Laboratoarele propagandei (I): Institutul aflat în slujba intereselor Kremlinului, condus de ofiţerii SVR
0
De multe ori, sunt remarcate doar produsele finale ale propagandei ruseşti, adică materialele apărute în mass-media. LARICS însă vă prezintă locurile în care propaganda rusă este elaborată. Astfel, începem o serie de analize a institutelor care promovează poziţia autorităţilor ruse. Primul pe listă este Institutul Rus de Studii Strategice (RISS, riss.ru).
Analiză realizată de Iurie Rotaru*
Istoric
Institutul a fost fondat în 1992 prin decretul preşedintelui de atunci Boris Elţin. RISS (în rusă RISI) este practic succesorul fostului Institut Ştiinţific a problemelor de intelligence a departamentului KGB ce ţinea de spionajul extern (rus. НИИ разведывательных проблем Первого главного управления КГБ СССР). Iniţial, RISS se afla sub tutela serviciilor secrete ruseşti de spionaj extern (SVR). În 2009, acesta a fost reformat şi a devenit un institut civil, subordonat Administraţiei Preşedintelui. Asta însă nu a anulat legăturile RISS cu SVR.
Mai simplu, RISS a fost conceput ca institutul de analitică pentru serviciile secrete externe, iar în prezent execută aceeaşi funcţie doar că pentru Administraţia Preşedintelui rus.
Aşa dar, principalul scop declarat al institutului este să asigure suport informaţional Administraţiei preşedintelui, Dumei de Stat, Consiliul Federal, Consiliul de securitate, Aparatul Guvernului şi a ministerelor. Astfel, RISS elaborează materiale analitice şi opinii de experţi pentru structurile menţionate mai sus.
Studiile RISS se axează pe problemele securităţii naţionale, relaţiilor Rusiei cu alte state, analiza şi prognoza trendurilor politice, economice şi sociale regionale şi globale, calculele riscurilor strategice. Totodată, RISS se angajează să lupte contra „falsificării istoriei în spaţiul ex-sovietic“. Detalii, AICI
Ca rezultat, RISS scrie ştiri şi analize, elaborează monografii, cărţi, editează revista „Problemele securităţii naţionale“ şi de asemenea organizează conferinţe şi mese rotunde. Detalii, AICI
Preşedintele Putin, în cadrul unei întâlniri cu directorul actual al RISS Mihail Fradkov, a declarat că „informaţiile furnizate de RISS sunt importante pentru Administraţia Prezidenţială, Guvern şi departamente afiliate, care au nevoie de informaţii şi analize obiective şi actuale“. Putin s-a arătat convins că Fradkov e în stare să organizeze eficient activitatea RISS datorită „experienţei de la postul lui precedent“ (adică SVR). De asemenea, Putin a declarat că ar dori ca „institutul să aibă relaţii bune şi stabile cu mass-media“, care să se sprijine pe informaţiile furnizate de RISS.
Persoane
Iniţial, conducerea institutului a fost preluată de Evghenii Kojokin, deputat în primul legislativ post-comunist şi conducătorul subcomitetului de afaceri externe al Sovietului Suprem al Rusiei, iar mai apoi – conducătorul subcomitetului de securitatea internaţională şi spionaj a Comitetului de Apărare. Actualmente, Kojokin este prorectorul uneia dintre cele mai prestigioase universităţi din Rusia – Universitatea de stat de relaţii internaţionale din Moscova (rus. МГИМО). Detalii, AICI
În acest moment, RISS este condus de Mihail Fradkov (n. 1950). Fradkov a condus SVR (rus. СВР – Serviciul de spionaj extern al Federaţiei Ruse) între 2007 şi 2016. Pe lângă aceasta, Fradkov a ocupat un şir de funcţii importante: Ministrul Comerţului, şeful FISC-ului, reprezentantul Preşedintelui Federaţiei Ruse în Uniunea Europeană şi adjunctul şefului serviciului securităţii preşedintelui. Anul trecut, Fradkov a fost inclus pe lista sancţiunilor SUA în legătură cu evenimentele din Ucraina. Detalii, AICI şi AICI
Mihail Fradkov e devenit conducătorul institutului în 2017, fiind numit în această funcţie prin decretul preşedintelui rus Vladimir Putin. Fradkov l-am înlocuit pe un alt fost ofiţer SVR – Leonid Reşetnikov. Detalii, AICI
Personalul de experţi şi colaboratori ştiinţifici al institutului este alcătuit din 11 doctori în ştiinţă şi 45 de candidaţi. Pe lângă asta, în cadrul RISS pot face practica studenţii universităţilor din Rusia, dar şi din străinătate.
Analizând personalul institutului observăm că majoritatea colaboratorilor şi aproape toţi conducătorii RISS sunt persoane de vârsta a treia. Mulţi din ei au activat anterior fie în Guvern (secretari/consilieri), fie în sfera relaţiilor externe (consuli, ambasadori, reprezentanţi ai structurilor economice). Totodată, o bună parte dintre angajaţii RISS au un background în învăţământul universitar rus, unii din ei fiind în continuare profesori la marile universităţi din Rusia.
Departamente
Precum am menţionat, RISS este condus de un director numit de preşedintele Rusiei. Pe lângă director există un colegiu de experţi, membrii căruia sunt aleşi de directorul institutului. Acest organ are un rol consultativ. Apoi, urmează conducerea institutului, care însumă pe lângă director alte nouă persoane subordonate lui. Detalii, AICI
Urmează cele opt departamente ale institutului:
- Centrul de coordonare a cercetărilor
- Centrul studiilor social-economice
- Centrul de cercetări europene
- Centrul de relaţii cu publicul şi mass-media
- Centrul de cercetări transatlantice
- Centrul Asiei şi zonei Pacificului
- Centrul Orientului apropiat şi mijlociu
- Centrul de cercetări a statelor din vecinătatea apropiată
De asemenea, RISS are filiale în mai multe oraşe din Rusia, dar şi în Tiraspol. Detalii, AICI
Fostul director RISS Leonid Reşetnikov şi ex-preşedintele Transnistriei Evgheni Şevciuk inaugurează centrul RISS din Tiraspol, 2014. Sursa foto: riss.ru
RISS vs. SUA
Potrivit unei investigaţii Reuters, strategia Rusiei de a influenţa alegerile din SUA în favoare lui Donald Trump a fost elaborată de RISS. Potrivit surselor publicaţiei citate, RISS a întocmit două documente secrete, care au circulat prin mâinile înalţilor oficiali ruşi şi care ar conţine strategii de implicare a Rusiei în alegerile din SUA. Sursele Reuters nu au declarat însă cum au ajuns în posesia acelor documente şi nici serviciile secrete americane nu au dorit să discute cu reporterii despre ele. Detalii, AICI
Într-un drept la replică, oficialităţile ruse au catalogat aceste informaţii drept false. Detalii, AICI
În acelaşi timp, publicaţia independentă The Moscow Times, citând o sursă anonimă din cadrul serviciilor de inteligenţă din Rusia, a comparat RISS cu un azil de bătrâni pentru foşti angajaţi ai serviciilor secrete ruseşti. Drept urmare, jurnaliştii pun la îndoială că RISS ar fi în stare să elaboreze strategii atât de complexe, întrucât unii din cei care activează la institut sunt „bătrâni, au pierdut legătura cu realitatea şi în unele cazuri par a fi nebuni“. Detalii, AICI
De această părere e şi un cunoscut politolog rus Alexandr Sytin, care a lucrat timp de zece ani la RISS (a plecat după evenimentele din Ucraina). Potrivit lui, institutul s-a schimbat mult odată ce a fost transferat de sub egida serviciilor secrete sub cea a administraţiei preşedintelui. Sytin relatează că, până în 2009, institutul furniza informaţii analitice calitative şi obiective structurilor de inteligenţă ruseşti. După reformă însă şi plasarea în fruntea institutului a unui om apropiat lui Putin, RISS s-a transformat într-o instituţie ideologică, care furnizează administraţiei preşedintelui informaţii clişeizate, strict în tandem cu politica Kremlinului. Sytin mai menţionează că nu are certitudinea vizavi de faptul cum influenţează rapoartele RISS administraţia prezidenţială, însă acesta a observat că de multe ori, strategiile de acţiune elaborate de RISS se transpun în politica promovată de Moscova. Detalii, AICI
Ideologul lui Putin, Alexandr Dugin, şi experţii RISS în cadrul unei conferinţe din 2016 întitulate: „Ideologia americană de pretenţii ale SUA la dominaţia globală“. Sursa foto: riss.ru
Tot el menţiona că , una dintre expertele RISS, specializată în Ucraina, Tamara Guzenkova (Detalii, AICI), a fost una dintre autorii şi ideologii anexării Crimeii şi a războiului din estul Ucrainei. Coincidenţă sau nu, însă Guzenkova a fost declarată de serviciile secrete ucrainene indezirabilă pe teritoriul Ucrainei exact pentru aceste motive. Detalii, AICI (a se intra cu adresă ip din Ucraina)
Analize reprezentative
Una dintre cele mai recente analize publicate pe RISS este dedicată Republicii Moldova. Articolul analizează evenimentele de la 7 aprilie 2009, numindu-le o „revoluţie colorată“ cu „urmări tragice“. Autorul compară evenimentele de la Chişinău cu „Revoluţia Trandafirilor“ din Georgia din 2003. Potrivit RISS, premisele protestelor de la Chişinău au fost false, întrucât opoziţia a catalogat alegerile parlamentare (câştigate de PCRM) drept fraudate, „deşi observatorii internaţionali au declarat că alegerile au fost valide“.
