„Nezavisimaia Gazeta“: Diversificarea surselor de energie ale Europei, prin intermediul Rusiei

Energial solară nu este suficientă pentru a asigura consumul de energie electrică în Europa

În ultimul timp, tot mai multe voci susţin diversificarea surselor de energie pentru Europa. Pentru aceasta, Bătrânul Continent nu poate să lase deoparte Moscova.

De data aceasta nu este vorba de hidrocarburi, ci de electricitate şi reţelele electrice. Această problemă afectează în special Germania, vechiul partener al Rusiei. „Virajul energetic“ german care vizează trecerea ţării la sursele de energie regenerabilă ar putea costa scump economia Germaniei.  Stephan Kohler, directorul general al Agenţiei Germane de Energie şi unul dintre iniţiatorii trecerii generalizate la sursele de energie regenerabilă, explică şi de ce: vântul nu bate mereu  şi nici soarele nu străluceşte în mod constant.

 Având în vedere aceste circumstanţe naturale, este necesar să se creeze rezerve pentru a asigura o aprovizionare stabilă cu energie electrică a ţării.
Este necesar să existe, drept garanţie, mai multe centrale electrice convenţionale, în afară de turbine eoliene  şi panouri solare.

În plus, trebuie remarcat faptul că acest program implică parametrii stricţi privind introducerea tehnologiilor „verzi“. Conform acestui program, până în 2020, 35% din electricitate va fi "verde" şi de 80% până în 2050. Acest lucru înseamnă că rezerva ar trebui să fie aproape egală cu această capacitate a surselor regenerabile de energie, care vor fi implementate.

Germania a renunţat la centralele sale nucleare, după accidentul de la Fukushima din 2011. Dar chiar şi construcţia de centrale electrice convenţionale implică investiţii semnificative şi timp îndelungat. Aceste circumstanţe fac dificilă introducerea tehnologiilor ecologice în Germania şi Europa în general.

Ca o soluţie, Kohler  propune  unirea sistemelor energetice ruseşti cu cele europene. Decalajul orar ar permite efectuarea de transferuri de energie electrică între Rusia şi Europa, în cazul în care este necesar, în timpul orelor de vârf, fiindcă acestea nu coincid.

Exploatarea în comun a reţelei ar remedia, de asemenea, în mare măsură, problema de capacitatea a rezervei de energie pentru că în acest caz ar putea interveni centralele ruseşti.
 
Evident, se pune  întrebarea dacă Europa va avea puterea de a finaliza acest proiect de unificare a reţelei de electricitate cu Rusia. Potrivit Germaniei, ţinând cont de proiectul centralelor solare din Sahara şi liniile electrice de 4000 de kilometri pe sub Mediterana, până în Europa, unirea reţele electrice cu Rusia pare mai uşor de realizat din punct de vedere tehnic şi economic, distanţa fiind de doar 2 000 km în acest caz.

Evident, acest proiect ar putea fi, de asemenea, benefic pentru Rusia. Pe de o parte, s-ar diversifica livrările de energie electrică în Europa şi ar scapa de imaginea de putere ce se bazează mai ales pe materiile prime.

Pe de altă parte, s-ar rezolva problema aprovizionării cu energie electrică a enclavei Kaliningrad prin tranzitul de energie electrică prin intermediul UE. Rusia ar realiza astfel economii de investiţii, care ar putea fi direcţionate spre construcţia de altor centrale.

Totuşi, acest proiect energetic are o componentă politică importantă pentru că ţări precum Polonia sau statele baltice încă au complexe ce vin din trecutul nu prea îndepărtat faţă de Rusia.