Lipsa dialogului Chişinău-Tiraspol a devenit Dialog direct Bucureşti-Moscova

Ministrul de Externe, Titus Corlăţean

Dialogul lipsit de conţinut purtat între Chişinău şi Tiraspol a devenit în ultima perioadă un dialog direct, dur şi vertical dintre diplomaţia română şi cea rusă.

De mai bine de 20 de ani soluţionarea conflictului Transnistrean a fost doar apă de ploaie. Rusia mima că susţine negocierele în timp ce în realitate ea era cea responsabilă de ocupaţia din Estul celui de al doilea stat românesc(ca să nu spun că prin servicii şi prin comunişti controlau de fapt tot teritoriul Republicii Moldova- acum le-au pierdut pe amândouă în favoarea României).

Vizita lui Corlăţean la Moscova, la solicitarea lui Lavrov, a fost una extrem de prolifică, deoarece aşa cum îi stă bine unui diplomat român, Titus Corlăţean  a mers acolo pentru a prezenta poziţia statului român cu privire la relaţiile externe şi necesitatea soluţionării grabnice a conflictului Transnistrean în termenii impuşi de legislaţia internaţională.

În realitate s-a întâmplat ceea ce era normal să se întâmple: în condiţiile în care perspectiva unirii celor două state româneşti devine una extrem de apropiată, diplomaţia română a pus mâna pe hăţuri pentru a soluţiona singurul impediment care stă în calea ruperii graniţei de pe Prut.

Aşa era şi normal deoarece negocierile nu au avut nici un efect în aceşti 20 de ani deoarece ele nu s-au purtat între factorii de decizie, ori aceştia se află la Bucureşti şi la Moscova şi nu la Chişinău sau Tiraspol.

Interesant este că noua diplomaţie română a devenit extrem de activă şi aş putea spune directă(ca să nu spun dură).

Lavrov a declarat acum câteva zile că trupele ruse nu vor pleca din Transnistria decât după soluţionarea conflictului, ori discursul este unul penibil din moment ce ei sunt cei responsabili de conflict.

De această dată de la Chişinău au venit doar comentarii deoarece Titus Corlăţean a ţinut nu mai târziu decât ieri o conferinţă de presă în care a dat un răspuns direct Moscovei: Rusia să îşi respecte angajamentul luat la Istanbul şi să îşi retragă trupele aşa cum a promis: fără condiţii.

Şi mai interesant este că ieri la TVR 1 Titus Corlăţean şi-a făcut prezenţa într-o ediţie specială la oră de maximă audienţă, în cadru celui mai important jurnal al zilei. Nu a fost deloc întâmplătoare prezenţa cu atât mai mult cu cât decizia a fost luată în după amiaza de ieri. S-a dorit de fapt transmiterea unui mesaj atât în interiorul României dar şi în exteriorul ei.

Nu pot decât să laud prestaţia şi dialogul cu cel mai competent ministru de externe român din ultimii 20 de ani. 

Mai pe scurt, jurnalistul l-a întrebat ceva de genul(nu mai ţin minte exact cuvintele):  Domnule Corlăţean, poate intra Republica Moldova în Uniunea Europeană fără soluţionarea conflictului Transnistrean? 

Răspunsul lui Corlăţean( la o întrebare pregătită şi la un răspuns pregătit pentru cine vrea să audă): Eu vă garantez că Republica Moldova va intra în Uniunea Europeană cu respectarea suveranităţii sale şi a integrităţii teritoriale. Adică pe direct: noi garantăm că trupele ruse pleacă,Transnistria revine sub autoritatea Republicii Moldova şi apoi Republica Moldova vine alături de România.

Această întrebare persista pe buzele tuturor. Cum se integrează Republica Moldova dacă estul este ocupat? Renunţăm la Est? Nu, nu se renunţă la nimic. Estul se va elibera iar această abordare trebuie să devină una unitară a tuturor celor implicaţi în a Aduce Basarabia Acasă. Acum este este clar şi avem o direcţie.

În 2011 am participat la o dezbatere cu privire la soluţionarea conflictului transnitrean susţinută de către Fundaţia Naţională Pentru Românii de Pretutindeni în parlamentul român. Concluzia de final a fost: trupele ruse pleacă, Transnitria revine, Republica Moldova se uneşte cu România. La acea şedinţă a participat şi şeful SIE.

Dacă ar fi să corelăm afirmaţia lui Băsescu de la Chişinău: cereţi unirea şi ea se va face, cu cea de ieri a ministrului de externe român, am putea spune că există o sincronizare perfectă între instituţiile statului cu privire la această problemă dar şi că poziţia României este clară: noi garantăm că Republica Moldova va intra în Europa şi tot noi garantăm că Republica Moldova se va alătura României cu tot cu Transnistria. Ba mai mult, dacă vreţi, ne  unim, dar cu tot cu Transnistria. Ce a spus Băsescu la Chişinău: Transnistria nu se cedează, nici un petic de pământ fără luptă. Ce a spus Corlăţean la Moscova: România va garanta Integritatea Republicii Moldova( normal deoarece aşa garantează integritatea României).

Deşi românii au multe care să îi dezbine cu siguranţă Unirea Basarabiei cu România îi aduce alături. Iată că şi în politică se întâmplă acelaşi lucru.

Este şi mai interesant că ministrul de externe a mai dat un semnal tranşant: schimbarea de la Bucureşti nu înseamnă schimbarea vectorului european, care este o politică a întregii clase româneşti.

România a avut încă de la înfiinţarea ca stat una din cele mai active şi competente diplomaţii la nivel global. Aceasta a fost o constantă a nostră, excepţie perioada de după revoluţie şi integrarea europeană. Acum se pare că lucruri încep să îşi revină iar România încearcă deja să îşi câştige poziţia pe care a avut-o.

P.S.1 Anul trecut mă aflam în capitala celui de al doilea stat românesc exact înainte de venirea lui Corlăţean la Chişinău. Peste câteva zile avea să aibe loc o manifestaţie unionistă importantă (10 000 de persoane participante). Un ziarist l-a întrebat pe Corlăţean, tot întâmplător,  ce părere are despre oamenii care cer Unirea în stradă. Răspunsul său, păstrând arta diplomaţiei pe care o cunoaşte foarte bine, a fost foarte direct: România nu poate să rămână indiferentă şi trebuie să ţină cont de dinamica societăţii de la Est de Prut. Ce a răspuns Băsescu mai ieri la Chişinău?(sincronizare perfectă).

P.S.2 Poate că plictisesc abordând acest subiect permanent, însă pe blogul Adevărul există persoane suficiente care abordează şi alte subiecte. Eu mi-am asumat voluntar acestă direcţie. Constanţa cu care scriu vine din dinamica foarte mare a evenimentelor legate de perspectiva Unirii, lucru care mă determină să intervin pentru aducerea acestora în prim-plan.

Mai jos se află marşul organizat de către Acţiunea 2012 pe Calea Victoriei, pe 21 octombrie anul trecut. E un remember. Câţi dintre voi ştiaţi de acest lucru? Mulţumiţi televiziunilor din România care sunt prea preocupate de can-can decât de ceea ce vor românii.