O Rusie a lui Putin revizionistă şi revanşardă care-şi îngenunchează propriul cetăţean cu simplul motiv de a îi face pe plac liderului încremenit în proiect care a atins vârsta pensionării la termen, la 65 de ani, în anul în care cei mai tineri alegători ai săi s-au născut când el abia prelua puterea la Kremlin.

Un Putin tot mai nesigur şi vulnerabil preia puterea când numai desenele şi graficele pe pereţi, filmuleţele cu virtuale rachete inteligente şi clipurile de promovare cu rusoaice decoltate mai aduc lumea la vot într-un scrutin fără miză, fără emoţie şi fără speranţă pentru majoritatea ruşilor, convinşi că Putin va câştiga cu 80-85% din voturi sau cât vrea el, fără contracandidat. Putin se bate cu sine, cu legitimitatea şi credibilitatea unui mandat de tranziţie, în care ar trebui să-şi promoveze succesorul, asta în timp ce echipa sa în lipsă de idei şi de soluţii recurge la cele mai ieftine formule de a atrage atenţia că sunt alegeri şi de a aduce votantul la urne, să-l împuternicească din nou pe Putin.

Aceeaşi Rusie care promovează cele mai nefaste politici la adresa lumii, decredibilizându-se şi subminându-şi prestigiul internaţional. Asta şi prin încetarea bruscă şi unilaterală a contractelor cu Ucraina, pentru a o pedepsi pentru victoria împotriva Gazprom la Curtea de Arbitraj de la Stockholm, cu preţul unor noi sume de plătit peste cele 2,56 miliarde de dolari deja consemnate, dar şi pentru a-l arăta tare, nemilos şi înfricoşător în răzbunarea sa pe Ţarul Putin contra oricui i se opune. Şi tot aici responsabilitatea directă şi sprijinul acordat programului nuclear şi balistic nord-coreean este egalată ca nivel reprobabil de politică anti-umană şi împotriva regulilor dreptului internaţional doar de situaţia din Siria, unde tolerează agresiunea, blochează rezoluţiile consiliului de securitate şi acoperă loviturile cu arme chimice asupra civililor.

O Rusie revizionistă faţă de dreptul internaţional şi revanşardă, care încalcă şi tratatul de neproliferare nucleară şi al rachetelor balistice, dar care încalcă explicit şi tratate precum cel pentru arme cu rază medie de acţiune (INF), SALT şi START3, toate prin recunoaşteri tacite explicite în discursul despre starea naţiunii, menit să-l propulseze din nou pe Putin Preşedinte şi să atragă populaţia să voteze pentru grandoarea Rusiei, chiar dacă îi ghiorăie maţele. Ca la Stalingrad, Rusia lui Putin a ales politica Putin first!, totul pentru victoria electorală şi plăcerea lui Putin, chiar dacă populaţia mănâncă coajă de copac, ca-n încercuirea de la Leningrad.


Un om întinde un drapel de campanie al lui Vladimir Putin pe balconul apartamentului său din Moscova. Ruşii vor vota la alegerile prezidenţiale în 18 martie FOTO AFP Alexander Nemenov

Al patrulea mandat prezidenţial, cu steagurile în bernă: un Putin nesigur, temător, plictisit, vulnerabil

În cursul săptămânii, am avut cel mai ciudat discurs al lui Vladimir Putin despre starea naţiunii, în prag de alegeri prezidenţiale pentru al patrulea mandat, după un intermezzo cu Medvedev la Kremlin. Un exerciţiu de campanie care a relevat, în mod paradoxal, un lider nesigur, temător, plictisit, vulnerabil, într-un show în care desenele animate militariste şi agresive au luat locul unui raport de activitate al ultimilor 18 ani, în faţa unor votanţi care se năşteau când ţarul Putin lua prima oară puterea. Nu mai avem un Putin sigur şi atotştiutor cum apărea la discuţiile cu publicul de câte 3-4 ore, după ce ultimul exerciţiu din decembrie relevase deja plictisul şi lipsa de idei a regizorilor acestor scenete de imagine personalizată.

