Lideri din Republica Moldova către Rusia: Putin e un loser!

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
Putin

Voi reda mai jos un articol scris de către un reprezentant de seamă a societăţii civile de dincolo de Prut, un jurnalist respectat în cel de-al doilea stat românesc pentru verticalitatea sa. Petru Bogatu, reuşeşte să amintească într-un articol maraton de toate eşecurile politicii lui Vladimir Putin.

Mai în glumă, mai în serios, de ani buni circulă prin Basarabia o sugestie. Zice-se că n-ar strica să-i înălţăm, la Chişinău, un monument lui Gorbaciov, pentru că fără el URSS ar fi existat şi astăzi. Privit din acest unghi, şi Putin merită cel puţin un bust în faţa reprezentanţei UE în Republica Moldova. 

Cum „macho” a devenit loser

Fără actualul lider de la Kremlin, exista riscul ca Rusia să înlocuiască URSS în spaţiul ex-sovietic. Aşa însă încoace vine Uniunea Europeană. Şi, nu în ultimul rând, Alianţa Nord-Atlantică. 

Putin consideră, precum se ştie, că dispariţia Uniunii Sovietice este cea mai mare catastrofă geopolitică a secolului trecut. El s-a zbătut mult ca să atenueze consecinţele acestui „dezastru” care îl face să sufere şi astăzi. A creat Uniunea Vamală. A folosit biciul şi turta dulce pentru a readuce fostele republici sovietice sub comanda Kremlinului. 

Totuşi, deşi pare o mână forte, un politician de succes, un lider maxim care pretinde că a redat Rusiei măreţia de altădată, că ar fi ridicat ţara din genunchi, în realitate Putin e un perdant ordinar. Un loser.

Înfrângeri în lanţ

Judecaţi şi singuri. Sub el, ţările baltice au intrat în NATO şi UE. Chiar în primii ani ai mandatului său, au aderat la Uniunea Europeană şi Alianţa Nord-Atlantică foştii sateliţi ai Moscovei din blocul sovietic: Polonia, Cehia, Slovacia, Ungaria etc. 

Tot atunci, Moscovei i-a scăpat de sub control Ucraina. Candidatul filorus pierduse alegerile prezidenţiale din această ţară. În consecinţă, Kievul, sub Iuşcenko, a optat pentru vectorul occidental, pariind pe integrarea euroatlantică. 

Nici instalarea ulterioară la putere a favoritului său, Victor Ianukovici, nu l-a ajutat pe Putin să câştige terenul irosit. Dimpotrivă. Războiul comercial dezlănţuit de el în ultimul timp a stârnit în Ucraina o avalanşă nemaipomenită de sentimente antiruse, fapt ce a exclus orice posibilitate de revenire a Kievului în braţele Kremlinului. 

Pe urmă, Putin a fost înfrânt în lupta pentru Serbia. Totodată, recunoaşterea internaţională a independenţei Kosovo a pus capac planurilor ruse de dominaţie în Balcani. 

Chiar în primii ani ai aflării sale la putere, Putin a pierdut Azerbaidjanul care a încheiat un parteneriat strategic cu SUA, luându-şi concomitent o distanţă de precauţie faţă de Rusia. În 2005, CSI fusese părăsită de Turkmenistan, iar în 2008 – de Georgia. 

În absenţa unor alte soluţii, cedându-i puterea deplină delincventului sadic Ramzan Kadîrov, Putin a pierdut de fapt Cecenia care, pe banii contribuabililor ruşi, a devenit efectiv independentă de Moscova. Între timp, jihadul musulman s-a extins în toate autonomiile Caucazului de Nord, un sângeros război terorist, de la Inguşetia până la Daghestan, cuprinzând întreaga zonă. 

Putin a dat cu piciorul ofertei germane de asistenţă tehnologică şi modernizare rapidă în schimbul retragerii din Transnistria. Ca rezultat, Rusia rămâne o ţară cu o economie extensivă extrem de vulnerabilă, dependentă periculos de exporturile de gaze şi petrol. Încetinirea creşterii economice din ultimele luni nu face decât să crească riscurile pentru stabilitatea politică internă.

Groparii Rusiei

Verticala puterii, crezul velicorus şi mesianismul pan-ortodox, impuse de Putin, au ruinat toleranţă imperială de odinioară a societăţii ruse, dezbinând-o şi antagonizând-o. În aceste condiţii, aşa-zisul proiect eurasiatic e o profanare, o făcătură propagandistică fără nici un sorţ de izbândă. 

În fine, dar nu şi în ultimul rând, asocierea Ucrainei şi Republicii Moldova la UE îl aduce pe Putin la un capăt de ţară. Anume el este ultimul preşedinte rus care pierde definitiv ceea ce a fost cândva Rusia Kieveană fără de care Moscova, vorba lui Zbigniew Brzeziński, n-are nicio şansă să-şi satisfacă vreodată poftele imperiale. 

Nici Gorbaciov n-a vrut să distrugă URSS. Din contra. El şi-a dorit doar s-o perfecţioneze. Şi Putin şi-a propus să refacă „Rusia mare” de odinioară, nu s-o îngroape. Ceea ce-i leagă pe cei doi politicieni e că ambii până la urmă au clacat lamentabil, obţinând un rezultat exact invers celui scontat.  

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite