Putin manipulează Occidentul şi Orientul cu robinetul de gaz

Vladimir Putin la Adunarea Generală a ONU FOTO NBC News

Proiectul gazoductului Turkish Stream, văzut drept soluţia din Marea Neagră pentru reducerea dependenţei Rusiei de reţeaua ucraineană de livrare a gazelor către Europa, pare să fi ajuns într-un punct mort după intervenţia militară a Kremlinului în Siria, aşa că gigantul rus Gazprom, cel mai mare producător şi furnizor de gaze din lume, încearcă să facă o nouă mişcare în Marea Baltică, scrie Bloomberg.

Tensiuni Moscova-Ankara, în contextul implicării Rusiei în războiul din Siria

Pe 30 septembrie, aviaţia militară rusă a lansat primele atacuri în Siria. La nici o săptămână după lansarea campaniei militare a Kremlinului, Gazprom, arma economică şi politică preferată a preşedintelui rus Vladimir Putin, a anunţat că va reduce la jumătate capacitatea viitorului gazoduct Turkish Stream. O capacitate anuală „realistă“ pentru acest gazoduct ar fi de 32 miliarde metri cubi, a declarat marţea trecută directorul general al Gazprom, Alexei Miller. Acest volum este echivalent cu aproximativ două treimi din cantitatea de gaze naturale consumată în 2014 de Turcia.

La rândul său, la câteva zile după anunţul directorului general al Gazprom, Recep Tayyip Erdogan a avertizat Rusia că programele de cooperare energetică, discutate atât cu ocazia vizitei lui Vladimir Putin la Ankara, în decembrie 2014, cât şi cu ocazia deplasării preşedintelui turc la Moscova, la sfârşitul lui septembrie, sunt în pericol.

Deşi Erdogan a ţinut astfel să-şi exprime furia faţă de încălcările repetate ale spaţiului aerian turc de către aeronave ruseşti mobilizate în Siria, Putin pare tot mai hotărât să deschidă un nou robinet în Marea Baltică.

Alternativa la reţeaua de gazoducte din Ucraina

Jumătate din bugetul Rusiei este bazat pe exportul de petrol şi gaze, ceee ce face din Gazprom unul din pilonii economico-politici de bază ai Moscovei folosit atât pentru apropierea, cât şi pentru sancţionarea unor parteneri strategici, notează Bloomberg.

Gazul exportat de Rusia pe piaţa europeană reprezintă aproximativ 25-30% din consumul total al statelor membre UE. Aproape o treime din această cantitate este livrată prin reţeaua de gazoducte a Ucrainei. Moscova vrea însă ocolirea acestei ţări începând din 2019, data la care expiră acordul de tranzit semnat între Rusia şi Ucraina.

În decembrie 2014, liderul de la Kremlin anunţa că Moscova înlocuieşte proiectul South Stream, neagreat de oficialii europeni, cu Turkish Stream. Planul de atunci al lui Putin era ca Turcia să devină o alternativă la Ucraina pentru livrările de gaze către Europa. De fapt, în 2014, pe fondul anexării peninsulei ucrainene Crimeea şi acuzaţiilor privind implicarea Moscovei în conflictul din estul Ucrainei, Kremlinul a mizat pe consolidarea relaţiilor cu Turcia şi China.

Potrivit proiectului, conducta Turkish Stream ar urma să traverseze Marea Neagră până la graniţa dintre Turcia şi Grecia, de unde ar putea ajunge la consumatorii din sudul Europei. Lucrările de construcţie la gazoductul Turkish Stream ar fi trebuit să înceapă în luna iunie a acestui an, însă, până acum, Ankara şi Moscova nu au semnat un acord oficial în acest sens. Zilele trecute ministrul rus al Energiei, Alexander Novak, a declarat că Rusia şi Turcia ar putea semna un acord interguvernamental cu privire la Turkish Stream abia în decembrie sau la începutul anului 2016.