Nu m-aş opri asupra declaraţiilor militariste controversate, care marchează clar nerespectarea tratatului privind rachetele cu rază medie de acţiune în Europa (INF), care sunt denunţate de facto de afirmaţiile lui Putin privind noile realizări. Nici măcar despre încălcarea tratatelor SALT şi START 3, ale armelor cu strategice cu rază lungă. Mitul rachetelor care zboară la înălţime aleatoare sau ocolesc în traiectoria lor zonele de apărare ale inamicului a fost lansat de către Dmitri Rogozin, cu discursul ameninţător al anilor 2000, când Rogozin era încă ambasador la NATO, acesta fiind personajul rizibil şi neserios al comuncării ruse. Azi limbajul şi tema revin în gura preşedintelui, la al 4-lea mandat.

Nu mai e figura dură, dar destinsă, sigură, vocea puternică şi pătrunzătoare, cuvintele convingătoare ale liderului care marchează conştiinţa concetăţenilor săi şi-i aduce, entuziaşti, la vot. Ci desene animate în discursul prezidenţial – nu arme sau teste reale, nici manifestaţii publice realiste, ci tromboanele lui Rogozin au fost aduse în prim plan. Nu modernizarea Rusiei e proiectul lui Putin la al patrulea mandat, în competiţia cu lumea globalizată şi a patra revoluţie economică, adecvarea la lumea digitală, cercetare şi tehnologie, ci clipuri ale unor manechine semi-dezbrăcate care încearcă să atragă bărbaţii ruşi tineri la vot – principala categorie a absenteiştilor. Am ajuns la gesturi care numai siguranţă şi certitudinea rezultatului nu o reflectă, ci panică, criză de idei şi lipsă de soluţii.

Nu se pune problema să nu fie ales Putin la al patrulea mandat, care-l va face cel mai longeviv lider sovietic/rus înaintea chiar a lui Stalin. Ci interesul publicului şi prezenţa la vot e în discuţie. Şi Putin se luptă cu sine, cu prezenţa concetăţenilor la vot şi interesul lor pentru a-l alege din nou. Pentru că totul e închis, nu există perspective, nu există proiect, nu există speranţă, Putin şi experţii în relaţii publice recurg la asemenea instrumente care arată degringolada din echipa de campanie. Lipsa de anticipare şi planificare a dezastrului unei Rusii cu un set de probleme care nu sunt atinse măcar în campanie, pe principiul că, dacă nu le pronunţăm, poate nici nu există în conştiinţa publică.

Asta vine şi din absenţa tensiunii şi a emoţiei în campanie. Putin va câştiga cu peste 80-85% din voturi, contracandidaţii săi sunt eterni (doar comuniştii l-au înlocuit pe eternul Ziuganov), dar fără şanse de a-i profila un succesor. Liberal-democraţii lui Jirinovski îl trimit pe eternul sparing partner, care încasează deja de 18 ani neîntrerupt de la Putin, după ce a încasat şi de la Elţîn, dar nu se mai poate lăuda cu isprăvile sale în pat cu Cicciolina, celebra actriţă de filme porno, pentru că nu-l mai crede nimeni. Anii au trecut şi încasează şi el un pahar cu apă în faţă (gest pe care l-a pantentat chiar el) de la Xenia Sobceak, moderatoare şi vedetă de prim-plan, ascunsă şi izolată de când a intrat în cursă. Fata fostului primar de Sankt Petersburg şi binefăcătorul lui Putin nu a adus tensiune în campanie, în timp ce singurul opozant în voce, Navalnâi, a fost interzis şi e arestat, amendat şi eliberat după bunul plac al autorităţilor.

O victorie certă la preşedinţie a lui Putin, dar cu steagurile în bernă.

Vladimir Putin nu are nimic de spus la nivel social sau economic. Planul nu există, din contra, e spaţiul de probleme care trebuie ascuns, acoperit, nediscutat. Nu există proiect, iar la raport – niciodată prezentat de către preşedinte – vine cu o stagnare deplină şi sancţiuni interminabile, cu încălcarea dreptului internaţional şi izolare, cu prăbuşirea prestigiului şi acuzaţia de complicitate şi responsabilitate la nivelul armelor chimice siriene, al celor nucleare şi balistice nord-coreene, cu responsabilitatea pentru măcelărirea civililor în Siria şi Estul Ucrainei, cu prăbuşirea demografică cu precădere a elementului rus, cu fuga de creiere şi disperarea naţiunii.

Nici la nivel militar subiectele nu sunt sortite dezbaterii publice. Încălcări ale tratatelor nucleare, referirea în ajun la viitoarea armă laser sunt temele lansate pentru a stârni mândria publicului, dar nu şi tema războiul informaţional. Aici, Putin nu se mai laudă, neagă, iar Lavrov spune în locul său că Rusia nu s-a implicat în campanii, contrar probelor tot mai multe. La fel sunt tăcute faptele legate de prezenţa trupelor regulate şi a forţelor speciale ale armatei ruse în Ucraina şi Siria. Aşa cum nu intră între subiectele abordabile acţiuni discutabile şi neasumate ale voluntarilor şi mercenarilor, formele particulare militare ruse ale GRU, dar şi lungul şir de sicrie revenit acasă, fără onoruri şi fără glorie, care spoliază, prin proiecte politice şi aventuri militariste, bugetul Rusiei. O victorie certă la preşedinţie a lui Putin, dar cu steagurile în bernă.

Sancţionarea Ucrainei din ambiţie, pentru a-l arăta pe Putin puternic, pe banii contribuabilului rus

În cel mai mare caz de arbitraj global desfăşurat la Stockholm, la Curtea de Arbitraj, la 22 decembrie (furnizări de gaz) şi 28 februarie (tranzit de gaz), între Rusia şi Ucraina, Naftogaz Ucraina a câştigat în faţa gigantului Gazprom fără drept de apel. Rezultatul a fost o supărare majoră a Rusiei, care a anulat pur şi simplu contractele existente, în vigoare până la 31 decembrie 2019, închizând gazul în dimineaţa de 1 martie, deşi fusese plătit în avans pentru luna martie de către Kiev. Răzbunare, costuri într-un nou proces, prăbuşirea imaginii de furnizor respectabil şi de încredere, niciunul dintre argumente nu a contat, pentru că e campanie prezidenţială şi Putin trebuie să arate că e puternic şi nemilos, că e răzbunător şi de temut, pentru că o asemenea înfrângere îl expune ca un lider slab, care joacă la risc maxim proiecte politice şi aventuri militare, încălcând dreptul internaţional şi suferind pierderi pentru Rusia.

Între Naftogaz şi Gazprom au fost încheiate două contracte cadru după criza gazului din 2009: unul pentru livrare de gaz către Ucraina, al doilea pentru tranzit de gaz spre Europa. Suma reclamată de părţi a fost, în total, de 125 miliarde de dolari, cea mai mare din istoria arbitrajelor internaţionale în cele două contracte. Deşi a trecut de la condiţionări politice, în timpul lui Ianokovici şi a predecesorilor săi, la plata în avans a gazului, în 2014, Ucraina nu a scăpat de răzbunarea Rusiei, fiindu-i tăiat gazul şi contractele fiind denunţate unilateral la 1 martie, puţin înaintea orei 10, când urma livrarea pe martie.

Curtea de la Stockholm a respins principiul obligativităţii de a cumpăra o cantitate majoră de gaz pe care să o plăteşti, ca variantă pentru un preţ al pieţii, dar şi schimbările aleatorii de costuri per mia de metri cubi de gaz. Ucraina trebuie să cumpere minimum 4 mld mc de gaz, de peste 10 ori mai puţin decât pretenţiile ruse, iar Rusia e obligată să livreze la cerere minimum 5 mld mc pe an. Preţul maxim e cel al gazului natural lichefiat la cel mai apropiat hub, din Germania, NCB, sub preţul aleator şi artificial creat aiurea de Rusia.

Arbitrajul din 28 februarie privind tranzitul a obligat Gazprom să plătească 4,63 miliarde dolari către Naftogaz, ceea ce însemna, după regularizarea cu datoria curentă la gaz neachitată, 2,56 miliarde de dolari datoria Gazprom faţă de Naftogaz Ucraina. Deciziile se aplică la pronunţare şi conţin şi o clauză a 0.5 milioane de dolari pe zi dobândă de întârziere. În ciuda deciziilor Curţii, care sunt imediat executorii, Rusia şi Ucraina au negociat în ianuarie şi februarie şi un memorandum la contractul anterior care să transpună hotărârea curţii, Gazprom a emis factura în avans pentru 127 milioane de dolari, plătite la 26 februarie, Gazprom făcând şi confirmarea plăţii. Doar că, cu doar câteva minute înainte de ora 10, pe 1 martie, Gazprom şi Rusia au anunţat că anulează toate contractele cu Naftogaz Ucraina şi nu mai fac nicio livrare.

Rusia încearcă să altereze tranzitul prin Ucraina pentru a determina, a forţa şi a constrânge, în urma şantajului, ca proiectul Nord Stream 2 să fie acceptat de către Uniunea Europeană.

Livrările de gaze către Republica Moldova, România şi Europa nu vor fi afectate, susţin Gazprom şi autorităţile ruse, dar pentru gazul destinat Ucrainei contractul e reziliat unilateral şi nu se livrează nimic, Gazprom anunţând că va vira înapoi suma plătită în avans. Deci Moscova a ales sancţionarea unilaterală a Ucrainei şi ieşirea din contractele ferme până la 31 decembrie 2019, şi acestea în derulare şi plătite. O răzbunare legată doar de campania prezidenţială a lui Putin şi de înfrângerea Rusiei la Curtea de Arbitrajd e la Stockholm.

Ucraina a închis şcolile şi grădiniţele până la 31 martie, a redus temperatura furnizată, a introdus combustibil alternativ şi a debranşat mari consumatori industriali pentru a face faţă crizei. Apoi a cumpărat de pe piaţă, din Polonia, gaz mult mai scump pentru a compensa lipsa livrărilor de către Gazprom. Fireşte că distribuitorul ucrainean va ataca din nou la curte Gazprom pentru despăgubiri în faţa sistării aplicării contractului. Astăzi, jumătate din necesar se extrage din depozitele unde e stocat gaz în Ucraina şi o treime din piaţa internă de gaz, iar diferenţa se aduce, de vineri, din Polonia.

Dincolo de campania electorală şi imaginea construită de specialiştii în comunicare ai lui Putin, anularea unilaterală a contractului în vigoare, cu riscul plăţii unor despăgubiri usturătoare, ca şi nerespectarea hotărârii Curţii de Arbitraj, care antrenează costuri directe şi de imagine majore, dar şi de credibilitate ca furnizor, motivaţia tuturor acestor demersuri costisitoare ar fi una mai specială. Rusia încearcă să altereze tranzitul prin Ucraina pentru a determina, a forţa şi a constrânge, în urma şantajului, ca proiectul Nord Stream 2 să fie acceptat de către Uniunea Europeană, cu precădere de statele din flancul Estic, care pierd în mod susbtanţial taxe de tranzit şi instrumente politice prin ocolirea teritoriiilor lor prin Marea Baltică de către conducta ruso-germană Nord Stream 2. Iar aici miza politică şi economică este substanţială pentru ambele părţi, de unde presiunea germană pentru a convinge europenii că e un proiect al unor firme particulare, nu e implicat statul german, iar energia nu este subiect de sancţiuni împotriva Rusiei.


Oraşul Duma din Ghouta de Est, Siria Foto: EPA-EFE

Al Assad şi forţele ruse măcelăresc opoziţia siriană ignorând propria rezoluţie a Consiliului de Securitate

După ce a făcut colecţie de veto-uri directe sau prealabile la rezoluţiile Consiliului de Securitate al ONU împotriva regimului al Assad, Rusia a acceptat o variantă de rezoluţie ce marchează încetarea focului zilnic între nouă dimineaţa şi 2 la prânz. Însă încetarea focului în Ghouta de Est, o enclavă a opoziţiei din suburbiile Damascului, a durat foarte puţin şi singura acţiune a fost retragerea bombardierelor ruse, în timp ce elicopterele de atac, artileria şi rachetele sol-sol au lovit neîncetat enclava, măcelărind civilii, care nu au putut să părăsească adăposturile anti-bombardament.

Deşi pauza umanitară de 5 ore trebuia să asigure extragerea civililor din enclavă printr-un coridor de tranzit, acest lucru nu a fost posibil din cauza atacurilor constante ale trupelor ruse şi ale regimului al Assad, aşa-numiţi assadiţi, care conţin miliţii şiite iraniene şi pro-iraniene, trupe Hezbollah, şiiţi irakieni şi trupele paramilitare şi private ruse, împreună cu aşa-numiţii instructori ruşi, trupe speciale Spetznaz ale GRU, serviciul special al Armatei Ruse, împreună cu voluntari şi mercenari de toate culorile. Acţiunile sunt menite să măcelărească rezistenţa anti-regim, dar şi să decimeze, să alunge sau să elimine majoritatea sunnită din Siria, pentru a reechilibra sectar situaţia în favoarea allawiţilor. Este motivul pentru care sunt atacaţi civilii, consideraţi de către regim şi de către Moscova combatanţi ai opoziţiei, deci membri ai unor organizaţii islamiste teroriste.

Evaluarea a fost făcută la Geneva, la sediul ONU, de către purtătorul de cuvânt al afacerilor umanitare a ONU, Jens Laerke, care a declarat:

„Avem relatări de azi dimineaţă (marţi, 27 februarie, data începutului armistiţiului) că în Estul Ghouta continua luptele. Situaţia de pe teren e de asemenea manieră încât convoaiele nu pot proceda la evacuările medicale şi umanitare din regiune.“

Circa 400.000 de oameni sunt încercuiţi şi asediaţi în enclava opoziţiei de lângă capitala siriană, o regiune controlată de către rebelii anti-al Assad. Atacurile brutale ucid civili cu o rată de 560 de oameni în ultimele două săptămâni, în timp ce locuitorii încearcă să supravieţuiască în condiţii dure, fără mâncare şi fără medicamente de luni întregi, de când s-a realizat încercuirea.

Moscova şi regimul Assad au dat vina pentru continuarea atacului pe rebelii islamişti din regiune, care ar fi atacat coridorul format pentru evacuarea civililor, de unde explozia de violenţă şi tiruri cu toate categoriile de arme împotriva a tot ce mişcă în Ghouta de Est. Observatorul Sirian pentru Drepturile Omului, care are monitori pe teren, susţine că familiile sirienilor din zonă nu mai au încredere în regim şi în ruşi de când cu încălcarea angajamentelor asumate după modificarea Rezoluţiei ONU după bunul plac al Moscovei, care a refuzat iniţial să o voteze de două ori succesiv, în weekend, deşi toate celelalte state, membri permanenţi şi nepermanenţi, erau cu toate dispuse să asume încetarea focului din raţiuni umanitare.

Rusia nu are nicio intenţie să oprească măcelul, singurul său scop fiind preluarea controlului de către regimul al Assad pe o zonă cât mai întinsă din Siria, pentru a avea avantaje la negocierile finale ale păcii.

Oricum, agenţiile umanitare au subliniat că pauza de 5 ore nu era suficientă pentru evacuarea civililor şi intrarea ajutorului umanitar. În enclavă se află răniţi şi bolnavi, ca şi victime rămase printre dărâmături, de unde probleme majore sanitare şi ameninţarea răspândirii unor molime în reduta înconjurată, populate puternic de sunniţi. De altfel, nici rebelii nu ar fi de acord să lase populaţia să iasă, chiar dacă şi-o doresc, pentru a nu pierde un avantaj al relativei protecţii prin prezenţa civililor la un asalt general. În caz contrar, imediat după retragerea civililor, ar urma bombardamente devastatoare care ar face întreaga enclavă rebelă una cu pământul, indiferend câţi rebeli ar rămâne printre dărâmături.

Ambasadorul britanic la Naţiunile Unite a solicitat Rusiei să-şi respecte propria rezoluţie şi să implementeze încetarea de 30 de zile a focului, cu acea pauză de 5 ore pentru extragerea răniţilor şi ajutor umanitar care ar ajuta la aplicarea rezoluţiei. Dacă nici cele 5 ore de pauză nu sunt posibile, cum ar putea fi posibilă o pauză de 24 de ore, cu atât mai puţin o încetare a focului timp de 30 de zile. În fapt, Rusia nu are nicio intenţie să oprească măcelul, singurul său scop fiind preluarea controlului de către regimul al Assad pe o zonă cât mai întinsă din Siria, pentru a avea avantaje la negocierile finale ale păcii.


Kim Jong-un, liderul Coreei de Nord FOTO AFP / KCNA VIA KNS

Rusia e responsabilă de vânzarea tehnologiei nucleare şi balistice Coreei de Nord

Rusia a vândut tehnologie nucleară Coreei de Nord, menţionează documente secrete publicate de Newsweek şi The Washington Post. Sursa primară este Biroul de Design al Rachetelor Makeyev, care relevă că, încă de la căderea Uniunii Sovietice, în anii 90, Phenianul a cumpărat tehnologie pentru rachete de la oamenii de ştiinţă ruşi, inclusiv planuri de construcţie a armelor nucleare. Este vorba despre o trădare a oamenilor de ştiinţă, la acea vreme, şi o vânzare de planuri militare secrete, fără consimţământul probat al Moscovei. Responsabilitatea Federaţiei Ruse pentru acest transfer există însă.