Institutul consideră că principalul executor al revoluţiei de la Chişinău a fost liderul de atunci al PLDM, Vlad Filat, care ulterior a devenit premier, iar acum îşi execută pedeapsa pentru acte de corupţie. L-au ajutat în înfăptuirea „revoluţiei“ liderii opoziţiei de atunci: Mihai Ghimpu (PL) şi Serafim Urecheanu (AMN), care îşi „petreceau cea mai mare parte a timpului în ambasada SUA şi cea a României“, consideră autorul.
După o înşirare cronologică a evenimentelor, autorul conchide că „nemulţumirea tinerilor de la Chişinău a fost bine organizată şi plătită“, iar la „evenimentele de la Chişinău au avut aport Departamentul de Stat al SUA şi serviciile secrete române“. Detalii, AICI
În continuare, autorul trece în revistă soarta politică a actorilor politici de la acea vreme din R. Moldova. Totuşi, acesta evită să-l menţioneze pe Igor Dodon (ministrul economiei în guvernul PCRM), şi pomeneşte de el abia la sfârşit, plasând o postare pe Facebook al acestuia în loc de concluzie. Dodon se întreabă în acea postare dacă revoluţia din 7 aprilie le-a adus beneficii cetăţenilor şi leagă evenimentele de pe 7 aprilie cu începutul tuturor scandalurilor care au lovit Republica Moldova în ultimii ani, precum furtul miliardului şi oligarhizarea statului.
RISS despre România
Pe site-ul institutului sunt disponibile mai mult de 30 de materiale dedicate României, în mare parte ştiri. Printre ele şi o monografie editată în 2013, care include peste 100 de pagini, în care autorii ating aşa subiecte precum istoria României, relaţiile ei cu URSS şi Rusia, poziţia faţă de Republica Moldova, relaţia cu UE şi NATO etc. Deşi pare expirată, această monografie ne dă posibilitatea să corelăm sfaturile strategice a celor de la RISS şi politica Kremlinului, care pare a fi inspirată din acest raport. Detalii, AICI
Încă din start, autorii anunţă că România conştient se transformă într-un „«platsdarm» din sud-estul Europei, specializat în executarea unui complex întreg de acţiuni antiruseşti“.
Aşa arată coperta raportului din 2013 despre România. A se observa ipostaza în care a apărut preşedintele de atunci Traian Băsescu, comparat cu Mareşalul Ion Antonescu. Pozele lor sunt puse în oglindă pe o cartă de joc ce reprezintă damă. Sursa foto: riss.ru
Din text deducem că analiştii ruşi sunt foarte preocupaţi de tendinţa României de a „anexa“ Republica Moldova. Cei de la RISS consideră că România îşi concentrează efortul în vederea creării unei dependenţe a R. Moldova faţă de România. Printre instrumentele de „anexare“, autorii menţionează posibilitatea de a redobândi cetăţenia română, bursele pentru basarabeni în universităţile din Ţară, finanţarea unor surse mass-media prin intermediul Departamentului pentru Românii de Pretutindeni şi cooperarea dintre cele două state în domeniul militar şi cel al serviciilor secrete.
Ce îi preocupă pe cei de la RISS în relaţiile cu România?
În aceeaşi monografie atestăm preocuparea autorilor faţă de faptul că dependenţa României faţă de gazul rusesc scade, iar Rusia e interesată în România pentru că aceasta reprezintă pentru ei spaţiul de tranzit al gazoductelor spre Balcani. Pentru a contracara fenomenul, experţii sugerează ca firmele mari din Rusia să intre pe piaţa română (vezi, de ex., cazul Lukoil sau Mechel).
Totodată, principalul măr al discordiei în relaţiile româno-ruse, experţii de la RISS consideră a fi problema Basarabiei. În acest context, raportul notează: „Rusia trebuie să înceapă să elaboreze un plan general de durată medie a politicii în direcţia Republicii Moldova. Planul trebuie să se bazeze pe întărirea influenţei social-economice a Rusiei în Moldova, Transnistria şi Găgăuzia, în scopul ca poziţia Moscovei să aibă o bază mult mai largă şi sigură, decât prezenţa militară şi asigurarea (a se citi - dependenţa) energetică“. De asemenea, autorii sfătuiesc autorităţile să promoveze mai intensiv avantajele Uniunii Eurasiatice.
Apoi, experţii conchid că cea mai bună asigurare că R. Moldova nu se va uni cu România e „prezenţa militară rusă în Transnistria“. Totodată, autorii consideră că Rusia trebuie să elaboreze mai multe scenarii de rezolvare a conflictului transnistrean care să servească intereselor Moscovei pe termen lung (LARICS a analizat scenariile posibile AICI).
Experţii RISS la o conferinţă dedicată Balcanilor, 2017. În cadrul conferinţei s-a discutat despre situaţia actuală a acestor state şi perspectivele lor de dezvoltare. Sursa foto: riss.ru
Raportul conţine şi erori logice. De exemplu, mai întâi autorii menţionează că România s-a format în rezultatul unirii Principatelor Valahiei şi Moldovei, ca mai apoi să numească pretenţiile României asupra Basarabiei drept fantasmagorii, iar unirea din 1918 – ocupaţia Basarabiei.
În ceea ce ţine de relaţiile cu România, experţii RISS notează că societatea românească, în ansamblu, are viziuni antiruseşti. Potrivit lor, rusofobia e „o constantă pentru majoritatea populaţiei României“, iar Rusia deocamdată nu are mecanisme eficiente pentru a schimba vectorul extern al României. Însă structurile oficiale ale Rusiei trebuie să tindă spre a interesa cât mai mult elitele româneşti în dezvoltarea relaţiilor bilaterale, ocolind NATO şi UE.
Autorii notează: „autorităţilor şi societăţii româneşti trebuie constant şi fără echivoc de indus ideea că prin rolul de avanpost al EU şi mai ales al NATO în Balcani şi în Marea Neagră, România neîndoielnic devine ostaticul procesului de dezvoltare a relaţiilor între Bruxelles, Washington şi Moscova. Prin urmare, România îşi asumă toate riscurile legate de răcirile evidente a relaţiilor dintre cele trei capitale, mai ales pe fundalul unor crize internaţionale sau conflicte regionale“.
În ceea ce ţine de Republica Moldova, autorii consideră că Moscova ar trebui să convingă Bucureştiul că o eventuală unire e periculoasă pentru România. Însă experţii consideră că astfel de eforturi cel mai probabil nu vor fi încununate cu succes, de acea orice iniţiativă civică şi/sau politică a Bucureştiului în Republica Moldova ar trebuie contracarată de Moscova. Totodată, autorii sugerează că e important de menţionat în relaţia Moscova-Bucureşti că „Transnistria se află de-facto sub protecţia Rusiei şi ea din start ar trebui să fie exclusă din orice iniţiativă de compromis sau cedări bilaterale în ceea ce ţine de R. Moldova între Moscova pe de o parte şi România şi Occident pe de alta.“
Experţii RISS consideră că Moscova ar trebui să demonstreze mai pregnant Bucureştiului că Transnistria se află de-facto sub protecţia Rusiei. Parada militară din Tiraspol cu ocazia aniversării a 25 de ani de la crearea Republicii Moldoveneşti Nistrene. Sursa foto: president.gospmr.org
Spre final, cei de la RISS concluzionează că în viitorii zece ani, pe plan economic şi politic, România va rămâne un „partener problematic pentru Rusia, care încearcă să-şi modernizeze economia şi deci are nevoie de importul tehnologiilor moderne de producţie“.
