Războiul ruso-ucrainean s-a mutat pentru o zi la Bucureşti

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Ştirea despre două şcoli cu predare în limba română din regiunea Cernăuţi care ar fi fost salvate de la incendiere datorită acţiunilor serviciilor secrete din Ucraina, nu a pătruns foarte mult pe agenda publică de la Bucureşti.

Analiză realizată de Radu Cupcea*

Ziarul Adevărul a prezentat cel mai bine situaţia, asta şi datorită corespondentului său la Suceava, Dănuţ Zuzeac, care s-a aplecat asupra cazului cu mai multă atenţie. Restul publicaţiilor au preluat acelaşi comunicat scurt emis de Agenţia BucPress, cu mici intervenţii şi comentarii.

Vestea a fost dată de ucraineni şi a fost redată în piaţa media din România de jurnaliştii români de la BucPress în felul următor: „Serviciile secrete ruse au încercat să destabilizeze situaţia în nordul Bucovinei prin tentativa de incendiere a două şcoli româneşti din regiunea Cernăuţi, a declarat în cadrul unui briefing la Kiev şeful-adjunct al Serviciului de Securitate al Ucrainei, Victor Kononenko, notează Agenţia BucPress“.


Captură foto: bucpress.eu

Imagine indisponibilă

După apariţie, în locul unei dispute naţionale româneşti, informaţia a provocat o dispută între Ambasadele Ucrainei şi Federaţiei Ruse la Bucureşti. Ministerul Afacerilor Externe aproape că a ignorat ştirea, iar jurnaliştii principalelor trusturi au rămas fideli subiectului justiţiei, fără a da prea multă importanţă cazului. Noi considerăm că oricine ar fi dorit să facă aşa ceva, serviciile ruse, după cum spun ucrainenii, autorităţile ucrainene, după cum se apără ruşii, cazul reprezintă o provocare la adresa României. Oricum am privi povestea, cineva îşi doreşte să implice România în războiul celor două state. Fapt ce ne obligă să formulăm câteva întrebări pe care publicul românesc le va găsi utile sau nu.

Ce spun ucrainenii: „Ruşii pun în pericol minorităţile, iar noi le apărăm“

Ştim cu toţii că Ucraina este un stat unde comunitatea românească nu este tratată tocmai bine. La fel, cunoaştem faptul că în acest stat există diverse grupări naţionaliste agresive. Am asistat în nenumărate rânduri la incidente provocate de acestea. După izbucnirea războiului cu Federaţia Rusă autorităţile de la Kiev au fost puse, în nenumărate rânduri, în situaţii dificile, de către naţionaliştii autohtoni. După fiecare incident al acestora, de la liderii politici ucraineni s-au lăsat aşteptate explicaţii, măsuri, sancţiuni. Ele însă au întârziat să apară. Nici măcar declaraţiile de condamnare a unor acţiuni provocatoare şi xenofobe nu au fost ferme. Acest lucru nu poate să ne bucure, mai ales când vorbim de un stat aspirant la valorile europene.

Dacă revenim la incidentul care a vizat anume două şcoli cu predare în limba română, Ambasadorul Ucrainei în România, domnul Olexandr Bankov, a declarat că acesta nu este singurul caz:

„În ultima perioadă, începând cu ianuarie 2018, Serviciul de Securitate al Ucrainei a reuşit să prevină mai mult de zece cazuri care au fost planificate, coordonate şi organizate de către serviciile speciale ale Federaţiei Ruse.“[i]

Foto: Conferinţa de presă susţinută de Ambasadorul Olexandr Bankov

Imagine indisponibilă

Se vorbeşte despre un război hibrid al Rusiei în rândul comunităţilor de la graniţa vestică a Ucrainei. Din câte se înţelege persoanele care trebuiau să pună planul în aplicare erau cetăţeni ucraineni. Potrivit diplomatului ucrainean, pentru realizarea acestui plan, serviciile speciale din Rusia au recrutat un cetăţean al Federaţiei Ruse, David Ponomariov.

În opinia ambasadorului „Federaţia Rusă foloseşte minorităţile din zona Cernăuţi şi Transcarpatia pentru a dezechilibra şi destabiliza situaţia din aceste regiuni“.  Acuzaţiile sunt foarte grave. Vorbim despre copii. Iar reporterii de la Bucureşti au cerut de la oficialii ucraineni mai multe dovezi care să probeze faptul că Rusia ar sta în spatele acestui scenariu. Putem vorbi despre un atentat la securitatea cetăţenilor/etnicilor români.

Ambasadorul a mai spus că există interceptări telefonice cu cei care plănuiau atacul, iar în curând ele vor fi făcute publice. Până la oră asta nu s-a întâmplat acest lucru. De aceea, urmele de îndoială nu vor dispărea.

Ucraina este greu de crezut la Bucureşti. Războiul nedeclarat pe care îl poartă cu Federaţia Rusă este dramatic, dar măsurile îndreptate împotriva minorităţilor ruse lovesc şi în cele româneşti. Minoritatea românească este o victimă colaterală în acest caz. Să ne amintim faptul că autorităţile de la Kiev au lovit în minoritatea românească cu mult până la începerea războiului.

Menţinerea distincţiei artificiale între români şi moldoveni astfel încât minoritatea românească să rămână mult mai mica decât este în realitate, face parte din strategia Ucrainei, nu a Rusiei. La fel cum predarea limbii moldoveneşti rămase încă de pe vremea sovieticilor în paralel cu limba română, chiar dacă vorbim despre acelaşi conţinut în două manuale cu titlu diferit, tot de ei este întreţinută. În ciuda numeroaselor cereri survenite de la Bucureşti în vederea corectării acestei anomalii sovietice, în complicitate cu guvernele de la Chişinău, autorităţile ucrainene au ignorant solicitările României de fiecare dată. În plus, refuzul de a deschide de mult solicitatul de partea română Institui Cultural Român la Kiev (ulterior la Cernăuţi) nu face decât să confirme că disponibilitatea ucrainenilor este de multe ori mimată. Senzaţia pe care Kievul o lasă este că agresiunea rusă este un bun prilej de a-şi rezolva şi alte „probleme“.

Naţionaliştii ucraineni sunt împotriva minorităţilor, iar acest lucru a fost confirmat de nenumărate incidente până la cele din ultima vreme la care a făcut referire Ambasadorul ucrainean. Nu suntem la primul caz când românii din zona Cernăuţi şi Transcarpatia au de suferit. De cei din Ismail nu mai vorbim. Au parte de constrângeri zilnice din partea poliţiei şi autorităţilor raionale.

În concluzie, este greu să ne convingem de faptul că ei fac tot posibilul, şi doar alţii sunt de vină.

Ce spun ruşii: „CIA este de vină!“

Dacă renunţa la stilul ironic, uneori ridicol, al comunicatului pe care l-a emis, Ambasada Rusiei în România, putea fi, eventual, mai convingătoare. Nu a fost nici de această dată. Diplomaţii ruşi au făcut diverse aluzii şi acuzaţii în care leagă declaraţiile serviciilor de securitatea ucrainene de cele americane: „SBU/CIA“, „noul triumf CIA/SBU“, „fascişti“ etc. Evident, fără nicio probă.

În comunicatul emis pe 1 martie 2018, ruşii prezintă zeflemitor situaţia, cităm:

„Esenţa istoriei: puternicul SBU / CIA, încă sâmbăta, pe 24 februarie, l-a demascat pe „James Bond“ din Rusia, care recrutase în Ucraina (pentru suma de 10 mii de ruble – echivalent de 145 euro) agenţi slabi de înger pentru a comite crime teribile: subminarea epavei ruginite, demult lăsate imobilizată pe chei, adică a crucişătorului „Ucraina“, atacul asupra Centrului Cultural Maghiar din Transcarpatia şi incendierea "şcolilor cu predare în limbă română" din regiunea Cernăuţi.“[ii]


