Putin cel macho şi viitorul război asupra Ucrainei

FOTO EPA-EFE

Alegerile recente pentru Duma de Stat nu au creat cine ştie ce emoţie în Rusia şi nici nu au convins. Din contra, prezenţa redusă la vot, circa 45%, dublată de nevoia de furt la urne – s-au aruncat zeci de buletine aiurea prin diferitele secţii de vot.

Şi subminarea candidaţilor altor partide decât Rusia Unită a lui Putin – vezi protestele comuniştilor în Moscova – în condiţiile absenţei totale a candidaţilor opoziţiei reale (aflaţi în închisori sau excluşi din cursă administrativ) sunt probe ale lipsei de încredere generală a ruşilor în Preşedintele Putin, aflat în cel de-al patrulea mandat. Cum efectul de reabilitare şi creştere în sondaje nu a fost atins, Rusia a recurs la obişnuitul plan B: imaginile cu Putin cel macho, masculul alpha şi bărbatul absolut, şi perspectiva redeschiderii unui război în Ucraina.

Astfel, chiar de curând au apărut pozele publicate duminică, la ieşirea din carantina de Covid-19 determinată de infectarea unor apropiaţi, când Preşedintele Vladimir Putin a autorizat difuzarea, prin serviciul oficial de la Kremlin, fireşte, din nou, imaginea sa macho, de „mascul“ suprem a preşedintelui rus Vladimir Putin, într-o serie de fotografii şi filmări din timpul vacanţei petrecute de acesta în sudul Siberiei. Imaginile îl înfăţişează pe Putin la pescuit (cu peştele prins, fireşte), traversând un câmp virgin, nedefrişat, neumblat, plin de buruieni, uitându-se în zare la natura sălbatică, în poze şi într-un film de 10 minute difuzat de televiziunea de stat. Înregistrările ar fi fost făcute în timpul concediului preşedintelui de la începutul lui septembrie, atunci când a fost însoţit şi de ministrul apărării, Serghei Şoigu.

Preşedintele rus a renunţat la bustul gol, de această dată, şi a preferat o postură mai adecvată celor 68 de ani împliniţi, dar tot implicat în discuţii cu directorul unei rezervaţii naturale în legătură cu cei circa 600 de urşi sălbatici şi uitându-se, mai apoi, la o turmă de cerbi roşii aflaţi în taiga – pe care, în mod regizat, nu-i vânează. „Dacă ar participa la Jocurile Olimpice nimeni nu i-ar întrece“, glumeşte Putin în film, potrivit presei. Postura macho este întregită de dormitul într-un cort peste noapte, în taigaua sălbatică rusă.

La scurt timp, luni, a sosit şi partea a doua a scenariului lesne de prezis: Kremlinul a anunţat faptul că Rusia şi Belarus vor lua măsuri pentru a-şi apăra propria securitate, invocând drept motiv al ameninţării noi o pretinsă extindere a infrastructurii militare a SUA şi NATO în Ucraina – care nu există!!!, fapt care ar fi încălcat o „linie roşie“, în opinia preşedintelui rus Vladimir Putin. Preşedintele Belarusului, Aleksandr Lukashenko, a fost cel care a considerat că prezenţa unor misiuni de training pentru armata ucraineană în Vestul Ucrainei ar fi, de fapt, baze militare americane în Ucraina şi că această prezenţă – existentă în format rotaţional, la anumite intervale de timp acolo de câţiva ani buni – ar însemna  o intensificare a activităţii forţelor NATO şi SUA în Ucraina, stat independent şi suveran, chiar dacă editorialul fluviu recent al lui Putin de pe site-ul Kremlinului pune sub semnul întrebării dreptul de existenţă al ucrainenilor, care ar fi nişte simpli ruşi rătăciţi şi păcăliţi de occidentali.

FOTO EPA-EFE

Fireşte că cei doi lideri au afirmat mai departe că au convenit să intervină, să reacţioneze, să se apere. „Am convenit că trebuie să luăm unele măsuri de răspuns“, a spus Lukashenko, citat de agenţia de presă RIA. În fapt, exerciţiile militare Zapad 2021 şi o pretinsă vânzare de armament rus către Belarus şi poziţionat pe teren au făcut ca Ucraina să fie înconjurată astăzi şi din Nord de trupele ruse ostile, care doresc să blocheze în orice fel apropierea Kievului de Occident, iar protestele din Belarus au convins liderul contestat Alexandr Lukashenko să cedeze presiunilor lui Putin în vederea integrării statului comun cu Rusia şi renunţării la propria independenţă. Şi iată, mai nou, să permită chiar abordarea agresivă a Ucrainei şi de pe teritoriul său de către „trupele comune“, în fapt de către Armata rusă.

Perspectiva nu este deloc liniştitoare şi Ucraina are de ce să fie nervoasă şi să se teamă de o asemenea intervenţie. Întrebarea este dacă Statele Unite, Europa şi Occidentul în întregimea sa sunt pregătite pentru o asemenea escaladare şi care este perspectiva şi planul în cazul iniţierii unei ofensive din direcţia Nord-Nord-Est asupra Ucrainei, eventual concomitent cu ofensiva spre Mariupol şi Crimeea în sud-Est şi eventualul desant la Marea Neagră în Sud. Sigur, Ucraina poate rezista eroic, dar nu poate face faţă unei asemenea ofensive din trei părţi singură, iar această testare a hotărârii statelor occidentale, cu precădere a Statelor Unite în Estul Europei, poate fi crucială pentru viitorul credibilităţii apărării comune a Europei.

Sigur, o asemenea mişcare ar putea constitui şi răspunsul final al lui Putin la ultimatumul din cadrul summitului de la Geneva, din 15 iunie, cu Preşedintele SUA, Joe Biden, privind opţiunea sa dacă se va alinia cu statele occidentale sau preferă să devină un aliat minor al Chinei. Decizia, în acest caz, ar înclina spre confruntarea cu Occidentul pentru ameninţări imaginare şi ignorarea presiunilor şi ameninţărilor reale din partea Chinei, o adevărată inovaţie în materie de securitate pe care o numeam soluţia securităţii prin ignorarea problemei. Dar un asemenea pas ar crea presiuni majore şi asupra Republicii Moldova, asupra tuturor statelor din spaţiul post-sovietic, vizate a fi integrate pas cu pas de Rusia în formula statală de refacere a URSS, dar şi asupra statelor din Flancul Estic al UE şi NATO.