De asemenea, ruşii sunt atenţi la situaţia socială din România, menţionând că în timp ce ţara aparent se democratizează pe model occidental, reapar „bolile societăţii româneşti precum naţionalismul şi nostalgia faţă de trecut“ (având în vedere probabil perioada Ceauşescu). Per ansamblu, experţii descriu România în tonuri gri, cu localităţi care nu au apă caldă şi nu sunt electrificate; nivelul de trai scăzut ş.a. În acelaşi timp, autorii consideră că Bucureştiul intenţionat promovează o politică antirusească, care, potrivit lor, e cea mai agresivă din zonă.
Alte contexte
Analizând textele despre România, observăm că aceasta apare aproape exclusiv în context negativ. Articolele RISS observă problema depopulării României, o numesc instrumentul Occidentului în implementarea politicilor antiruseşti, sunt preocupaţi de o posibilă creştere a importanţei României în cadrul NATO, dedică mai multe materiale unionismului şi prezintă România ca o codaşă a Uniunii Europene.
În context pozitiv, din perspectiva lor, România a fost amintită într-o ştire legată de iniţierea referendumului pentru familie. Detalii, AICI
Cea mai recentă analiză dedicată României a fost publicată anul trecut. În ea, experta RISS Oxana Petrovskaya comentează situaţia politică din România, definind-o ca o „luptă între două tabere: guvernul şi statul paralel“.
În viziunea expertei, preşedintele României încearcă să întărească opoziţia şi să lupte cu tabăra guvernamentală, care însă „se bucură de o susţinere puternică din partea societăţii“.
Protestele din România sunt considerate de experţii ruşi orchestrate de ONG-urile străine, legate de Soros, şi implementate de diaspora română din Europa. Sursa foto: Dan Mihai Balanescu
Printre principalele scopuri ale taberei guvernamentale, experta numeşte „relaxarea justiţiei penale şi a luptei anticorupţie“, care e prezentată ca un abuz al serviciilor secrete contra populaţiei. Tot aici, autorul menţionează că o altă problemă care „scindează societatea românească“ sunt căsătoriile între persoanele de acelaşi gen. În acest context, „guvernul încearcă să iniţieze un referendum, iar preşedintele proeuropean încearcă din răsputeri să frâneze declanşarea referendumului“.
Pe lângă asta, RISS notează că partidul aflat la guvernare „a iniţiat investigarea activităţii unui ONG (a cărui nume nu se pomeneşte), fondat de alte organizaţii germane şi fondul Soros“. Experta consideră că „e imposibil de exclus rolul lui Soros în pregătirea tuturor acestor manifestaţii (protestele antiguvernamentale) şi în trimiterea imigranţilor înapoi în România pentru a lupta cu guvernul actual“ (sic!).
La final, experta concluzionează că „România se mişcă pe acelaşi drum ca Ungaria şi Polonia“, iar lupta între cele două tabere abia a început şi va fi şi mai accentuată pe fundalul alegerilor prezidenţiale. Detalii, AICI
Unde putem întâlni conţinutul RISS?
Textele RISS se disimulează preponderent în mass-media apropiată Kremlinului. Cel mai des materialele RISS sunt preluate de Televiziunea Zvezda (rus. Телеканал Звезда), care aparţine Ministerului Apărării rus. Urmează agenţia Sputnik, Russia Today, Rossya 24, RIA Novosti ş.a. Detalii, AICI
Lecturând analizele RISS se observă tendinţa lor de a accentua ideea că Rusia se află în ipostaza cetăţii asediate, iar Occidentul (în primul rând SUA) sunt principalii duşmani ai Rusiei, iar ţările precum România sunt instrumentele SUA în implementarea politicilor rusofobe.
De asemenea, se întrevede narativul potrivit căruia Rusia ar trebui să redevină o superputere de odinioară şi să-şi crească influenţa în spaţiul ex-sovietic. Totodată, experţii RISS văd Uniunea Europeană ca un organism expirat, care are nevoie de o reformare profundă.
Multe analize sunt dedicate politicii externe ale Statelor Unite, problemelor cu care se confruntă Uniunea Europeană, intereselor Chinei şi relaţiilor acesteia cu SUA, dar şi statelor din fostul bloc comunist, unde deseori se simte narativul precum că depărtarea de Rusia creează acestor stat probleme economice şi instabilitate politică.
*Iurie Rotaru este student la Master şi membrul al programului de Internship LARICS 2019.
Se încarcă comentariile...