Captură foto: Ambasada Rusiei în România

Imagine indisponibilă

Dacă am citi mesajul ruşilor fără să ştim că este vorba de un comunicat emis de o Ambasadă, cu siguranţă am crede că este preluat dintr-o revistă de satiră. Se pare că această tehnică ironică de a se apăra sau a transmite anumite mesaje devine curentă pentru diplomaţii ruşi la Bucureşti. Nu este prima dată când o utilizează. Ce nu înţeleg ei este că nu impresionează pe nimeni. Dimpotrivă, atunci când fac glume pe asemenea subiecte şi sar în apărarea minorităţilor româneşti din Ucraina dau dovadă de ipocrizie. După ce au anexat Crimeea de la Ucraina, autorităţile ruse nu au tratat minoritatea tătară musulmană nici măcar aşa cum pretind că ar trebui să-i trateze ucrainenii pe minoritarii români din restul Ucrainei. Au tot apărut în presă cazuri de intimidări ale liderilor comunităţii tătare de acolo, anunţuri despre scoaterea din programa şcolară a orelor de limbă tătară, întreruperi frecvente de curent, cu atacatori necunoscuţi care aruncă în aer stâlpi de curent electric. Mediafax cita în 2015 acuzaţiile OSCE, ONU, Consiliului Europei şi Turciei la adresa Rusiei pentru tratamentul aplicat minorităţii tătare. „Forţele de securitate ruse au efectuat raiduri, după 2014, la Consiliul reprezentanţilor tătarilor din Crimeea (Mejlis) şi i-au evacuat din sediu. Rusia a închis de asemenea postul de televiziune al tătarilor, ATR“,  relatau sursele media din rapoartele instituţiilor internaţionale.

După un asemenea comportament Federaţia Rusă nu poate fi un apărător credibil al unor minorităţi, mai ales a celor româneşti. Site-ul de casă al propagandei Kremlinului, rusul.ru, a numit ştirea care a pătruns în spaţiul media românesc „fake news“ fără a aduce vreun argument. O simplă redare a comunicatului emis de Ambasada Rusiei a fost tot ce au putut să facă. 

În acelaşi timp, publicul care nu bagă în seamă, pe bună dreptate asemenea site-uri obscure, dar se informează din mai multe surse, inclusiv cele ucrainene, îşi poate pune un mare semn de întrebare, logic dacă doriţi, cu privire la atentatul asupra şcolilor cu predare în limba română din regiunea Cernăuţi.

  • De ce forţele de securitate ucrainene nu au reacţionat imediat când au fost prevenite de guvernatorul regiunii Transcarpatia, Ghenadi Moskal, despre posibile provocări la adresa clădirii Societăţii culturale maghiare?  
  • De unde ştia guvernatorul că sediul ar putea fi incendiat de serviciile ruseşti, după cum reiese din declaraţia sa pentru presă (aici)?  
  • De ce nu a fost făcut public numele spionului rus care l-a angajat pe David Ponomariov?  
  • Cine sunt naţionaliştii ucraineni care urmau să provoace incendiul?  

Sunt întrebări pe care ucrainenii trebuie să le clarifice.

Ce spun autorităţile române: „căutăm elemente suplimentare“

Întrebaţi de reporterii Mediafax, oficiali din Ministerul Afacerilor Externe au declarat, după ce Ucraina a susţinut că serviciile secrete ruse plănuiau incendierea unor şcoli româneşti din Cernăuţi, că întreprinde demersurile necesare privind obţinerea de elemente suplimentare privind producerea acestor tentative[iii]. „Am luat notă cu preocupare de informaţiile prezentate public de Serviciul de Securitate al Ucrainei privind tentativele de incendiere a unor şcoli cu predare în limba română din regiunea Cernăuţi. În prezent, întreprindem demersurile necesare privind obţinerea de elemente suplimentare referitoare la circumstanţele producerii acestor tentative, precum şi a modului în care au acţionat autorităţile ucrainene în drept în această situaţie“, a precizat Ministerul Afacerilor Externe, la solicitarea celor de la Mediafax.

Alte detalii din partea MAE nu au mai survenit până în prezent. Ministrul Teodor Meleşcanu a avut oportunitatea să-l întrebe pe Pavlo Klimkin, ministrul de externe al Ucrainei, înaintea Consiliului Afaceri Externe de la Bruxelles, la Grupul de Prieteni ai Ucrainei cât de expuse sunt şcolile fregventate de etnicii români.  

Deputatul Constantin Codreanu, preşedintele Comisiei pentru comunităţile de români din afara graniţelor ţării, a declarat pentru LARICS că românii din Ucraina au de suferit dintr-un război care se dă între ucraineni şi ruşi. „Din păcate, avem şi noi de suferit de pe urma acestui război. Am reacţionat de la tribuna parlamentului şi mi-am exprimat mesajul destul de clar că este nevoie de sprijinul comunităţii de acolo. Este un eveniment în care nu se ştie foarte clar cine a fost de fapt cel/cei care au provocat acest incident. Se acuză ucrainenii cu ruşii între ei, dar dincolo de orice, noi trebuie să ne protejăm minoritatea şi să fim foarte fermi în a spune că nu renunţăm la a fi prezenţi acolo şi să continuăm demersurile pe care le-am făcut în 2017“. Deputatul mai spune că nu există o relaţie foarte bună pe acest subiect cu autorităţile de la Kiev. „Vă pot spune deschis că nu sunt deloc mulţumit de reacţia pe care au avut-o oficialii ucraineni şi îmi aduc aminte într-un mod amar de experienţa pe care am avut-o în Rada Supremă. În discuţia noastră au apărut acuzaţii pe care nu le-am crezut posibile să vină din partea unor oficiali ucraineni“.

Deputatul a făcut referire la acuzaţiile aduse de oficialii ucraineni despre presupuse pretenţii teritoriale din partea României sau faptul că ministrul de externe al Ucrainei ar fi spus că partea română este prea emoţională şi că nu este lucidă în abordarea Legii educaţiei din Ucraina“[iv].

Autorităţile de la Bucureşti nu s-au pronunţat în mod hotărât cu privire la incidentul din regiunea Transcarpatia, deoarece nu au primit nicio dovadă că în spatele acţiunilor de intimidare a românilor din satul Pilipăuţi, raionul Herţa şi satul Ostriţa, raionul Noua Suliţă, stau spionii ruşi. În timp ce presa românească care abordează subiecte despre românii de pretutindeni a redat cu scepticism versiunea ucrainenilor. „Recrudescenţa extremismului ucrainean sau tot o mână rusească?“, se întreba retoric jurnalistul Dorian Theodor de la romaniabreakingnews.ro în titlul ştirii despre incendierea Casei Naţionale a maghiarilor din regiunea Transcarpatia. „Ucraina care persecută românii acuză: Serviciile secrete ruseşti au pus la cale incendierea a două şcoli româneşti“, suna alt titlu emis de NapocaNews. Toate denotă neîncredere. Reacţia MAE şi a preşedintelui Comisiei pentru comunităţile de români din afara graniţelor ţării la fel.

Captură foto: romaniabreakingnews.ro

Imagine indisponibilă

Bineînţeles, România susţine Ucraina în demersul său european şi condamnă ferm anexarea ilegală de către Federaţia Rusă a Republicii Autonome Crimeea şi a oraşului Sevastopol, după cum reiese şi din ultimul comunicat emis de Ministerul Afacerilor Externe. Numai că nu se ştie cât vor fi tolerate genul acesta de intimidări care au loc asupra comunităţilor româneşti din statul vecin.

Suntem cu ochii pe aceste cazuri

Concluzia de etapă este simplă: aşteptăm dovezile promise ale autorităţilor de la Kiev cu privire la acest incident şi demonstraţii credibile că autorităţile din Ucraina, care intenţionează să adere la UE şi NATO, reuşesc să-i controleze pe extremişti. Altfel, războiul pe care alţii încearcă să-l transfere la Bucureşti va fi respins şi mai drastic.

Opinia publică din România nu poate fi obiect de manipulare şi nici Bucureştiul minge de ping-pong între Moscova şi Kiev.

*Radu Cupcea este cercetător la Institutul de Ştiinţe Politice şi Relaţii Internaţionale „Ion I. C. Brătianu“ al Academie Române şi doctorand al ai Universităţii din Bucureşti.


[i] Declaraţie făcută în cadrul conferinţei de presă susţinută de Excelenţa Sa domnul Oleksandr Bankov, Ambasadorul Ucrainei în România, în data de 28 februarie 2018  

[ii] Comunicat emis de Ambasada Federaţiei Ruse în România pe pagina sa de Facebook, disponibil online
disponibil online
[iv] Reacţie acordată de deputatul Constantin Codreanu pentru LARICS în data de 14 martie 2018.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite