Punctul slab al regimului Putin: cercurile de putere

Punctul slab al regimului Putin: cercurile de putere

Preşedintele rus, Vladimir Putin (stânga), la o întâlnire cu şeful Gazprom, Aleksei Miller (dreapta) şi cu cel al Rosneft, Igor Secin Foto: AFP

Structurile create de liderul de la Kremlin pentru a-şi consolida puterea riscă să-i pună în pericol supravieţuirea politică, în contextul în care mulţi oligarhi îşi plasează averile în Vest.

Ştiri pe aceeaşi temă

Autoritatea preşedintelui rus, Vladimir Putin, este mai slabă decât pare. Iar principala ameninţare la adresa supravieţuirii sale politice este reprezentată tocmai de una dintre structurile pe care liderul de la Kremlin şi-a clădit puterea - persoane care, pe baza unor aranjamente economice clientelare, au acumulat averi impresionante. Cel puţin aşa susţine economistul suedez Anders Aslund, membru al grupului de reflecţie Atlantic Council din Washington.
 
Într-un editorial publicat pe platforma online Project Syndicate, Aslund argumentează că problema este dată de faptul că, în absenţa unor reglementări solide privind drepturile de proprietate în Rusia, mulţi oficiali ruşi de rang înalt şi oligarhi apropiaţi liderului de la Kremlin şi-au plasat banii în conturi din străinătate. Iar acestea s-ar afla în ţări occidentale, la adresa cărora Putin este critic. Astfel că Vestul ar putea exploata această vulnerabilitate.
 
Un sistem clădit în timp
 
Economistul, care lucrează în prezent la un volum despre capitalismul de cumetrie din Rusia, subliniază că Putin a reuşit, cu ajutorul loialiştilor atent selectaţi, să creeze trei cercuri de putere: statul, companiile deţinute de stat, şi companiile private „loiale“. Iar acest proces a început încă din perioada 1998-1999, când s-a aflat la conducerea FSB (Serviciul Federal de Securitate, fostul KGB).
 
Apoi, în primul său mandat prezidenţial  din perioada 2000-2004, Putin şi-a consolidat puterea. În vara lui 2000, a preluat controlul asupra televiziunii ruse, scrie Anders Aslund, adăugând că pasul următor a constat în stabilirea unei „puteri verticale“ asupra administraţiei de stat şi administraţiilor regionale. Iar la alegerile parlamentare din 2003, Putin a obţinut un control solid asupra celor două camere ale Parlamentului. 
 
În cadrul Consiliului de Securitate, vârful puterii de stat, a instalat trei generali KGB: Serghei Ivanov, Nikolai Patruşev şi Aleksandr Bortikov. Pentru a-şi întări al doilea cerc de putere, Putin a preluat controlul asupra companiilor de stat, începând cu Gazpromul, în mai 2001, unde şi-a numit loialiştii în funcţii de conducere. În fruntea Gazprom se află Aleksei Miller, la Rosneft - Igor Secin, iar la Rostec - Serghei Cemezov.
 
Cel de-al treilea cerc de putere este reprezentat de oligarhi apropiaţi ai lui Putin, cei mai puternici părând să fie Ghenadi Timcenko, Arkadi Rotenberg, Iuri Kovalciuk şi Nikolai Şamalov. Liderul de la Kremlin, afirmă Aslund, a făcut uz de autoritatea sa pentru a se asigura că multe dintre activităţile lor dubioase sunt, tehnic, acoperite legal. De pildă, apropiaţii săi pot cumpăra bunuri de la companiile de stat la preţuri discreţionare.
 
Bani plasaţi în Occident
 
Numai că în absenţa unor reglementări solide privind drepturile de proprietate, ruşii bogaţi, inclusiv apropiaţi ai lui Putin, preferă să-şi plaseze averile în locuri sigure. Adică în străinătate. Iar unii îşi transferă fondurile în paradisuri fiscale offshore, afirmă economistul suedez. 
 
Această situaţie a creat un al patrulea cerc de putere, asupra căruia Putin nu are control: paradisurile fiscale offshore în sine, care nu mai sunt atât de sigure cum erau în trecut, mai spune Anders Aslund.
 
Cum grupul de acţiune financiară Financial Action Task Force a luat măsuri în vederea reducerii secretului bancar în Elveţia şi „a făcut curăţenie“ în multe insuliţe care erau paradisuri fiscale, oligarhilor ruşi le mai rămân două destinaţii majore: SUA şi Regatul Unit, unde influxuri anonime de monedă şi ascunderea identităţii proprietarilor bunurilor sunt permise, scrie economistul.
 
De altfel, potrivit sancţiunilor impuse Rusiei după anexarea Crimeei, în 2014, bunurile din SUA şi UE ale unor apropiaţi ai lui Putin ar fi trebuit confiscate, însă prea puţine au fost identificate.
 
Dar lucrurille s-ar putea schimba, având în vedere că pe 2 august preşedintele SUA, Donald Trump, a promulgat o lege referitoare la noi sancţiuni la adresa Rusiei, act normativ care cere autorităţilor americane să facă investigaţii extinse privind oligarhii ruşi, averile lor şi ale membrilor familiilor lor şi legăturile cu Vladimir Putin. 
 
„Sistemul ţarist al lui Putin“
 
Sistemul pe care Putin l-a creat este similar celui ţarist, care a dominat până la „Marile Reforme“ din anii 1860. De altfel, Putin este adesea numit „noul ţar“, având în vedere că puterea sa este nelimitată, consideră Aslund. 
 
În loc să promoveze dezvoltarea instituţională, spune el, actualul lider de la Kremlin a luat mai degrabă măsuri menite să modifice instituţiile pentru a-şi putea concentra în propriile mâini puterea executivă, legislativă şi judecătorească. 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările