Federaţia Rusă, îngropată de mafia locală din Regiunea Transnistreană

Federaţia Rusă pare a pierde controlul asupra Regiunii Transnistrene, asta după ce doi preşedinţi succesivi au căzut în dizgraţiile Moscovei şi sunt căutaţi pentru delapidarea de fonduri publice.

Preşedintele a aceea ce se autointitulează Regiunea Transnistrenă, Evgheni Şevciuk, se află în acest moment sub paza serviciilor de securitate ale Republicii Moldova.

Informaţiile au fost confirmate de preşedintele Parlamentului Republicii Moldova, Adrian Candu, după ce în prealabil autorităţile de la Chişinău au refuzat a da informaţii în acest sens.

Federaţia Rusă pierde controlul în Regiunea Transnistreană în faţa mafiei locale

Sovietul Suprem de la Tiraspol a ridicat imunitatea acestuia, fiindu-i aduse acuzaţii foarte grave în cinci dosare penale ce vizează: abuz în serviciu, fraudă în proporţii deosebit de mari şi contrabandă. Înainte de aflarea veştii acesta s-a dat dispărut, considerând că viaţa sa se află în pericol.

Se pare că autorităţile ruse de la Tiraspol au încercat să îl dea în urmărire internaţională pe Evgheni Şevciuk, aspect refuzat însă de forumurile internaţionale cu autoritate în domeniu, datorită faptului că o astfel de solicitare nu poate veni din partea unei republici care nu este recunoscută la nivel internaţional.

Este de aşteptat însă ca aceste demersuri să fie repetate de autorităţile din Federaţia Rusă, după modelul deja implementat şi prin care s-a încercat introducerea lui Vladimir Plahotniuc pe lista infractorilor căutaţi internaţional.

Şevciuk acuză că la adresa lui un important oligarh din regiunea transnistreană ar fi comandat un asasinat. Acest este motivul real pentru care a fugit din zonă.

Dacă aceste lucruri se vor confirma ele vor reprezenta o grea lovitură aplicată imaginii Federaţiei Ruse în zonă, deoarece va dovedi că în fapt controlul în regiune este demult pierdut din mână şi exercitat doar prin bunăvoinţa mafiei politice locale. Acest aspect va avea importante consecinţe asupra modului în care se va gestiona conflictul transnistrean în viitorul apropiat de către oficialii implicaţi în proces.

Informare şi dezinformare, de la informaţie şi contrainformaţie

Există informaţii confirmate că acesta locuieşte la acest moment împreună cu soţia sa, Nina Ştanski, fostul ministru de externe, în centrul oraşului Chişinău, sub paza serviciilor de securitate. Cred că mai degrabă putem spune că Evgheni Şevciuk este arestat de autorităţile de la Chişinău.

Cu toate acestea, este la fel de probabil ca informaţiile existente în mod public să aibă doar rolul de a ascunde adevărata locaţia a locului în care acesta este reţinut, poate chiar el să fi fost scos deja de pe teritoriul Republicii Moldova.

Iniţial, veştile îl dădeau fugit spre Moscova, informaţie ce a rămas însă neconfirmată. Ulterior  Vladimir Voronin a afirmat că acesta ar fi părăsit ţara prin aeroportul Chişinău, aspect negat de autorităţi.

Acesta este al doilea preşedinte al Regiunii Transnistrene, după Igor Smirnov, cel care a condus oficial ceea ce constituie în fapt o bază militară rusească ilegală pe teritoriul Republicii Moldova. Între 1991, din perioada conflictului transnistrean, şi până în 2011, Smirnov a condus cu mână forte regiunea. Ulterior a căzut în dizgraţia Moscovei fiind acuzat că ar fi delapidat importante fonduri guvernamentale. Se pare că nici succesorul său nu s-a lăsat mai prejos, fiindu-i aduse acuze similare, dar acest lucru într-un timp cu mult mai scurt.

