Gari Kasparov: Următoarea moarte din Ucraina sau cea a unui dizident din Moscova reprezintă sânge pe mâinile occidentalilor

Gari Kasparov: Următoarea moarte din Ucraina sau cea a unui dizident din Moscova reprezintă sânge pe mâinile occidentalilor

Gari Kasparov (dreapta)  a vorbit despre moartea prietenului său, Boris Nemţov (stânga) FOTO BBC

Gari Kasparov, într-un articol postat pe platforma online a publicaţiei „The Guardian“, vorbeşte despre ceea ce înseamnă uciderea lui Boris Nemţov, unul dintre prietenii săi, pentru opoziţia din Rusia. „Pentru a opri agresiunea lui Putin, nu este nevoie ca Vestul să înfrângă întreaga armată rusă, ci are nevoie doar de o strategie prin care să-l facă să pară un ratat“, explică Kasparov.

Ştiri pe aceeaşi temă

Atunci când liderul opoziţiei, Boris Nemţov, a fost asasinat sub privirile Kremlinului, am fost şocaţi, chiar şi cei care am crezut că ne-am pierdut complet această trăsătură din cauza evenimentelor din Rusia lui Vladimir Putin. Atunci când forţele ruse au intrat în Ucraina, iar Putin a anexat Crimeea în urmă cu un an, totul a reprezentat un adevărat şoc pentru o lume care credea că zilele în care graniţele Europei se schimbau prin forţă luaseră sfârşit. Însă trebuie să încetăm să mai fim surprinşi de violenţa şi de ura emanată de Rusia din zilele noastre, pentru a fi în stare să combatem răul făcut, începe Garry Kasparov într-un articol prezentat de „The Guardian“.
 

„Timpul pentru un joc corect cu Rusia s-a încheiat“

 
Atunci când trece şocul şi se trece la analizarea dovezilor, este clar că nimeni nu ar fi trebuit să fie surprins de evenimentele oribile. Boris, cu care eu am lucrat îndeaproape mulţi ani, vorbea deseori de sfârşitul violent pe care îl riscă cei ce vorbesc împotriva lui Putin. Cu toţii ştiam ce ni s-ar putea întâmpla, în orice moment, iar după câteva luni după ce părăsisem Rusia, în februarie 2013, am decis să nu mă mai întorc niciodată acolo.
 
Statele poliţieneşti sunt foarte bune în a menţine monopolul asupra violenţei, iar Rusia lui Putin nu este o excepţie. Atunci când victima este un fost ministru şi un critic proeminent al regimului, iar uciderea sa are loc într-un spaţiu public chiar de lângă Kremlin, şansele ca acest lucru să se fi întâmplat fără implicarea serviciilor secrete ruse sunt foarte mici. Boris era supravegheat permanent, însă se presupune ca noi să credem că însoţitorul lui avea o seară liberă şi camerele de luat vederi ale CCTV erau la reparat chiar în acea zi.
 
„Însă, asta e o interpretare subiectivă a domnului Kasparov!“, striga un jurnalist BBC atunci când am declarat prima oară asta. „Dar guvernul rus a negat categoric orice implicare!“, spunea altul. Sunt de acord că aceasta este o interpretarea a mea, dar de ce BBC-ul se pune în rolul de avocat al lui Putin?
 
Preşedintele are un istoric, iar insinuările mele nu sunt deloc exagerate. De ce să citezi comunicate oficiale date de o dictatură care minte şi face propagandă în orice moment? De ce să nu le pui la îndoială? Este un exemplu bun privind convenţiile unei societăţi deschise care sunt exploatate de regimuri fără scrupule. Reprezintă cultura unei dedicări şi unei indulgenţe care au înlocuit retorica unui război rece. Însă timpul pentru un joc corect s-a încheiat.
 

„Nu este necesară înfrângerea întregii armate ruse , ci doar umilirea lui Putin“

 
Am fost la Washington pentru a vorbi în faţa unui subcomitet al Senatului despre cum şi de ce dictatura rusească trebuie să ia sfârşit. Aproape fiecare om din sală a fost de acord cu ce spuneam, inclusiv fostul preşedinte georgian Mihail Saakaşvili, şi s-a discutat despre pericolul global prezentat de regimul lui Putin.
 
Subcomitetul avea un plan detaliat al dictaturii de 15 ani a lui Putin, în care era notată fiecare ucidere a criticilor sau jurnaliştilor, fiecare ziar închis, fiecare alegeri măsluite. Am adăugat în faţa subcomitetului că acest plan ar putea arăta şi cum liderii occidentali au tratat atrocităţile atunci când au avut loc. În timp ce încălcări ale drepturilor omului aveau loc, ca de altfel şi încălcări de graniţă, Uniunea Europeană şi America au făcut prea puţine pentru a lua atitudine şi pentru a schimba cursul politicii lui Putin atunci când era încă relativ de simplu să poată împiedica asta.
 
Să luăm în considerare lecţia pe care a învăţat-o Putin atunci când tancurile ruseşti au trecut o graniţă. În 2008, Rusia a provocat un conflict militar privind regiunile Abhazia şi Osetia de Sud, zone semi-independente pe care le-a scos din Georgia atunci când Uniunea Sovietică a căzut. Aceste regiuni independente sunt doar enclave controlate de ruşi şi care dau peste cap georgienii.
 
Dacă nu vă amintiţi ce pedeapsă a primit Putin pentru că şi-a invadat vecinul, este pentru că nu a fost niciuna. Nu doar că Rusia nu a fost pedepsită pentru ce a făcut în Georgia, dar câteva luni mai târziu, Putin a fost chiar recompensat de noul preşedinte Barack Obama şi secretarul său de stat Hillary Clinton. Ideea lor infamă de „resetare a Rusiei“ a şters totul cu buretele, în ciuda faptului că nimic nu se schimbase în comportamentul Kremlinului. Luând în considerare acea experienţă, nu este de mirare că Putin a fost surprins de răspunsul relativ dur atunci când a atacat Ucraina.
 
O reacţie puternică şi potrivită în faţa agresiunii ruse din Ucraina şi în faţa agresiunii lui Putin în Rusia necesită mai multe fronturi. Putin, ca alţi autocraţi moderni, are un avantaj pe care conducerea sovietică nu-l avea: un angajament economic şi politic profund cu lumea liberă. Ideea naivă a fost că lumea liberă se poate folosi de legături economice şi sociale pentru a elibera, treptat, statele autoritare. În practică, aceste state au abuzat de accesul la interdependenţa economică pentru a împrăştia corupţia peste tot, în timp ce acasă complicau şi mai rău lucrurile.
 
Pentru a rezolva criza imediată, Ucraina trebuie susţinută militar şi economic. Armele defensive pentru a creşte costurile pentru Putin din Rusia sunt esenţiale, la fel şi abordarea a celor mai populare argumente: nu este necesară înfrângerea întregii armate ruse sau începerea celui de-al treilea război mondial. Putin nu-şi poate permite să pară un ratat, de aceea se menţine pe poziţii şi declară, chiar dacă nimeni nu-l crede, că forţele ruse nu luptă în Ucraina. 
 

„Mişcarea de opoziţie pentru care Boris Nemţov şi-a dat viaţa trebuie susţinută deschis“

 
Ar fi de-ajuns să se facă atât cât să străpungă imaginea aceasta. Putin dă deja vina pe SUA şi NATO pentru tot ce se întâmplă în Ucraina, aşa că în această privinţă nu poate exista o escaladare a situaţiei. Ucraina poate părea departe, dar este prima linie a războiului pe care îl duc Statele Unite, Marea Britanie şi restul lumii libere, fie dacă recunosc asta sau nu.
 
Angajamentul a eşuat, aşa că este timpul pentru măsuri mai dure, pentru reţeta Războiului Rece a izolării şi condamnării. Susţinătorii oligarhi ai lui Putin trebuie forţaţi să aleagă între trădarea lui şi o carantină dureroasă. Oligarhii ruşi sponsorizează o teroare în Ucraina şi nu există nicio limită pentru a lupta împotriva acestei activităţi.
 
Mişcarea de opoziţie în care credeam eu şi Boris, şi pentru care Boris şi-a dat viaţa, ar trebui susţinută în mod deschis, în modul în care Occidentul a susţinut cândva dizidenţii sovietici. Ronald Reagan a declarat că noi cei din spatele Cortinei de Fier ştiam cum sunt liderii, nu adversarii. Am ascultat atunci şi a contat, la fel cum va conta din nou.
 
Peste 100.000 de oameni s-au adunat la Moscova să-l plângă pe Boris, un număr care arată minciuna din spatele popularităţii lui Putin. Spuneţi-le acestor oameni, dar şi milioanelor cărora le-a fost frică să se alăture marşului, că au de ales.
 
Rusia va fi mereu ţara mea, dar este dificil să-mi închipui că mă voi întoarce acolo câtă vreme Putin este încă la Kremlin. Voi continua să fac tot ce pot pentru a ajuta Rusia să ia din nou calea democraţiei. Administraţiile occidentale care au urmărit pasiv cum Rusia se întoarce la dictatură şi cum îşi invadează vecinii nu mai au nicio scuză. Următoarea moarte din Ucraina sau cea a unui dizident din Moscova reprezintă sânge pe mâinile lor, şi atunci nu va mai fi nevoie de vreo investigaţie, conchide Gari Kasparov pentru „The Guardian“.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările