Înainte de 1918, românii de dincolo de Prut, după mai bine de 100 de ani de ocupaţie, după mai bine de 100 de ani de propagandă anti-românească, nu aveau în marea lor majoritate o atitudine favorabilă Unirii cu România. Doar câţiva ani de deschidere au fost necesari pentru ca acest lucru să se schimbe.
În 1918 armata rusă a luat o atitudine clară împotriva populaţiei româneşti pe fondul haosului creat de destrămarea imperiului ţarist şi a conflictelor interne pentru putere, lucru care a împins Republica Moldova spre Unirea cu România, ca unică soluţie de apărare dar şi de refacere a adevărului istoric.
Iată că după căderea comuniştilor în 2009 numărul celor care sunt favorabili Unirii creşte constant. Acest lucru este ajutat şi de atitudinea Rusiei care în ultima perioadă a trecut la măsuri de represalii faţă de cei de dincolo de Prut, lucru care a avut ca efect întărirea încrederii că doar Unirea cu România poate reprezenta o soluţie de durată.
Embagoul vinului, refuzul importului de fructe şi acum expulzarea cetăţenilor Republicii Moldova din Rusia, reprezintă acţiuni pozitive pentru percepţia basarabenilor faţă de România.
Aceasta din urmă a ştiut în ultimii ani să fructifice prin măsuri diplomatice jocul de şah făcut de Imperiul Rus, întinzând permanent şi necondiţionat o mână de ajutor celor de dincolo de Prut.
Au fost necesari doar trei ani pentru ca cei care reprezintă societatea civilă să se convingă că doar România mai poate oferi o alternativă românilor basarabeni.