În consecinţă, declaraţiile sale au fost luate foarte în serios de lumea ştiinţifică şi, mai ales, de membrii echipelor specializate în decriptarea mesajelor cu potenţial excepţional în domeniul militar şi de securitate. 

Este vorba despre un potenţial cu totul excepţional deoarece, dacă se va realiza în practică, ar putea influenţa desfăşurarea viitoarelor conflicte militare introducând în ecuaţie forţe care să dezechilibreze actualele scenarii şi raţionamente de securitate.
 

Despre ce e vorba?

În urmă cu aproximativ 20 de ani, arheologii din Siberia au făcut o descoperire de mari proporţii, relatată cu entuziasm în toată presa internaţională: în Republica Tuva au identificat rămăşiţele umane, deosebit de bine păstrate, cu o vechime de 3000 de ani, aparţinând unor luptători sciţi înhumaţi alături de caii lor şi bijuterii de mare valoare în necropole de mari dimensiuni. 
 
 
Dar mai există o caracteristică a acestor perimetre arheologice: acoperite de permafrost, au asigurat congelarea în condiţii excelente a materialului organic care, acum, poate fi recuperat, analizat şi supus unor tehnologii care - spune ministrul rus al Apărării - să permită clonarea războinicilor sciţi în eventuale organisme noi, create după metoda Dolly, primul mamifer rezultat din proces de clonare, experiment reuşit şi prezentat public în iulie 1996 de cercetătorii de la Institutul Roslin din Edinbourgh, Scoţia.  
 
 
 
Este însă o ştire demnă de luat în serios sau face parte din seria uriaşă de intoxicări care sunt produse acum pentru a alimenta climatul de tensiune şi justifica cererile mereu în creştere pentru alimentarea bugetelor naţionale? 
 
Există câteva elemente care apar acum în diverse rapoarte de specialite, ciudate şi oarecum neliniştitoare. Este cert că ruşii sunt mai demult angajaţi în această zonă de cercetare ştiinţifică, încercând să folosească materialul biologic identificat în permafrost pentru a readuce la viaţă mamuţii, spre exemplu, operaţiune demarată în urmă cu câţiva ani la Centru de studii arctice din Siberia. Acum însă, ministrul rus al apărării s-a referit în mod clar la "potenţialul extraordinar pe care-l prezintă mormintele scitice vechi de 3000 de ani...sigur că am dori foarte mult să identificăm acolo materie organică şi cred că înţelegeţi ce va urma...s-ar putea să realizăm ceva pe această bază, poate chiar ceva ca oaia Dolly. S-ar putea să fie extrem de interesant".
 
Afirmaţiile acestea - susţinute în cadrul unei sesiuni online a Societăţii de ştiinţe, eveniment la care a asistat şi Vladimir Putin, ridică puţine semne de întrebare şi indică relativ multe certitudini asupra dorinţei ruşilor de a realiza, pe cât posibil, clonarea unora dintre cei mai teribili luptători ai antichităţii (aveţi aici un rezumat excelent prezentând imaginea general acceptată asupra sciţilor şi obiceiurilor lor sângeroase).
 

Vom vedea cât de mult se va reuşi în acest proces de clonare, cu atât mai mult în încercarea de a forma o armată de clone aşa cum avansează deja presupunerile din diverse rapoarte destul de alarmiste ale unor servicii de informaţii. Oricum, ceea ce este realmente problematic, este intenţia manifestă de a se trece la fapte şi de a aduce mai aproape cu un pas ameninţarea conţinută până acum doar în scenariile SF, cea de a avea într-o bună zi armate de clone.
 
Date fiind beneficiile uluitoare pe care le iau în calcul planificatorii militari, implicaţiile deschiderii porţilor sunt absolut enorme şi chiar înspăimântătoare deoarece domeniul nu este reglementat juridic, în consecinţă nu există angajamente ale statelor de a reglementa oarecum producţia şi folosirea civilă şi militară a clonelor. 
 
Rezultatele finale pot fi cu mult mai ample şi destructive decât ceea ce se acuză acum a fi manipulările materialului genetic identificat în diverse zone ale lumii după topirea rapidă a permafrostului. Vorbim despre încercări foarte avansate de a reduce la viaţă virusuri şi microbi pentru a fi folosiţi - după ce s-a creat vaccinul potrivit pentru imunizarea propriilor trupe şi a populaţiei - în componenta biologică a viitoarelor conflicte "sălbatice".. Desigur că asta este totalmente interzis de tratatele internaţionale în vigoare, dar nimeni nu poate să prevadă dacă o eventuală clonare de organisme umane nu ar putea readuce la viaţă maladii dispărute, cu potenţial uriaş de morbiditate.
Cândva, undeva, cineva va crea o fiinţă umană clonată.

