În 1859 Rusia a fost principala forţă( nu singura) care s-a opus Unirii dintre cele două state româneşti şi cea mai energică în acţiuni care să blocheze acest lucru. După înfăptuirea Unirii, a luat acest lucru ca pe un act înfăptuit şi de neîntors, şi atunci şi-a moderat atitudinea faţă de noul stat.

Acum se întâmplă acelaşi lucru: acţiunile din ultima perioadă desfăşurate de către România(pe toate planurile inclusiv prin intermediul societăţii civile), fac ca Unirea celor două state româneşti să fie deja ireversibilă şi imposibil de împiedicat. Rusia a pierdut prin atitudinea de forţă adoptată controlul asupra Republicii Moldova, în favoarea unor politici de deschidere din partea României. Se pare că tancurile din Transnistria nu au fost la fel de eficiente precum bursele şi cetăţeniile acordate de statul român.
 
România a investit aşa cum trebuia: în educarea unei noi generaţii care deja a început să preia puterea în Republica Moldova.
 
Chiar din interior au fost voci care au criticat politica lui Putin şi lăudau pe cea  a României- bursele sunt mai bune decât tancurile şi implică costuri mai mici. În loc să atragă intelectualitatea de partea sa, imperiul din Est a preferat o politică contrară prin utilizarea de nulităţi( a se vedea Vladimir Voronin) pentru a-şi consolida poziţia.
 
În acest nou context, opoziţia nu îi mai poate aduce nici un fel de beneficiu Rusiei, decât pentru a-şi negocia anumite lucruri.
 
Iată că portavocea lui Putin, atât de cunoscută în România: Vocea Rusiei, prin intermediul politologului Aleksandr Dughin (recent întors de la Chişinău), afirmă că România îşi poate soluţiona problemele teritoriale şi că ar putea accepta Unirea dintre cele două state româneşti (cel mai probabil Rusia nu va fi întrebată dacă e de acord dar cu siguranţă va fi printre primele informate, dacă nu deja a primit această informare).
 
Aleksandr Dughin: Dacă România va adera la EvrAzES, atunci ar putea să se unească într-adevăr cu Republica Moldova şi, totodată, să-şi rezolva multe din probleme economice cu care se confruntă.
Dar Vocea Rusiei nu se opreşte aici şi merge şi mai departe, ca un bun prieten şi protector ce doreşte să devină pentru România: ne compătimeşte pentru acuzele false care ni se aduc din partea Europenilor şi ce să mai, ne aduce un adevărat Elogiu, cum demult nu am mai văzut.
 

Aleksandr Dughin: România se află în mod clar la periferia Uniunii Europene, în tabelul rangurilor ea se află mai jos decât asemenea state defavorizate precum Spania, Italia, Grecia, Portugalia, Irlanda. Atitudinea faţă de români în Europa este una distorsionată, negativă. O întreagă naţiune este judecată după unele cazuri de corupţie. Este o situaţie ruşinoasă pentru o naţiune care posedă o mare cultură ortodoxă!

Societatea românească este, de fapt, una dintre cele mai interesante, profunde, intelectuale şi spirituale societăţi europene apropiate nouă. Consider că integrarea României în spaţiul eurasiatic ar putea avea loc sub semnul identităţii ortodoxe şi culturale. În componenţa Comunităţii Euroasiatice, România va fi capabilă nu numai să-şi rezolve problemele economice şi teritoriale, dar şi, ceea ce e foarte esenţial pentru identitatea naţională, va fi primită cu bucurie, va tratată ca partener egal.

Problema este că Rusia vede, după cum scrie şi mai sus, Unirea în spaţiul Comunităţii EuroAsiatice.

 

Până la urmă, de ce Nu ar face Rusia acest pas şi să declare public că cele două state româneşti ar trebui să se unească? Dacă tot este iminent acest proces, de ce nu ar ieşi Putin şi Băsescu, în cadrul  întâlnirii pe care o vor avea, să exprime public acest lucru? Cred că ar fi o resetare totală a relaţiilor dintre cele două state, ca să nu mai spun că un astfel de gest va stârni şi aprecierea lumii democratice: Iată că Rusia este deschisă!


Mai mult: http://romanian.ruvr.ru/2013_07_05/Romania-Mare-Si-Moldova-in-componenta-EvrAzEs-Partea-a-II-a-2522/