De la Turkish Stream la Nord Stream II

Însă, în nici măcar un an de la anunţul lui Putin, proiectul Turkish Stream bate pasul pe loc, iar însuşi liderul rus pare să-şi fi schimbat cu 180% poziţia. Drept dovadă este proiectul recent al tronsonului secundar al gazoductului Nord Stream, prin care sunt efectuate livrările între Vâborg (Rusia) şi Greifswald (Germania), două oraşe de la Marea Baltică.

Luna trecută, Gazprom a semnat un acord acord de principiu cu cinci mari companii europene (OMV, ENGIE, BASF, E.ON şi Shell) pentru extinderea gazoductului Nord Stream, prin construirea a două noi conducte care vor dubla, începând din 2019, capacitatea actuală de transport la 110 miliarde de metri cubi, echivalentul a aproximativ 30% din cererea de gaze din Uniunea Europeană. Gazprom şi-a păstrat 51% din acţiuni, în timp ce restul companiilor deţin pachete de 9 până la 15,5%.

Un pariu riscant

„Putin pariază pe Nord Stream, dar acest pariu se anunţă riscant“, spune sceptic Sijbren de Jong, expert în securitate energetică la Centrul de Studii Strategice din Haga „Oare Gazprom chiar îşi permite să enerveze Turcia şi să spună adio unor venituri importante obţinute de pe această piaţă?“, se întreabă el.

Marele risc pentru noul proiect al lui Putin este ca acesta să întâmpine o opoziţie fermă din partea oficialilor de la Bruxelles, subliniază expertul. De fapt, săptămâna trecută, comisarul european pentru Energie, Miguel Arias Canete, a exprimat nemulţumiri faţă de acest proiect, care ar concentra 80% din importurile de gaze din Rusia pe o singură piaţă naţională din UE, în timp ce ţările din estul Europei sunt îngrijorate de o posibilă anulare a transportului de gaze prin Ucraina.

Gazprom a răspuns marţi, explicând că cererea de gaze de pe pieţele cheie ce ar urma să fie deservite de tronsonul secundar al Nord Stream este în creştere cu 36% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut.

Interdependenţa ruso-turcă

Potrivit experţilor, un eventual blocaj în dezvoltarea proiectului tronsonului secundar din Marea Baltică l-ar putea readuce pe Putin la porţile Ankarei.

Chiar dacă liderul de la Kremlin şi preşedintele turc nu vor ajunge vreodată la un acord în privinţa Siriei, cooperarea energetică dintre Rusia şi Turcia nu va avea de suferit, este de părere Altay Atli, lector în programul de Studii Asiatice al Universităţii Bogazici din Istanbul.

„Între cele două ţări există o puternică interdependenţă“, afirmă el. „Nici Turcia, nici Rusia nu sunt dispuse să-şi sacrifice perspectivele economice doar pentru că au idei diferite în ceea ce priveşte viitorul politic al (preşedintelui sirian) Bashar al-Assad“, precizează Atli.

Proiectul Nord Stream II nu va fi afectat în mod direct de prevederile legislaţiei antimonopol din UE, dar obstacole ar putea să apară în ceea ce priveşte distribuţia gazelor pe piaţa din Germania şi în ţările vecine. Moscova se confruntă deja cu dificultăţi în administrarea gazoductului Opal, pe care Gazprom îl foloseşte doar la jumătate din capacitate în timp ce al treilea pachet legislativ care stă la baza liberalizării pieţei energetice prevede că acesta trebuie să fie accesibil şi altor competitori.

În vreme ce relaţiile Moscova-Ankara ar putea să evolueze pe un plan paralel faţă de discuţiile pe teme economice, Allexei Miller a anuntat că, în acest moment, Nord Stream II reprezintă o prioritate pentru Gazprom. Totodată, el a afirmat că gazoductul din Marea Baltică va area rolul de a asigura cu gaze şi ţările din estul Europei.

În opinia lui John Roberts, expert în securitate energetică la Methinks, cu sediul în Scoţia, Putin închide şi deschide robinetele de gaze în funcţie de contextul geopolitic.