Ronald Green, The Scientific American, 1999.
Obsesia militarilor din toate armatele de a dispune de "războinicul perfect" s-a transformat mai demult într-o obsesie care a născut programe de cercetare de-a dreptul demente şi criminale (exemplul MKULTRA este emblematic în acest sens) dar nu au fost niciodată atât de aproape ca acum de a fi puse în practică la scară mare datorită dotărilor excepţionale de care pot beneficia laboratoarele specializate în inginerie genetică. Cu atât mai mult cele angajate în cercetări militare. Până în acest moment, discuţiile despre clonare (tehnici, implicaţii morale şi religioase) aveau la bază ceea ce deja se preconizează pentru controlul unor maladii sau, cel mult, pentru controlul sau dirijarea profilurilor ADN ale embrionilor umani. Dar acum se trece la nivelul superior: începe să se lucreze - fie şi numai conceptual - la realizarea unor armate compuse din clone, posibil de realizat în număr infinit şi evident posibil de sacrificat fără probleme, dotate cu un set din comportamentul sălbatic-destructiv al populaţiei de origine.

Chiar dacă, deocamdată, vorbim doar despre cercetări de laborator, asta nu înseamnă că nu se întrezăreşte, din ce în ce mai aproape, orizontul transpunerii în practică, la scară largă, a ceea ce ar putea însemna producţia în masă de clone super-specializate, în cazul despre care am vorbit aici, în operaţiuni militare în orice condiţii de teren şi în orice tip de mediu ostil, inclusiv în zone unde au fost folosite arme nucleare.

Dar ar fi ceva nou, adică cu totul şi cu totul nou? 
 
Absolut deloc.
 
În SUA, în mai 2013, amiralul William MsRaven a anunţat că se lucrează la proiectul unei noi generaţii de luptători de elită, proiectul TALOS (Tactical Assault Light Operator Suit, cunoscut în general ca IRON MAN PROJECT. Ani de zile, oficiali din SOCOM (United States Special Operation Command) au spus că se înregistrau proiecte notabile, fiind îmbunătăţite caracteristicile exoscheletului cu elemente ca ONIX şi FORTIS, inovaţii importante marca Lockheed, iar în 2014, Preşedintele Obama spunea că "pot să vă declar oficial că vom crea IRON MAN". Puţin mai târziu, în 2017, poate cu caracter preventiv, Putin avea să declare că "ne putem imagina că un om va crea un alt om cu nişte anumite caracteristici, nu numai în teorie ci şi în practică. Poate fi vorba despre un matematician, un muzician strălucit sau un soldat, un om care să poată lupta fără a resimţi teamă, milă, regrete sau durere".

 
În cazul Chinei, aceleaşi întrebări şi nelinişti. Le găsiţi enumerate în acest articol-avertisment publicat de Atlantic Council, mai degrabă temeri faţă de posibila folosire duală a unei tehnologii de inginerie genetică unse se pare că specialiştii chinezi sunt cei mai avansaţi. Este vorba despre acelaşi tip de cercetare pentru a se vedea dacă pot fi adăugate caracteristici suplimentare care să transforme organismul uman într-o entitate super-performantă, inclusiv în zona militară.
 
La ce să ne aşteptăm? Pesemne, foarte curând, la rezultatele unor experimente despre care se spune că au început deja, cele bazate pe folosirea Inteligenţei Artificiale (AI) în procesul de creare a armatei de clone care, la rândul lor, vor fi dotate memorii uriaşe, manipulate tot de AI care, astfel, va reduce aproape total timpul între identificarea unei ţinte până la atacarea ei. Viteza de execuţie este dintr-atât de mare, ţintele sunt într-atât de complexe, încât se spune că intervenţia umană ar fi inutilă şi nu ar face decât să încetinească lucrurile.
 
 
În fine, pentru a adăuga ceva la dimensiunea stranie a poveştii, înainte de începerea săpăturilor arheologice a fost chemat un şaman care să alunge spiritele rele, într-o ceremonie expiatorie pentru ca membrii echipei ştiinţifice ruso-elveţiene să nu fie atinşi cumva de răzbunarea celor pe care-i scoteau din mormântul lor de gheaţă. Asta s-a întămplat cu trei în urmă şi se pare, cel puţin până acum, că ceremonia şamanică şi-a atns scopul. Nimeni nu ştie cât ţin efectele şi ce se întâmplă după aceea.