De data aceasta, Rusia a jucat două jocuri concomitent: unul este scoaterea de pe piaţă a petrolului de şist american, iar al doilea de tipul „cine clipeşte primul“, jucat cu foştii parteneri din OPEC şi în primul rând cu Arabia Saudită. Rezultatul a fost o prăbuşire radicală a preţului barilului de petrol la minime istorice, în condiţiile în care orice revenire ar fi şi ea plafonată substanţial.

Pariul. Cine poate îndura mai mult

Bătălia a început de la aruncarea în aer la acordului OPEC plus, care a funcţionat în ultimii 3 ani, respective cu reducerea a 2,1 milioane barili de petrol pe zi, la care saudiţii au vrut să mai adauge o tăiere de 1,5 milioane de barili de petrol pe zi. Rusia lui Putin e respins varianta, în condiţiile în care din start ea a participat cel mai puţin la greutatea sarcinii reducerii acestei cantităţi pentru a menţine preţul. A urmat un adevărată război de recucerire a pieţelor în care Arabia Saudită a lansat cea mai vastă campanie de inundare a pieţei cu petrol.

Mişcarea este, evident, contrară cerinţelor menţinerii preţului, iar acesta a scăzut până la 27 de dolari barilul. Arabia Saudită profită de costurile sale reduse de producţie comparativ cu celelalte state, chiar dacă, la nivelul bugetului, formarea lui este dependentă de un preţ mai mare decât cel al Rusiei. Astfel, Arabia Saudită îşi permite să vândă în luna aprilie cu 8 dolari barilul de petrol şi a extins producţia la maximum, respective 12,3 milioane de barili de petrol joi, 12 martie, adică  o creştere de producţie cu 27%, mai mult, o golire a rezervelor având în vedere că această cantitate este cu 300.000 de barili pe zi mai mult decât maximum producţiei Aramco, compania saudită de petrol.

Rusia lui Putin este, evident, cu costurile de producţie mult deasupra saudiţilor pentru barilul de petrol, totuşi are şi un avantaj la nivelul formării bugetului Astfel, Rusia e dependentă doar în proporţie de 37% din buget de vânzările din petrol (deşi a legat şi vânzările de gaz de preţul barilului de petrol), în timp ce Regatul Saudit depinde în proporţie de 65% de aceste venituri. Pe de altă parte, Rusia îşi poate echilibra bugetul la nivelul a 42 dolari barilul de petrol faţă de Arabia Saudită care a calculat bugetul la 80 de dolari barilul de petrol pentru a fi echilibrat. Depinde, deci, cine va clipi primul!

Petrolul de şist american prins la mijloc

Ambele preţuri sunt fanteziste şi greu de atins odată ce o parte importantă din piaţă este preluată deja de către petrolul de şist american, care a făcut ca Rusia lui Putin să piardă poziţia de primă ţară producătoare de petrol în favoarea SUA. Petrolul de şist se produce la 40 de dolari barilul, ceea ce înseamnă că orice strategie s-ar face de revenire a preţurilor, admiţând închiderea parţială şi momentană a capacităţilor americane de producţie a petrolului de şist, această sursă revine din plin în prim plan şi limitează în sus, oricum, preţurile.

Deci bătălia principală este cea de câştigare a pieţelor petroliere de către Arabia Saudită în detrimental Rusiei, pentru ca ulterior, la revenirea preţurilor, petrolul de şist american, lovit puternic acum, să poată reveni pe piaţă şi să blocheze locuri pe care Rusia nu le mai poate câştiga sau măcar menţine pentru motive de monopol şi constrângeri politice, cu precădere.

Deja numai blocarea circulaţiei SUA-UE a determinat o scădere a cererii de petrol cu 600.000 de barili pe zi, care se adaugă celor 700.000 barili pe zi proveniţi din problemele create deja de coronavirus. O scădere a cererii combinată cu o creştere enormă a ofertei, prin inundarea pieţei de către petrolul saudit, au dus la preţuri de 27 dolari pe baril săptămâna trecută.

Pe dimensiunea firmelor petroliere, avem o prăbuşire a acţiunilor concomitent cu scăderea generală a bursei. Astfel, partea energetică a S&P 500 a scăzut cu 10% numai joi, în timp ce acţiunile ExxonMobil (XOM) şi Chevron (CVX) au pierdut 20% din valoare în weekendul trecut. Continental Resources (CLR), firma care face forarea pentru compania de shale oil Harold Hamm, a pierdut 40% din valoarea acţiunilor în timp ce Occidental Petroleum (OXY) a pierdut mai bine de jumătate din valoarea acţiunilor săptămâna trecută. Programele de cheltuieli ca şi cele de investiţii sunt tăiate drastic, concomitent cu dividendele pe anul trecut ce urmau a fi plătite acţionarilor.


FOTO Shutterstock

Disciplinarea Rusiei: Arabia Saudită, în marş constant pentru a obliga Rusia să se alinieze

Aici vor interveni probleme majore în ceea ce priveşte industria gazului şi petrolului de şist care funcţionează eficient cu preţuri mai mari ale petrolului. Totul depinde de durata confruntării, însă Rusia a anunţat deja dorinţa reluării negocierilor. În schimb, Arabia Saudită a respins indirect această cerere, refuzând să participe la reuniuni şi continuând propria politică de preluare înapoi a feliilor de piaţă pierdute de Rusia şi alţi actori non-OPEC.

De altfel, Arabia Saudită nu face altceva decât ce a făcut acum 6 ani, în noiembrie 2014, cu celelalte state OPEC. Atunci o politică similară a obligat toate statele membre ale OPEC să se alăture saudiţilor în politica sa de control al preţurilor prin tăierea producţiei, în mod proporţional. La respingerea planului său de către Rusia, Ryadul a procedat la fel acum, obligând pe toată lumea să se alinieze.

Practic, măsura tăierilor solicitate de către Arabia Saudită – şi pe care le va obţine în final, în modul cel mai dur posibil, de la Rusia – este echivalentă cu scăderea cererii Chinei. E vorba azi despre 1,8 milioane de barili pe zi, potrivit estimărilor Agenţiei Internaţionale pentru energie, dar care duce la o scădere globală a cererii de 2,5 milioane de barili de petrol pe zi. Pe de altă parte, estimările totale pentru 2020 a OPEC sunt de scădere cu doar 900.000 barili pe zi, adică sub 1% din producţie. În varianta actuală, oricum vorbim despre sub 3% din consumul global de azi care s-ar reduce. Per total, având în vedere prognozele normale de creştere a consumului anul acesta, ajungem, de fapt, pe tot anul, la un nivel comparativ cu cel din 2019, pe medie.

Deja traderii estimează că şi China a încheiat, cât de cât, criza şi că lumea revine la muncă. Se aşteaptă, deci o relansare a producţiei şi revenire la importuri de 10 milioane de barili de petrol pe zi pentru China, dacă nu chiar mai mult. Deci e vorba despre o scădere doar conjuncturală a consumului de petrol. Poate fi şi optimism, odată ce criza părăseşte China pentru a se muta în miezul economiei europene – Italia, Franţa, Spania, Germania, Marea Britanie. Or şi aici impactul va fi important.

Una peste alta, se aşteaptă ca pe nivelul preţurilor, saltul să nu depăşească 45-50 de dolari la finalul anului. Salturi mai mari nu vor fi premise de cantităţile de petrol de şist ale SUA care revine în joc imediat ce preţul barilului de petrol a sărit de 40 de dolari. De aceea jocul OPEC nu este decât unul de preluare de către saudiţi a pieţelor ruse, nicidecum cu impact la nivelul pieţei deţinute de petrolul de şist care este sursă strategică utilizată ca alternativă şi pentru evitarea condiţionărilor de sursă unică (preponderent rusească). E un şah etern pe care anul acesta nu-l va putea nimeni depăşi, oricât de mult s-ar încăpăţâna Rusia să reziste vânzărilor exagerate de petrol saudit la preţuri derizorii, interzise producătorilor ruşi.