Medvedev ar trebui să doarmă liniştit

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
2 MEDVEDEV

Ştiţi ce este VK? O prescurtare, pentru Vkontakte. Adică - În Contact. Ce să fie? Un serviciu de media şi reţele sociale în Rusia. Audienţă? Din martie 2022 este al patrulea cel mai popular site web din Rusia şi al 16-lea cel mai vizitat site web din lume. Pe 23 iunie, la ora 10 dimineaţa, pe contul său de pe BKOHTAKTE, fostul preşedinte rus Dimitri Medvedev a publicat, în limbile rusă şi engleză, noi rânduri de amărăciune geopolitică.

Acestea erau dedicate... "pigmeilor politici din Pindostan". 

Peste 91.000 de internauţi au dat atenţie rândurilor sale, care au fost focalizate pe "colegii noştri străini." 

Să reamintim, cui a uitat, că Medvedev a avut un mandat prezidenţial - primul şi ultimul - de la 7 mai 2008, la 7 mai 2012. 

Părea că are un stil public de manifestare diferit de acela al mentorului său Vladimir Vladimirovici Putin.

Dar cum orice minune durează trei zile, ziua nefastă pentru Medvedev a fost aceea când - îmbătat de numărul ruşilor veniţi să îl întâmpine într-o localitate - s-a urcat la volan şi a apăsat prea mult pe acceleraţie, noroc că uşa şoferului era încă deschisă şi un ofiţer din garda sa personală s-a aruncat literalmente şi a reuşit să apese pe pedala frânei, altfel maşina izbea din plin pe simpatizanţii adunaţi să îl vadă pe preşedintele de tip nou. 

Marcat de expulzarea recentă a fiului său din SUA, fostul prezident scrie cu năduf: 

"Am de-a face cu lideri străini de ceva vreme şi văd cât de mult a scăzut scala politicienilor occidentali. S-a întâmplat chiar în faţa ochilor mei, în ultimele două decenii. Evident, în politica europeană, literalmente nu mai există figuri de aceeaşi scară ca Helmut Kohl, Jacques Chirac sau Margaret Thatcher." 

Acum aţi înţeles cine sunt pigmeii? 

Dmitry Medvedev crede că "politicienii puternici nu au fost niciodată rusofobi." 

Dar crimele de război comise de unii militari ruşi, în Ucraina, probabil şi sub influenţa nefastă a alcoolului, ce ar fi trebuit să genereze? 

Respect pentru dreptul forţei imperiale promovat de dictatorul de la Kremlin? 

Mai scrie gospodin Medvedev: 

"În locul cohortei politice de oameni care au întruchipat politici puternice şi, uneori, au reprezentat o epocă, există acum vlăstari rătăciţi ai celor care în mod convenţional se numesc tehnocraţi. Unii dintre ei sunt destul de competenţi, dar asta este tot pentru ei. Şi aceasta este problema! Astfel de oameni sunt capabili să articuleze o idee şi să dea instrucţiuni exacte asistenţilor lor. Dar ei nu pot accepta responsabilitatea. Vor încerca să ascundă, să evite, să citeze instrucţiunile, să aducă în conjunctură, chiar şi schimbările climatice, dar nu vor lua niciodată o decizie. Sau, mai degrabă, o vor face, dar catastrofal de târziu. Şi acesta este un dezastru total." 

Recunosc că nu am ştiut că la Moscova tehnocraţii sunt etichetaţi vlăstari rătăciţi, dar cât trăim învăţăm diferenţa specifică faţă de alţi semeni. 

Deci Medvedev recunoaşte că astfel de fiinţe umane sunt capabile să rostească şi să argumenteze o idee - evident geopolitică - şi să dea instrucţiuni celor din echipele lor, dar - ciortâi! - nu îşi asumă responsabilităţi. 

Adică responsabilitatea de a accepta modificarea prin forţă militară a graniţelor post-sovietice, de dragul restaurării teritoriilor URSS, în cadrul frontierelor Federaţiei Ruse? 