Fireşte că acea cumpărare ilegală de tehnologie şi planuri nu a fost suficientă pentru avansul tehnologic, ci a fost nevoie de mult mai mult pentru a pune în opera şi a continua planurile de atunci ale constructorului de rachete nucleare societice şi pentru a aplica tehnologia. Experţii americani susţin că doar de curând a fost achiziţionat motorul pentru a putea lansa o rachetă balistică. Potrivit lui David Wright, expert în cadrul Union of Concerned Scientists:

„Coreea de Nord a fost capabilă doar de curând să cumpere instrumentele pentru motorul de rachetă al anilor 90 al USRR/Federaţiei Ruse.“

The Washington Post a mai menţionat că tehnologia este pusă la dispoziţia statelor bandideşti ale lumii, Siria fiind beneficiară a tehnologiei de rachete a Coreei de Nord, dar şi Iranul. Totul cu ajutorul Rusiei în cadrul transferului. În plus, Coreea de Nord a reuşit să cumpere şi un număr de oameni de ştiinţă fost sovietici care au lucrat la programul rachetelor nucleare balistice. Ei provin tot de la Biroul de Design al Rachetelor Makeyev, care a adus tehnologie şi capabilitate ultimelor lansări cu valoare de 200 de ori mai mare decât cea a oamenilor de ştiinţă locali.

Oficialii de intelligence americani şi sud coreeni au confirmat, potrivit The Washington Post, că oamenii de ştiinţă de la Makeyev au ajuns, sunt plătiţi şi lucrează în calitate de consultanţi pentru programul de rachete nucleare al Coreei de Nord. Iar probele cele mai concludente ale colaborării ruso-nord-coreene sunt similarităţile între rachetele testate de Phenian şi cele ale biroului de design al rachetelor sovietice/ruse. Racheta Hwasong-10, sau Musudan, rachetă cu rază medie de acţiune testate în noiembrie 2016, are caracteristici similare şi semnătura distinctă a rachetei R-27 Zyb, construită de Makeyev, inclusiv acelaşi motor propulsor.

În plus, în august 2016, Coreea de Nord a testat o rachetă lansată de pe submarine, numită Pukguksong-1, cu aceleaşi caracteristici ca racheta sovietică de la Makey. Saltul tehnologic din 2017 a venit cu testul de la sfârşitul lui noiembrie, când a lansat racheta cu rază lungă de acţiune care a atins altitudinea de 2.800 de mile – de 10 ori mai mult decât orbita Staţiei Spaţiale Internaţionale - şi s-a prăbuşit în Marea Japoniei după 50 de minute de zbor. E vorba, deja, despre tehnologie dezvoltată in situ, cu sprijinul savanţilor ruşi, dar, posibil, şi cu alt sprijin al unor capabilităţi dezvoltate mai recent.

De altfel, acuzaţiile de vânzare a unor motoare de rachete cu combustibil solid către Coreea de Nord au apărut în spaţiul public, având drept origine statele vecine, Rusia şi China. Coreea de Nord deţine astăzi 60 de arme nucleare ce ar putea fi utilizate, deşi e încă neclar dacă tehnologia de miniaturizare şi cea de reintrare în atmosferă este în posesia Phenianului, cât timp nu există nici un test cu rachetă purtătoare a încărcăturii nucleare. În egală măsură, implicarea directă a autorităţilor ruse pentru aceste livrări şi salturi tehnologice nu este probată, dar resposabilitatea există şi e certă în transferul de tehnologie, vânzarea de motoare şi transferul de savanţi.

În plus, sunt de notat declaraţiile de marţi ale preşedintelui american Donald Trump, care a lăudat China şi a acuzat Rusia de subminarea sancţiunilor internaţionale la adresa Coreei de Nord, odată ce face livrări ilegale de petrol, benzină şi gaze către statul nord-corean pe mare şi în alte moduri. Identificarea vaselor ruse care transferă în larg petrol pe vase nord-coreene a fost realizată în ultimele luni, fiind înregistrată, astfel, încălcarea embargoului Naţiunilor Unite.