Iar ceea ce s-a spus este departe, extrem de departe de felul în care încerca să ni-l prezinte pe şeful Statului rus Stanislav Belkovski, despre care se spune că ar fi un tolerat, dacă nu chiar un apropiat al serviciilor secrete ruse, într-o aşa –zisă „biografie interzisă ”.

Lansată pe piaţă în limba germană în toamna anului trecut, cu puţin înainte de implicarea Rusiei şi a preşedintelui său în evenimentele din Piaţa Independenţei din Kiev, Piaţă devenită celebră sub numele de Euromaidan, tradusă între timp şi în limba română şi apărută la editura Corint, lucrarea pare azi, după spusele prefaţatorului ediţiei româneşti, Emil Hurezeanu, o carte perfidă. Între timp, acest

„Putin belkovskian, atât de diferit de Putin din engramele euroatlantice, şi-a revenit brusc, din prinţ în broscoi, transformându-se în cel mai rău avatar posibil al tătucului rus îndelung mistificat de aşteptările îngrijorate ale non-ruşilor.”

Despre Vladimir Vladimirovici Putin nu se mai vorbeşte nicidecum în termeni aproape idilici, aşa cum o făcea în 2001, la puţin timp după atentatele teroriste din America, preşedintele de atunci, George Bush jr. Cu prilejul întâlnirii cu elevii unui liceu din Texas, acesta spunea:

„Voi nu sunteţi probabil de acord cu mama voastră în multe privinţe, dar o iubiţi, totuşi. Iată, deşi, nu ne înţelegem în toate privinţele, îl respect şi îmi place ca persoană.”

Actualul preşedinte american, Barack Obama, îşi măsoară atent cuvintele, evită din motive lesne de înţeles să îl asocieze pe Vladimir Putin cu terorismul internaţional, preferă ca în locul exerciţiilor de retorică să adopte măsuri şi sancţiuni concrete, avertizează că Rusia se pregăteşte să le transfere rebelilor din Estul Ucrainei artilerie grea şi lansatoare multiple de rachete. Ambasadorul american la NATO a anunţat că Rusia a masat 15.000 de militari la graniţa cu Ucraina. Preşedintele Obama aşteaptă ca măsurile punitive la adresa Rusiei adoptate de Washington să fie dublate de altele, luate de Uniunea Europeană. Care, din păcate, cel puţin până acum, se mişcă încet, ezitant, haotic. Cu greu, aceasta a decis vineri să-i includă pe lista de sancţiuni pe câţiva şefi de servicii secrete, oameni despre care se ştie că sunt legaţi prin trecut şi prin atitudine de Lubianka şi de KGB, dar şi câteva mari firme ruse despre care se bănuieşte că sunt controlate de eşalonul ex-kaghebist al puterii de la Moscova. Aşa-numitele „sancţiuni sectoriale” vor fi decise în zilele următoare, fără a fi retroactive.

Statele europene acţionează prudent sau nu acţionează aproape deloc, interesele economice şi comerciale spunându-şi cuvântul în felul cvasi-autist în care se comportă Franţa şi Germania, dar şi Ungaria, stat care importă din Federaţia Rusă cam 90% din necesarul său energetic. Marea Britanie ceartă Franţa pentru continuarea afacerii Mistral, dar nu îşi încetează propriile operaţiuni comerciale, nici ele deloc modeste, cu Rusia. În aceste condiţii să ne mai mire că ziarul Republica ce apare la Varşovia califica decizia autorităţilor poloneze de a anula acţiunile culturale ce ar fi urmat să se desfăşoare în 2015 în cadrul Anului polonez în Rusia şi al pandantului său rusesc în Polonia ca fiind cea mai semnificativă sancţiune adoptată la adresa Federaţiei Ruse de un stat membru al UE ?


 

Nimeni, nimeni din lumea civilizată nu mai dă nici măcar o rublă pe cele scrise în cartea Putin- Biografie interzisă de Stanislav Belkovski. Mai toată lumea şi-a amintit în aceste zile de avertismentele cu privire la Vladimir Putin lansate în cărţile ei (Rusia lui Putin şi Jurnal rusesc) de celebra şi regretata ziaristă, Anna Politkovskaia.

„Îmi displace acest om – scria Politkovskaia în Rusia lui Putin- pentru că nu-i plac oamenii. Ne dispreţuieşte. Ne percepe ca pe un mijloc de a-şi atinge propriile scopuri, de a obţine şi păstra puterea personală. Atât şi nimic mai mult. Aşadar, consideră că poate să facă ce vrea cu noi, să se joace cu noi după bunul plac, să ne distrugă după cum crede de cuviinţă. Suntem nimeni, în timp ce el, pe care şansa l-a ridicat în vârf, este astăzi ţar şi este Dumnezeu. ”

Mai toate marile hebdomare şi-au plasat ediţiile din săptămâna ce se încheie sub semnul lui Putin. Fotografia liderului de la Kremlin s-a aflat pe coperta unor săptămânale importante precum Newseek, Time sau The Economist. Pe aceleaşi coperte puteau fi găsite titluri deloc flatante. The Economist vorbea, de pildă, despre pânza de minciuni ţesută de liderul de la Kremlin, în vreme ce Newseek îl numea pur şi simplu Paria. Săptămânalul Time se dovedea, probabil, cel mai inspirat, publicând pe copertă, alături de titlul Cold War II, fotografia lui Putin însoţită de umbra avionului aparţinând companiei Malaysia Airlines căzut acum mai bine de zece zile.

Problema e că cei 298 de oameni nevinovaţi, ucişi în respectiva catastrofă aviatică, nu prea îi dau fiori lui Putin. Cum, de altfel, nu i-au dat nici cei 118 marinari pieriţi în catastrofa submarinului Kursk din august 2000, nici cele 120 de victime din tentativa de salvare de după atacul terorist de la Teatrul Dubrovka din 2002, nici ceea ce s-a întâmplat cu ocazia atacului terorist din septembrie 2004 asupra şcolii din Beslan, nici nenumăraţii morţi din războaiele din Cecenia. „Lipsa de emoţii mai rea decât crima, cinismul lui, rasismul lui”, însuşiri negative denunţate de Anna Politkovskaia în Rusia lui Putin, nu par să se schimbe din pricina umbrei unei aeronave

Iar Rusia rămâne pe mai departe, aşa cum spunea demult Churchill, o ghicitoare împachetată într-un mister, ascunsă în înăuntrul unei enigme. Enigma aceasta nu s-a lăsat dezlegată de acei cetăţeni ruşi, precum Anna Politkovskaia, care doreau ca ţara şi liderii lor să fie astfel. Şi care, aşa după cum scria ziarista în Jurnal rusesc, sperau că ajută la ceva să se „plângă Europei”. Numai că, adăuga Politkovskaia, „Europa a obosit să audă cât de rău este Putin. Ar prefera să fie înşelată şi să audă cât de bun este.”

În principal din motive economice, se pare că şi Uniunea Europeană are cam aceleaşi preferinţe. Alimentând prin ele rezervele euroscepticilor privind utilitatea şi funcţionalitatea ei. Ca şi întrebările despre viitorul ei.