Carevasăzică dezastru total, din momentul refuzului ferm, explicit, al motivaţiilor grupului lui Putin, pentru declanşarea şi continuarea operaţiunii militare speciale? 

"Adevăratul politician nu se teme să ia decizii. Adevărat, poate greşi sau chiar pierde. Dar asta ar fi o pierdere demnă. Fiecare lider este unic, dar politicianul este cel capabil să ia o decizie nepopulară şi să poarte responsabilitatea pentru aceasta. De asemenea, este cel care înţelege că relaţiile internaţionale nu sunt un masterat de şcoală europeană provincial, unde elevii primesc palme şi sancţiuni." 

Păi să reamintim fostului preşedinte rus, că atunci când s-a lăudat cu decizia intervenţiei militare ruse în Georgia, a fost corectat de premierul Vladimir Vladimirovici Putin, care a menţionat nu doar că a ştiut, dar a şi decis trimiterea unei forţe militare de menţinere a dominaţiei Moscovei asupra Abhaziei şi Osetiei de Sud.

Invadarea Georgiei de către Rusia, din 2008, a adus relaţiile Occidentului cu Rusia la cel mai scăzut punct din anii 1980. 

Deci, atunci, Medvedev - la ordinul evident al lui Putin - a greşit şi a pierdut pe plan internaţional. 

Din biroul temporar de la Kremlin, Medvedev în acel moment - precum Vladimir Vladimirovici acum - nu dădea doi bani pe morţii, răniţii, amputaţii, invalizii de război, doar era o decizie nepopulară, nu este aşa? 

Preşedinţia lui Medvedev, deşi părea - anterior invaziei din Georgia - că promitea schimbări pozitive, atât pe plan intern, cât şi în relaţiile cu Occidentul, semnalând „posibilitatea unei noi perioade mai liberale în politica rusă”; cu toate acestea, mai târziu adopta poziţii din ce în ce mai radicale, azi fiind clară susţinerea încăpăţânării geopolitice a lui Putin, cea de restaurare cu forţa a spaţiului controlat anterior de Uniunea Sovietică. 

La 14 ani distanţă de la Summitul NATO de la Bucureşti, Ucraina are un teritoriu cotropit comparabil cu 50% din cel al României, iar Georgia a fost pusă la colţ, nebeneficiind de mâna întinsă de Uniunea Europeană Chişinăului şi Kievului, ceea ce, până la urmă, este o victorie indirectă a Kremlinului, "teama de ruşi", de forţa lor brută, animalică, fiind încă dominantă la Bruxelles, unde Europa reală este confundată de unii cu culoarul pe care înaintează liderii statelor membre, prin faţa drapelelor naţionale şi cu chipurile îndreptate spre jurnaliştii pregătiţi să înregistreze o declaraţie mai de Doamne ajută. Aşa că nici Ucraina, nici Georgia nu au în acest deceniu vreun viitor euro-atlantic, cel european fiind plin de panseluţe diplomatice. 

Agresiunea militară contra statalităţii ucrainene durează de circa patru luni, dar - nota bene - la Kremlin se ştie că la un an după intervenţia militară rusă în Georgia, SUA şi aliaţii săi au decis să încerce din nou, să „reseteze” relaţiile cu Moscova şi să continue să trateze Rusia ca un partener strategic, mai degrabă decât un adversar. 

Naivitatea occidentală a fost taxată de Moscova, prin ocuparea, în 24 de ore, a peninsulei Crimeea, devenită apoi, printr-o reeditare a celebrului Anschluss, parte a Federaţiei Ruse, acum apărată de un puternic dispozitiv militar rusesc, echivalent cu efectivul a trei divizii, precum şi de sisteme de rachete cu performanţe tehnice repetat trâmbiţate de propaganda imperială estică. 

În plus, sprijinirea separatiştilor ruşi din estul Donbasului a confirmat caracterul revizionist al Rusiei lui Putin, care, după 24 februarie anul curent a extins spre Vest, teritoriul controlat de cele două republici populare Doneţk şi Lugansk. 

Moscova nu se va opri în estul şi sudul Ucrainei şi asta se înţelege în Estonia, Letonia şi Lituania, dar - culmea jocului la două capete! - la Chişinău se cântă aria Uniunii Europene, care este sublimă, dar nu oferă scutul geopolitic scontat şi până vine tehnica de luptă promisă de preşedintele Franţei pentru dotarea Armatei Naţionale a Republicii Moldova, tot alde Medvedev atenţiona - pe cine mai are timp să îl asculte - că în Transnistria mai trăiesc 200.000 de cetăţeni de limbă rusă, carevasăzică să nu agite cineva visul României Mari.  Medvedev ar trebui să doarmă liniştit.  Cei care deţin puterea la Bucureşti, în palatele prezidenţial, guvernamental şi parlamentar, sunt foarte atenţi să acţioneze politically correct cu cei ce administrează, din Chişinău, puţinele judeţe dintre Prut şi Nistru. Niciun politician român de azi - dezirabil cu sânge în instalaţii -, nu a reamintit interlocutorilor de la Berlin, Paris şi Madrid - simple exemple - cum arăta România interbelică.  Restul este circ, la nivel înalt, cu o stewardesă la Chişinău şi aparenţi piloţi la Bucureşti. Requiescant in pace...

Dar să revenim la textul amintit, scris mai pe negândite, de gospodin Medvedev: 

"Nu vreau să rănesc sentimentele nimănui, dar este absolut clar că Mario Draghi nu este Silvio Berlusconi, iar Olaf Scholz nu este Angela Merkel. Aceştia sunt oameni noi şi o nouă epocă de guvernare – în opinia mea, departe de cea mai bună. În Uniunea Europeană, de exemplu, există tehnocraţi moderaţi şi, pe de altă parte, fanatici turbaţi." 

Dar Putin este Stalin? 

Dar Medvedev este Gorbaciov?...

 Au mai urmat şase rânduri nereproductibile, datorită unor etichetări care nu fac cinste fostului preşedinte rus Dmitry Anatolyevich Medvedev. Nici nu merită comentate. 

În Întunecimea Sa, ex-prezidentul rus mai scrie: 

"Problema declinului politicii europene este, în primul rând, legată de faptul că aceasta a devenit o voce palidă a liderilor americani." 

Dar liderii americani au fost buni doar când au fost de acord cu prezenţa fiului său în SUA, nu şi când l-au expulzat recent, în contextul sancţiunilor punctuale contra elitei politice de la Moscova? 

Mai scrie - cu mâna tremurând de nervi - alde Dmitri: 

"Charles de Gaulle se putea opune oricăruia dintre preşedinţii americani. Şi acum, care dintre liderii europeni o va face fără să le tremure mâinile? Ei nu se gândesc la viitor. Ei sunt limitaţi doar de obiectivele lor electorale uzate. Liderii americani ai noii generaţii nu sunt, de asemenea, tocmai cunoscuţi pentru ideile proaspete şi stabilitatea mentală. Şi asta va continua şi mai departe. Din păcate, nu se vede nicio descoperire. Acest lucru creează probleme nu numai pentru lumea occidentală, ci şi pentru noi, în Rusia. Calibrul politicienilor se diminuează neîncetat.  După cum Vladimir Putin a remarcat cu acurateţe odată, „După moartea lui Mahatma Gandhi, nu mai este cu cine vorbi”. 

Tare finalul, nu este aşa? 

Mahatma Gandhi a fost asasinat la 30 ianuarie 1948. 

Putin s-a născut la 7 octombrie 1952. 

Când or fi stat de vorbă?!... 

Cum, probabil, şi în următorii 9 ani va fi la putere preşedintele rus actual, Dmitry Anatolyevich Medvedev ar putea, la apropiata aniversare a zilei de naştere a ţarului de azi să îi propună renunţarea la prejudecăţi geopolitice.  Doar un proverb rus susţine că: "Mai bine să petreci noaptea în supărarea insultei, decât în căinţa răzbunării."
Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite