Ferească-ne sfântul de o primăvară rusească, anul viitor?

Peste exact o săptămână, România va cunoaşte pe câştigătorul alegerilor prezidenţiale. În mod democratic, cel care se va situa pe locul secund va confirma public rezultatul numărătorii voturilor, şi îl va felicita, cu fairplay, pe învingătorul său. Vor urma modificări fireşti, în componenţa Consiliului Suprem de Apărare a Ţării şi la nivelul funcţiilor cheie din structurile de forţă şi intelligence autohtone.

Noul preşedinte al României, încă neîntregite, va avea nevoie de un tur de orizont, pornind de la locul ţării noastre în Uniunea Europeană, de la rostul asumat în cadrul NATO, de la aprofundarea consecinţelor constructive, pozitive, ale Parteneriatului Strategic cu Statele Unite ale Americii şi de la evoluţiile geopolitice din partea estică a bătrânului nostru continent.

Viitoarea administraţie prezidenţială va trebui, dincolo de titularizarea unor noi consilieri, ai viitorului şef al statului, să îşi precizeze, în formule publice adecvate, modul în care se va raporta la expansiunea imperială a Rusiei, la drama  Ucrainei, la situaţia din Republica Moldova, văduvită de controlul legal asupra Transnistriei. 

Pentru consolidarea încrederii opiniei publice în forţele armate şi structurile de informaţii existente va conta calitatea profesională a viitorului şef al Statului Major General şi a următorilor şefi de servicii de intelligence, aşteptările personalului din armată şi din zonele de elită ale apărării, inclusiv cea pe frontul nevăzut, fiind ca bărbaţi într-adevăr de stat, fermi, să preia ştafeta de la predecesorii lor. 

La Bruxelles, la sediile NATO şi Uniunii Europene, dar şi peste Ocean, la Casa Albă, Departamentul de Stat şi Pentagon vor fi aşteptate, cu interes, priorităţile de politică externă şi securitate naţională ale noii administraţii prezidenţiale, ce va fi instalată la Palatul Cotroceni.

Provocările viitoare fiind complexe şi deloc de ignorat, sau de minimalizat.

Cu aceste gânduri am invitat în faţa telespectatorilor pe un conaţional bun cunoscător al mecanismelor de negociere la nivelul Cartierului General al NATO, pe un compatriot care a studiat peste Ocean, viziunea superputerii lumii, şi pe un expert în spaţiul ex-sovietic. 

De la dreapta la stânga, în studioul postului 6TV, au făcut un schimb de opinii patru membri ai Clubului Militar Român de Reflecţie Euroatlantică - Marius Văcărelu, Alexandru Grumaz, Claudiu Degeratu şi autorul blogului. Am selectat şi reprodus mai jos câteva dintre punctele de vedere exprimate în acest cadru mediatic, la final fiind inserată şi înregistrarea video a emisiunii "Valori euroatlantice."

Claudiu Degeratu: 

* În continuare, efortul este de stabilire a unei linii de apărare în interiorul teritoriului aliat. 

* Alianţa Nord-Atlantică stabileşte mai întâi un punct de vedere intern şi abia după aceea acţionează. 

* Nu putem preveni încă asemenea crize de securitate, în proximitatea noastră, din păcate. 

* Actualul concept strategic al NATO ar trebui reanalizat, dar şi aici sunt foarte sceptic că se va realiza. 

* Conform unei statistici, din anul 2013, totalul militarilor din Alianţa Nord-Atlantică este de 3.370.000, prin însumarea efectivelor din fiecare ţară aliată. 

* Nouă ne trebuie, în NATO, o Forţă de Reacţie Ultrarapidă, care să reacţioneze, în două zile, cu efective de nivel brigadă. 

* Lucrurile se schimbă, destul de rapid, şi în cadrul Alianţei. 

* Suntem într-o nebuloasă strategică, la nivel naţional, nu ştim de fapt ce vrem să facem. 

* Polonezii au alt buget pentru apărare, decât avem noi. 

* Polonia se simte ameninţată. 

Marius Văcărelu: 

* Ce va însemna, pentru chiriile ruse, această iarnă?... 

* Oamenii, în Rusia, trăiesc din rezerve. 

* Sunt firme ruseşti  care intră în faliment, sistemul bancar al Federaţiei Ruse este afectat. 

* Dacă firmele sprijinite de statul rus au dificultăţi şi cer bani, ce fac atunci cele care nu au legături cu acesta? 

* În ultimul an s-a redus creditarea în Rusia. 

* Rusia nu cred că şi-ar dori un conflict real cu NATO. 

* Mai degrabă NATO îl va urma pe Vladimir Putin şi nu Putin va urma NATO. 

General (r.) dr. ing. Alexandru Grumaz: 

* Ucraina este cea mai profundă criză, de la sfârşitul Războiului Rece. 

* Mesajul crizei ucrainene este dat de o Rusie  care nu mai este un actor credibil pentru a proteja ordinea liberală internaţională. 

* Armata sovietică s-a retras din Germania, intelligence-ul...nu! 

* Nu a crescut numărul spionilor în Germania, doar au primit alte atribuţiuni. 

* Noi avem şansa de a avea un Parteneriat Strategic cu Statele Unite. 

* Trebuie plătit preţul libertăţii noastre de către politicieni. 

* Nu poţi să faci înzestrarea armatei cu 8% din tot bugetul Ministerului Apărării Naţionale! 

* România are nevoie, în următorii 10 ani, între 11 şi 15 miliarde de euro, pentru dotarea armatei. 

* Polonia acordă 33 de miliarde de dolari, în zece ani, pentru forţele sale armate. 

* Ceea ce se întâmplă, la ora actuală, în Ucraina, este datorită faptului că serviciul ucrainean este şvaiţer. 

* Ferească-ne sfântul de o primăvară rusească, pentru că noi românii avem nevoie, aici, acum, de: trei escadrile de aviaţie NATO, de încă un distrugător, de baterii de rachete PATRIOT, de 12 la 15 elicoptere de atac. 

* Peste Ocean, când a fost un Congres ostil preşedintelui s-au rezolvat foarte multe probleme. 

* Banca Rusiei are problemele pe care le are întreaga economie rusă, la ora actuală. 

* Bugetul rus a fost făcut pe 114 dolari barilul de petrol. Ori acum suntem sub 80 de dolari/baril.Ne apropriem de preţul minim, la care extracţia de petrol este profitabilă, adică 70 de dolari barilul. 

* Criza din Ucraina, suprapusă pe aceea din Orientul Mijlociu, ne creează o situaţie foarte complicată, mai ales pentru noi, care suntem în această zonă, mai ales pentru viitorul preşedinte al României. 

* Nu o să fie 1000 de ani de pace. 

* Summitul NATO, din Ţara Galilor, a trezit Alianţa la viaţă. 

* Flancul estic al NATO este în mare pericol.