Lux la Chişinău, bătaie de joc la Tiraspol

În calitatea sa de preşedinte numit al „regiunii transnistrene“ acesta s-a opus şi a împiedicat orice proces real de soluţionare a conflictului transnistrean. Mai mult decât atât, Şevciuk a exercitat o presiune continuă asupra şcolilor cu învăţare în limba română.

Drept mulţumire pentru acest lucru acum i se permite să ducă un trai de lux în capitala Republicii Moldova, acolo unde de obicei „hoţii nu stau la puşcărie“, fapt dovedit şi de această dată. El a fost văzut de mai multe ori într-o maşină de lux, spre nemulţumirea cetăţenilor celui ce ar trebui să fie al doilea stat românesc.

Autorităţile moldoveneşti pregătesc o punere sub acuzare?

Asociaţia Promo-Lex a afirmat că a identificat o serie de capete de acuzare pentru care în mod oficial Evgheni Şevciuck ar trebui să răspundă în cazul în care acesta se află sub controlul autorităţilor moldovene.

Uzurparea puterii de stat, Organizarea de formaţiuni paramilitare ilegale şi multe alte infracţiuni se pot pune pe umerii numitului preşedinte, fapte ce îi pot aduce şi până la 20 de ani de închisoare.

Republica Moldova şi Ucraina - front comun în regiunea transnistreană

Ceea ce demult ar fi trebuit să se întâmple doar acum are loc: Republica Moldova şi Ucraina colaborează în vederea izolării politice şi economice a spaţiului de dincolo de Nistru.

Distanţa dintre Tiraspol şi Moscova a crescut considerabil ca urmare a ruperii oricăror legături aeriene sau terestre prin Ucraina şi Republica Moldova.

În situaţia dată este de văzut care va fi reacţia Rusiei, dar se pare că aceasta demult a pierdut controlul asupra regiunii.

Ucraina în NATO

Preşedintele Ucrainei s-a angajat ca până în 2020 să implementeze toate reformele necesare pentru ca ţara sa să poată deveni membru NATO. Acest fapt era de neconceput acum câţiva ani, înainte de începere conflictului dintre Ucraina şi Federaţia Rusă şi care a dus procentul de încredere în NATO la aproximativ jumătate din populaţia statului vecin, de la cote aproape invizibile.

În fapt Ucraina nu va putea adera în termeni reali la NATO datorită faptului că pe teritoriul său se află conflicte şi se află în conflict cu alte state. Acesta este şi unul din motivele pentru care Moscova susţine artificial conflictul din Estul Republicii.

Cu toate acestea, nu înseamnă că NATO nu va stabili noi abordări, ţinând cont de reconfigurare modului în care se desfăşoară la acest moment politica internaţională de forţă. Cel mai probabil că va exista un parteneriat extins al NATO ce va oferi condiţiile aproape similare membrilor, adică conservarea securităţii existente la momentul stabilirii acordului(acceptarea conflictului ca şi moment zero, cu intervenţie pentru evitarea extinderii sale). Iar dacă nu va fi NATO atunci cu siguranţă va fi un parteneriat militar strategic cu SUA.

Afirmaţiile au fost făcute în timpul unei întâlniri oficiale dintre preşedinte Petro Poroşenko şi secretarul general NATO, Jens Stoltenberg.

Acest lucru denotă faptul că statele democratice nu fac rabat de la principiile ce le guvernează: posibilitatea de liberă alegere a oricărui popor cu privire la sistemul de guvernare şi alianţele internaţionale pe care doreşte a le stabili. NATO şi Uniunea Europeană reprezintă un sistem de valori, iar atunci când le atingi porţile sunt deschise.

Se mai arată de asemenea că Lumea Democratică nu este dispusă la înţelegeri ascunse cu privire la împărţirea pe sfere de influenţe, agendă pe care regimul de la Kremlin încearcă să o promoveze.