secţiune a societăţii, de la savanţi la studenţi şi artişti, care au respins războiul. După ce au fost reprimaţi, mulţi dintre ei au plecat din Rusia de tot.

Însă această metaforă a ospiciului captează un „adevăr fundamental despre Rusia de azi”, şi anume că puterea lui Putin se bazează pe coerciţie, nu pe consimţământ.

„Entuziasmul autentic faţă de războiul preşedintelui rus, de pildă, pare să lipsească. Altminteri nu l-ar fi numit operaţiune specială, nu ar fi închis cele câteva portaluri de presă independente rămase imediat după declanşarea războiului, nu ar fi blocat reţelele sociale, introduce noi legi draconice şi persecuta oameni pentru cele mai banale atitudini anti-război”, scrie în NYT jurnalista Farida Rustamova, care a lucrat pentru BBC News Russian, Meduza şi TV Rain.