NYT: Opozanţii ruşi, trataţi cu otrăvuri

Funeraliile lui Aleksandr Litvinenko FOTO Cathal McNaughton/NYT

Kremlinul are o tradiţie din a elimina opozanţi. Una dintre victimele sale recente este Vladimir V. Kara-Murza, un contestatar al regimului Putin, care a fost otrăvit. Dacă politicianul de 34 de ani a supravieţuit, alţi opozanţi nu au fost la fel de norocoşi, relatează „New York Times“ (NYT), care prezintă o parte din asasinatele politice din Rusia.

Vladimir V. Kara-Murza a călătorit în aprilie 2015 la Washington, unde a pledat pentru menţinerea sancţiunilor impuse Guvernului rus în baza Legii Magniţki. „Acestea ar putea grăbi schimbarea politicii în ţara mea“, le-a explicat el aleşilor americani. Însă, la o lună de la această pledoarie, când se afla deja la Moscova, bărbatul a început să transpire abundent şi în scurt timp a leşinat. Întâmplarea nefericită a avut loc în timpul unei întâlniri cu alţi opozanţi ai preşedintelui rus Vladimir Putin.

„Totul s-a petrecut foarte repede. Mă simţeam bine, dar, 20 de minute mai târziu, inima îmi bătea deja foarte tare. Mi-a crescut tensiunea, am început să transpir şi să vomit, după care am leşinat“, şi-a amintit el.

Kara-Murza junior a stat în comă timp de o săptămână, perioadă în care medicii au fost puşi în dificultate de simptomele sale. I s-a inflamat creierul şi i-au cedat rinichii, în timp ce picioarele şi braţele au căpătat o nuanţă albăstruie. Medicii au concluzionat că a fost otrăvit, deşi nu au găsit în organismul său vreo urmă de substanţă chimică toxică.

Totuşi, Kara-Murza a insistat ca poliţia să deschidă o anchetă, fiind sigur că a ingerat otrava în timpul unui zbor cu Aeroflot.

Dacă are dreptate, nu ar fi primul critic al lui Putin căruia i se întâmplă aşa ceva. În 2004, scriitoarea şi jurnalista Anna Politkovskaia a băut ceai otrăvit în timpul unui zbor cu Aeroflot, dar a supravieţuit. A fost împuşcată mortal, însă, două săptămâni mai târziu în scara blocului său.

Vladimir V. Kara-Murza (primul din imagine) reuşit să rămână în viaţă, însă alţi opozanţi ai Kremlinului nu au fost la fel de norocoşi.

FOTO AFP

Despre tradiţia asasinatelor politice în Rusia

Folosite pe larg în perioada sovietică, asasinatele politice joacă, din nou, un rol important în politica externă a Kremlinului, menţionează NYT.

Vladimir Putin şi-a exprimat clar dorinţa de a readuce Rusia în prim-planul scenei mondiale. El a direcţionat bani şi a depus eforturi pentru construirea imaginii unei Rusii puternice şi cu valori morale superioare Occidentului decadent şi în haos din cauza slăbiciunii democraţiilor sale. Pe măsură ce intensifica eforturile în acest sens, nu uita de cei care-i contestau metodele. Astfel, jurnalişti, avocaţi, politicieni de opoziţie, activişti şi apărători ai drepturilor omului au fost încarceraţi, denigraţi în presa de stat sau chiar ucişi, otrava fiind arma cea mai folosită.

De fapt, există o tradiţie în acest sens în Rusia, care datează de cinci secole. De asemenea, otrava a fost arma preferată a serviciilor secrete sovietice. Din 1928, biochimistul Grigori Mairanovski a lucrat în secret la un proiect care prevedea dezvoltarea unor otrăvuri fără gust, miros sau culoare. În 1954, un dezertor din serviciile secrete sovietice a făcut dezvăluiri cutremurătoare despre existenţa unui laborator secret lângă Lubianka, sediul KGB din Moscova, şi despre „experimente pe oameni“. Potrivit unor experţi, puterea rusă dispune de un adevărat arsenal de otrăvuri letale, greu de depistat. Acestea sunt folosite uneori fără subtilitate, atât timp cât Kremlinul poate contracara uşor acuzaţiile şi nu este sancţionat pe măsură.

„Toate acestea sună ca făcând parte din teorii ale conspiraţiei paranoice. Dar li se întâmplă prea multe lucruri unor oameni importanţi“, subliniază William Browder, un cofondator al fondului de investiţii Hermitage Capital Management devenit persona non grata în Rusia în urma afacerii Magniţki.

Făcând o trecere în revistă a morţilor survenite în ultimii ani în rândul opozanţilor Kremlinului, Browder are dreptate.

În 1995, un bancher rus, Ivan Kivelidi, a murit după ce a intrat în contact cu cadmiu, o substanţă letală la atingere. Secretara lui a murit la rândul ei, după ce a avut aceleaşi simptome. Substanţa fusese pusă pe telefonul din biroul celor doi.

În 2006, cazul Aleksandr Litvitenko a intrat în atenţia presei internaţionale. Un critic al Rusiei lui Putin, fostul agent a murit subit după ce a fost otrăvit cu poloniu 210.

Aleksandr Litvinenko, pe patul de moarte FOTO Getty Images

„Guvernul foloseşte servicile speciale pentru a-şi lichida inamicii. Nu a fost doar Litvinenko, ci şi mulţi alţii despre care nu ştim, ale căror morţi au fost clasificate ca accidente sau poate semi-accidente“, acuză Gennadi Gudkov, un fost deputat rus şi fost locotenent-colonel în KGB.

Cazul Magniţki şi sancţiunile împotriva Rusiei

După cazurile Politkovskaia şi Litvinenko, cel al avocatului şi auditorului Serghei Magniţki a oripilat întreaga lume.

Serghei Magniţki, un fost angajat la Hermitage Capital Management, a deranjat Kremlinul acum zece ani, când a dezvăluit o schemă amplă de evaziunea fiscală prin care mai mulţi oficiali ruşi şi-au însuşit 230 de milioane de dolari.  Bărbatul a fost el însuşi acuzat de evaziune fiscală şi încarcerat la închisoarea Butârskaia din Moscova. A murit în detenţie în noiembrie 2009, la vârsta de 37 de ani, după ce nu a primit îngrijirile medicale de care avea nevoie.

Decesul său a fost puternic condamnat de comunitatea internaţională. Totodată, William Browder, care a fost anchetat la rândul său în Rusia pentru evaziune fiscală, a insistat pentru măsuri concrete în acest caz. Omul de afaceri a făcut lobby pe lângă Congresul american pentru a da o lege prin care să fie pedepsiţi oficialii implicaţi în moartea lui Serghei Magniţki.

O protestatară denunţă sistemul corupt din Rusia vinovat de moartea lui Magniţki FOTO ibtimes.co.uk

Într-un final, Legea Magniţki a fost adoptată în 2012. Ea prevede că oficialii care au încălcat depturile omului şi nu au fost pedepsiţi în ţara lor, inclusiv cei implicaţi în moartea avocatului rus, să nu primească vize şi nici acces la sistemul financiar american.

În paralel, a fost deschisă o anchetă, pentru a se stabili cine exact a fost implicat în frauda pe care o investiga Serghei Magniţki. Potrivit „New York Times“, cinci persoane care au avut acces la informaţii în legătură cu ce s-a întâmplat în Rusia cu acei 230 de milioane de dolari au murit în circumstanţe grave.

Două dintre ele au murit înaintea lui Magniţki şi pe măsură ce cazul a luat amploare au urmat şi alţii.

Prima persoană care a murit a fost Valeri Kurocikin, un potenţial martor. Bărbatul a fugit din Rusia în Ucraina, unde a decedat la vârsta de 43 de ani de insuficienţă hepatică.

A doua victimă a fost Oktai Gasanov, care ar fi dezvăluit cum a funcţionat toată schema. Oficial, bărbatul a murit din cauza unui infarct la 53 de ani.

După decesul lui Magniţki, o a patra sursă a avocatului a murit după ce s-ar fi aruncat de la balconul apartamentului său.

Cea de-a cincea persoană, un bancher implicat în schema de evaziune fiscală, Aleksandr Perepilicinîi, a fugit la Londra, dar nu a reuşit să se salveze. El a murit în 2012, la vârsta de 44 de ani, după ce a făcut infarct la jogging.

Prima autopsie nu a descoperit nimic concludent în acest caz. Trei ani mai târziu, un botanist a identificat în stomacul lui Perepilicinîi o substanţă provenind de la o plantă otrăvitoare din Himalaya.

Recent, Mihail Lesin, fostul şef al gigantului Gazprom-Media, a fost găsit mort într-un hotel din Washington.

Tot în Statele Unite a fost găsit trupul neînsufleţit al lui Aleksandr Poteiev, un ofiţer acuzat că a trădat mai mulţi spioni ruşi aflaţi sub acoperire în teritoriul american.

Tentative de asasinat eşuate

În mod evident, s-au făcut şi erori, notează NYT. În 1971, la un an după ce a câştigat Premiul Nobel pentru Literatură, Aleksandr Soljeniţîn, a supravieţuit unei tentative de otrăvire cu un derivat din ricin.

Mai târziu, fostul preşedinte ucrainean Viktor Iuşcenko, cunoscut pentru opţiunea sa prooccidentală, a rămas desfigurat după ce a fost otrăvit în opinia sa de asasini ruşi.

În 2008, Karinna Moskalenko, o avocată din Rusia specializată în cazuri judecate la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, a început să se simtă rău pe când se afla la Strasbourg, în Franţa. Avea mercur în maşină, potrivit anchetatorilor.

Atentatul la viaţa lui Kara-Murza junior, fiul istoricului Vladimir A. Kara-Murza, s-a dovedit a fi una dintre aceste erori după ce a cerut păstrarea sancţiunilor împotriva Rusiei în baza Legii Magniţki, puternic criticată de Vladimir Putin.

Măsuri de precauţie… până când?

Kremlinul a negat mereu orice legătură cu asasinatele politice, dar unii critici ai săi prefeă să-şi ia măsuri de precauţie.

„Cum să te protejezi? Cum să previi o otrăvire?“, s-a întrebat într-o zi soţia lui Vladimir V. Kara-Murza.

Pentru mai multă siguranţă, unii au fugit din ţară.

Printre cei care au fugit recent din Rusia este şi Grigori Rodcenkov, un avertizor de integritate care a dezvăluit sistemul de dopaj din sportul rus. Nu a fugit fără motiv. Doi oficiali care ştiau despre această practică au murit chiar în momentul apariţiei scandalului.

De asemenea, în această lună, avertizoarea de integritate Iulia Stepanova, o atletă care se ascunde cu soţul ei în Statele Unite, a fost nevoită să se mute de teamă că hackeri au aflat unde locuia.

„Dacă ni se întâmplă ceva, să ştiţi că nu este un accident“, a atras atenţia Stepanova.