Probe coerente: cei doi executanti ai atentatului cu Noviciok împotriva lui Serghei Skripal sunt ofiţeri operativi GRU

Cei doi suspecţi ruşi în cazul otrăvirii fostului agent Serghei Skripal şi a fiicei acestuia. Captură foto Russia Today

Şarada minciunilor legate de atacul rus cu gaz militar de luptă Noviciok la Salisbury, în Marea Britanie, împotriva fostului agent Serghei Skripal şi a fiicei sale, a fost spart şi expus definitiv săptămâna trecută prin trei întâmplări succesive:

Ancheta organizaţiei de investigaţii Bellingcat, interviul dat de cei doi autori Aleksandr Petrov şi Ruslan Boşirov, Margaritei Simonian, redactor-şef al publicaţiei Russia Today, joi, 13 septembrie şi arestarea şi expulzarea a doi spioni GRU la Haga care vizaseră laboratorul elveţian Spiez unde era testat Noviciokul utilizat în atac.

Un lucru care devine cert este absenţa unei identităţi a celor doi agenţi operativi ai GRU înainte de 2009, când cei doi şi-au făcut acte ruseşti şi paşapoarte pe aceste nume cu serii şi numere care diferă cu o singură cifră, fiind consecutive. Mai mult, unul dintre paşapoarte are toate semnele secrete ale unei persoane aflate în serviciu acoperit, deci o identitate falsă, de acoperire, acordată unui spion rus. O probează Bellingcat, o confirmă, indirect, cei doi în interviul dat televiziunii de propagandă a Kremlinului Russia Today şi o confirmă ulterior, prin implicarea terţilor ofiţeri GRU spre a le şterge urmele, Procurorul general elveţian, serviciile de informaţii elveţiene şi olandeze implicate în arestarea şi, ulterior, expulzarea agenţilor ruşi.

Bellingcat a intrat şi obţinut datele de identificare şi actele celor doi. Pe 14 septembrie, alături de The Insider Russia, au probat că cei doi oameni acuzaţi de autorităţile britanice că ar fi spioni GRU care urmau să-l execute pe Skripal sunt spioni, identităţile sunt de acoperire şi nu existau până în 2009. Iar datele sunt dincolo de orice dubiu ale unor spioni, doar că nu e cunoscută agenţia de informaţii cu care aceştia lucrau.

A doua categorie de date şi probe vine de la interviul aranjat cu Russia Today. S-a filmat în aceeaşi zi în care Putin a negat apartenenţa celor doi la GRU, a spus că sunt cetăţeni privaţi şi trebuie să iasă să vorbească. Autorul a fost tocmai editorul şef al Russia Today, canalul de propagandă al Kremlinului, Margarita Simonian, care a pretins că a înregistrat după ce cei doi au sunat-o (deşi numărul nu e public) şi că au filmat în biroul său (iar un fals, înregistrarea e făcută într-un spaţiu îngust, impropriu şi neutru) cu o singură cameră. Interviul, analiza mişcărilor şi a întrebărilor, trădează faptul că Boşirov este superiorul lui Petrov, care se uită tot timpul la el pentru a i se permite să intervină şi să vorbească, cerând confirmări, iar Boşirov intervine peste el, corectând, nuanţând şi completând.

Margarita Simonian nu e jurnalist, ci sare tot timpul să-i ajute pe cei doi, când intră în încurcătură – probă directă că a fost o întreprindere regizată în pripă, ca cei doi să iasă public după solicitarea lui Putin. Nu pune întrebări evidente, în schimb, chiar şi aşa, răspunsurile relevă gafele agenţilor şi serviciului lor: nu explică de ce stau în aceeaşi cameră decât cu insinuări că ar fi homosexuali – răspund femeii să nu intervină în viaţa lor privată. Nu ştiu să spună de ce călătoresc atât de mult în Europa, mai ales în Elveţia, amestecând munca, afacerile (neprecizate) cu turismul, ca şi în cazul Salisbury. La un moment dat s-au încurcat în afirmaţii, spunând că s-au întors să termine treaba(deşi era vorba de turism) şi nu au ştiut să spună de ce reveneau la Salisbury la distanţă de o zi.

Interesant e şi că filmarea a fost editată, deşi editorul şef al RT susţinea că nu e aşa. În plus multe întrebări evidente nu sunt puse de moderator: ce căutau la 3 km de catedrala pe care o vizitau, adică în faţa casei lui Skripal, aflată într-un cartier rezidenţial fără atracţii turistice; de ce nu ştiau că atracţia la catedrală e păstrarea acolo a Magnei Carta, că tot vorbeau de atracţii turistice, alta decât înălţimea de 123 m a catedralei, citată de două ori de cei doi în interviu, ca motivaţie pentru vizita turistică; nu a întrebat despre absenţa identităţii lor anterioare, a oricăror date despre ei pe internet, dar mai ales faptul că aveau două rânduri de bilete de plecare din Londra, 4 şi 5 martie, la o zi distanţă una de alta şi a doua zi după executarea Skripalilor, prin pulverizarea Noviciokului pe clanţă. Iar Simonian nu a fost interesată nici dacă cei doi au fost chestionaţi de autorităţile ruse după apariţia publică a scandalului.

Cazul e probat pe deplin, chiar dacă Moscova încearcă să introducă dubii şi să creeze ambiguitate prin faptul că Londra nu poate da în spaţiul public probele sale complete.

În al treilea rând, arestarea la Haga a altor doi agenţi GRU, ai serviciilor militare ruse, a determinat legătura directă şi cu serviciul pentru care lucrau cei doi asasini ai lui Serghei Skripal – atac care a făcut un mort şi 4 răniţi victime, femeia care a găsit sticla aruncată la gunoi (sticlă adusă prin curier diplomatic în Marea Britanie) şi a murit, apoi concubinul ei, apoi cei doi Skripal şi ofiţerul de poliţie care i-a găsit în parc şi a încercat să-i resusciteze. Astfel, Guvernul elveţian a confirmat arestarea şi relatările presei privind acţiunea comună cu autorităţile olandeze pentru atacul celor doi la laborator, dar şi hackingul la laboratorul elveţian ce se ocupă cu doparea sportivilor ruşi, în cazul scandalului enorm de dopaj la Jocurile Olimpice, în care cei doi agenţi GRU de acoperire, chemaţi să facă curăţenie după cei doi atentatori de la Salisbury, erau implicaţi. La fel confirmă şi Serviciul Elveţia federal de Intelligence FIS, marcând apartenenţa celor doi la GRU.

Datele noastre pe subiect confirmă că a fost vorba despre o operaţiune a serviciului militar rus GRU, clar probată în Marea Britanie, informaţii transmise statelor UE dar fără cele sensibile, împărtăşite doar cu statele 5 eyes (inclusive comunicaţiile dintre Ambasadă şi cei doi, dintre cei doi şi Centrala GRU de la Moscova după executarea atacului şi înainte de a părăsi Londra). Au fost doi autori, ca în cazul Litvinenko, sprijiniţi de echipe din Ambasada Rusiei la Londra – ofiţeri acoperiţi ca diplomaţi, expulzaţi ulterior. Cazul e probat pe deplin, chiar dacă Moscova încearcă să introducă dubii şi să creeze ambiguitate prin faptul că Londra nu poate da în spaţiul public probele sale complete. Dar le deţine dincolo de orice dubiu. Şi aşteaptă ca Rusia să-şi asume responsabilitatea şi să recunoască faptele înainte de orice reluare şi apropiere a relaţiilor dintre cele două ţări.