Analiză realizată de Andrei Tănase*

Russia Today a titrat, ignorând toate dovezile rezultate în urma anchetei desfăşurate, că „otrăvirea de la Salisbury“, chiar şi după ce s-a scurs un an de la tragicul eveniment, tot nu a fost elucidată, iar publicul în continuare este privat de dovezi. („Otrăvirea de la Salisbury: după un an, tot nu au fost aduse dovezi în faţa publicului cu privire la folosirea agentului Noviciok“)

Un subiect care nu mai era în atenţia publicului larg a fost resuscitat de media aservită Kremlinului. Costurile de imagine fiind mari pentru Federaţia Rusă, tema este în continuare prelucrată în speranţa că dezinformarea o să aibă ecou şi că mulţi oameni vor merge după fentă şi vor acorda circumstanţe atenuante statului agresor.

Pe lângă articolul pe care l-am ataşat mai sus, jurnalistul Andrei Şapovalov a plusat, susţinând nici mai mult nici mai puţin că, de fapt, premierul britanic (actual premier demisionar), Theresa May a orchestrat asasinatul, totul fiind o încercare a forţelor oculte britanice de a distrage atenţia lumii de la problemele generate de Brexit, dar şi pentru a demoniza, o dată în plus, nevinovata Federaţie Rusă.

În ciuda tuturor acestor diversiuni mai mult sau mai puţin grosiere, este de datoria noastră să rămânem lucizi şi raţionali în urmărirea firului acestei poveşti desprinsă parcă din filmele americane cu spioni care sunt urmăriţi de trecut după ce şi-au încheiat activitatea operaţională. Ne propunem ca pe parcursul rândurilor următoare să prezentăm dovezile şi probele concrete apărute până acum şi să aruncăm în derizoriu, acolo unde le este şi locul, acuzaţiile false şi nefondate ale oficialilor şi presei din Federaţia Rusă.

Yulia şi Serghei Skripal. Sursă foto: BBC

Pentru început, să ne împrospătăm puţin memoria. Pe data de 4 martie 2018, un bărbat şi o femeie au fost găsiţi inconştienţi pe o bancă dintr-un parc aflat în oraşul Salisbury. Aşa cum era şi normal, s-a stabilit cu celeritate că persoanele în cauză erau agenţi dublii ruşi, în speţă Serghei şi Yulia Skripal, tată şi fiică. După investigaţia autorităţilor s-a demonstrat că Serghei Skripal şi fiica sa au fost otrăviţi cu o neurotoxină, Novichock („nou venit“ în limba rusă“). Opt zile mai târziu, Theresa May declara că „foarte probabil“ Rusia se află în spatele atacului.

Foarte interesant în desfăşurarea acestui caz este un episod tragic care s-a petrecut la 4 luni după otrăvirea lui Serghei şi a Yuliei Skripal. Un cuplu britanic care trăia în proximitatea parcului unde au fost găsiţi cei 2 Skripal, au găsit o sticlă de parfum care s-a demonstrat că a fost folosită pentru a transporta neurotoxina în Marea Britanie. După ce au intrat în contact cu substanţa din interiorul sticluţei de parfum, femeia a murit, iar bărbatul şi-a pierdut vederea. Aşa cum era de aşteptat, toate ţările din Occident în frunte cu direct păgubita Marea Britanie, au reacţionat vehement şi au pus presiune pentru identificarea cât mai rapidă a făptaşilor, deoarece a existat un act de agresiune vădit pe teritoriul unui stat suveran şi cu greutate geopolitică, orchestrat de un actor ostil, iar acest lucru nu poate să rămână fără răspuns şi fără sancţiuni.

Alexander Petrov şi Ruslan Boshirov

Camerele de supraveghere ale poliţiei metropolitane au surprins doi bărbaţi de origine rusă care au tot dat târcoale locului unde a avut loc asasinatul. În cele din urmă, mulţumită site-ului de investigaţii Bellingcat, s-a demonstrat că cei 2 suspecţi, Alexander Mishkin şi Anatolu Chepiga, agenţi militari operativi în cadrul GRU (serviciul secret al armatei ruseşti), au intrat în Marea Britanie utilizând nume false: Alexander Petrov şi Ruslan Boshirov.

Lucrurile capătă o şi mai mare valoare de adevăr dacă mai facem câteva conexiuni. A fost imposibil să se găsească informaţii despre cele persoane înainte de anul 2009 când cei 2 şi-au făcut acte şi paşapoarte ruseşti. Cu ceva timp înainte încercarea de asasinat, 2 agenţi GRU au fost prinşi în Haga şi expulzaţi, deoarece se pare că plănuiau o incursiune în laboratorul elveţian Spiez unde, ce credeţi, era testat agentul Novichok. Bineînţeles, autorităţile moscovite au respins toate acuzaţiile, dar nefiind capabile să dea explicaţii plauzibile pentru toate aceste coincidenţe.

O altă „coincidenţă“ bizară pe marginea căreia autorităţile ruse s-au bâlbâit a fost interviul publicat de Russia Today, o armă importantă din arsenalul propagandistic al Kremlinului, cu cei 2 suspecţi, chiar în ziua în care Vladimir Putin nega apartenenţa celor 2 la GRU, spunând despre aceştia că sunt cetăţeni privaţi şi trebuie să vorbească în nume propriu. Autorul interviului a fost Margarita Simonian, editorul şef al Russia Today. Deşi numărul acesteia nu este public, Simonian a declarat că interviul a fost făcut la solicitarea celor 2 după ce aceştia au sunat-o.

Odată ce urmărim interviul, este clar că a fost făcut pe grabă, la ordinele lui Putin. Întrebările sunt puse într-o manieră stângace, iar cei 2 nu oferă răspunsuri convingătoare. Susţin că stau în aceeaşi cameră insinuând că ar fi homosexuali, dar evită întrebările suplimentare motivând că este viaţa lor privată. N-au ştiut să răspundă nici când au fost întrebaţi de ce călătoresc mult prin Europa (Elveţia în special!), bolborosind ceva despre muncă şi turism. Ba mai mult, la un moment dat s-au încurcat şi deşi motivaseră ca era vorba de turism, au declarat că s-au întors în Salisbury să îşi termine treaba. Gura păcătosului adevăr grăieşte, care treabă?

N-au putut să motiveze nici prezenţa lor constantă la doar 3 km de casa lui Skripal, care se află într-un cartier fără atracţii turistice, şi nici să precizeze că principala atracţie care se găsea în cadrul catedralei aflată în zona respectivă e Magna Carta.

Mai mult, raportul prezentat de Organizaţia pentru Interzicerea Armelor Chimice (OIAC) a confirmat ipotezele şi analiza Marii Britanii. Aşadar, OIAC, în urma analizelor efectuate în mai multe laboratoare, a confirmat descoperirile Marii Britanii care au vizat agentul chimic utilizat în actul criminal întreprins la Salisbury.

Şi pentru că o minciună este greu de menţinut când peste ea se prăvălesc fapte şi adevăruri necruţătoare, naraţiunea Kremlinului a suferit serios la capitolul constanţă. Dacă iniţial ni s-a spus că încercarea de asasinat a fost un act deliberat al Vestului pentru a afecta procesul electoral din Federaţia Rusă, după o perioadă au fost acuzate Statele Unite ale Americii împreună cu NATO. Pentru că aceste poveşti au rămas fără ecou, laboratoarele de fake-news ale Moscovei au mutat vina pe Marea Britanie care a încercat, de fapt, să abată atenţia lumii de la problemele cauzate de Brexit. Prin ianuarie 2019, povestea a fost prezentată ca o creaţie proprie a Theresey May în încercarea de a îşi acoperi neajunsurile interne ca urmare a incapacităţii e a efectua Brexit-ul promis. Când dovezile au devenit prea multe şi irefutabile, ruşii au acuzat guvernul britanic că distruge probele care susţin explicaţiile lor (din ce lună?) într-o încercare de a denatura adevărul.

În ciuda argumentelor prezentate mai sus, a rapoartelor oficiale şi a inadvertenţelor din discursul Federaţiei Ruse, aparatul propagandistic moscovit şi-a făcut într-o bună măsură treaba. Aruncând tot felul de scenarii în spaţiul mediatic, indiferent de gradul acestora de credibilitate, opinia publică internaţională a fost bulversată şi nu mai ştie ce să creadă. Aşa funcţionează strategia de dezinformare rusească: nu trebuie să îţi prezinte adevărul, ci doar să te facă să nu mai ştii ce să crezi.

Trebuie să rămânem în continuare circumspecţi şi să verificăm informaţiile de fiecare dată când avem ocazia.

*Andrei Tănase este student masterand la facultatea de Ştiinţe Politice, fost intern al programului LARICS.