De asemenea, a avut loc sensibilizarea publicului rus cu privire la evenimentele dramatice de „asuprire” a minorităţii ruse din Ucraina şi mai ales a celor din Doneţk şi Lugansk.

Toate acestea au fost relatate masiv premergător războiului din Ucraina, iar odată cu începerea intervenţiei militare a căutat să înteţească justificările acestei „operaţiuni speciale”.

Dezinformarea de bază: state artificiale şi, deci, ne-legitime

Dezinformarea fundamentală şi capcana ruşilor, în care au căzut numeroase voci internaţionale, dar şi din România, constă în mutarea discuţiei pe „legitimitatea” sau nu a statului Ucraina. Dincolo de orice discuţii academice, lucrurile stau aşa:

  • În lumea de azi, statele există pe baza recunoaşterii lor internaţionale de către organiseme abilitate (ONU), pe baza unei decizii interne a statelor („principiul naţionalităţilor”, în esenţă, tradiţii istorice etc.) şi recunoaştere externă. Acesta este fundamentul legitimităţii unui stat, ale cărui acţiuni se judecă prin legislaţia internaţională, drept internaţional, obligaţii internaţionale acreditate/acceptate prin diverse tratate sau acorduri internaţionale. Aceasta este baza legitimităţii unui stat.
  • Mutarea discuţiei de către Vladimir Putin pe „drepturi istorice”, „legitimităţi istorice”, „artificialitatea” unor construcţii statale etc. este o capcană. În primul, rând, aceste discuţii nu au legătură cu legitimitatea unui stat şi, odată pornite, ar schimba radical fundamentele ordinii lumii occidentale. În al doilea rând, chiar dacă o asemenea discuţii ar demara, ea nu poate începe de la un politician, căci Vladimir Putin nu este academicianul planetei să spună tuturor care e naraţiunea istorică acceptabilă pentru toată lumea. Prin urmare, ce spune Vladimir Putin este irelevant şi din perspectiva dreptului/legitimităţii internaţionale, şi din perspectiva viziunii academice asupra istoriei.

Pe această dezinformare iniţială se bazează retorica rusă astăzi, la care se adaugă elemente punctuale de dezinformare publică.

Le vom puncta mai jos pe câteva.

  1. „Operaţiune specială” vs invazie

În cea de-a 3-a zi de război autorităţile ruse au cerut mass-mediei suprimarea din conţinut a oricărei referinţe despre civilii ucişi de armata Federaţiei Ruse în Ucraina şi a termenilor precum „invazie”, „ofensivă”, „atac” sau „declaraţie de război”. Conform declaraţiilor oficiale, ceea ce întreprinde Rusia în Ucraina este doar o „operaţiune militară specială”, menită să „menţină pacea”.

De altfel, recomandarea autorităţii de reglementare a comunicaţiilor (Roskomnadzor) pentru toţi reprezentanţii presei este de a folosi doar sursele oficiale guvernamentale. Practic, autorităţile vor să deţină controlul asupra informaţiei care se propagă dincolo de posturile de televiziune deţinute de stat. Dar de ce? Pentru că ruşii nu trebuie să afle dimensiunea tragediei pe care o provoacă poporului ucrainean, cu care au fost până de curând înfrăţiţi. Amintim că, potrivit sondajelor, ruşii au o părere bună şi foarte bună despre ucraineni în proporţie de 85 la sută, în timp ce faţă de conducerea lor – 35%.

Pe lângă acestea, accesul la unele reţele de socializare a fost limitat în Rusia de acelaşi organism de cenzură Roskomnadzor. Motivul principal este de a deţine controlul asupra imaginii despre invazia Ucrainei către propriii cetăţeni, care pot revolta populaţia rusă.

În realitatea contrafăcută a emisarilor propagandei ruse, „operaţiunea militară specială” este o intervenţie curată, „cu mănuşi albe”, prin care Rusia încearcă schimbarea regimului „neonazist” de la Kiev pentru a elibera, de fapt, Ucraina.

  1. Minimalizarea efectelor „intervenţiei militare”

În emisiunile de dezbatere se minimalizează dimensiunea intervenţiei militare şi se neagă faptul că are loc o invazie. Scopul este ca telespectatorii să creadă că ţara lor este implicată doar într-o „operaţiune” militară de mici dimensiuni în estul Ucrainei, iar guvernul ucrainean încearcă să provoace un război mai mare.

Spre exemplu, în briefing-urile regulate pe care le face reprezentantul oficial al Ministerului Apărării din Federaţia Rusă, Igor Konaşenkov, acesta anunţă pierderi semnificative din partea Forţelor Armate Ucrainene. Posturile de televiziune favorabile Kremlinului le transmit regulat şi repetat, fără însă a oferi informaţii despre distrugerile tehnicii militare ruse sau numărul morţilor propriilor soldaţi (ceea ce se poate înţelege şi pentru a nu demoraliza proprii soldaţi). Conform ministerului de apărare rus, pierderile forţelor armate ruse sunt „de multe ori mai mici decât libertatea naţionaliştilor” şi mai puţine decât pierderile părţii ucrainene. Iar orice informaţie neconformă, care ar expune pierderile din realitate ale armatei ruse este catalogată drept fake-news.

Abia în a 4-a zi de la debutul războiului cu Ucraina au admis faptul că există pierderi şi în rândul militarilor ruşi. Îndeosebi se omite că ar există victime civile.

../kominform.jpg

  1. Dezinformare prin amestecarea surselor şi manipularea realităţii de pe teren

Reţelele de socializare au şi ele rolul lor în propagarea dezinformărilor despre războiul din Ucraina. Acestea contribuie la răspândirea de conţinut fals sau manipulat pentru a convinge populaţia rusă că trupele lor au cucerit anumite obiecte strategice şi/sau oraşe ucrainene, deşi acest lucru în realitate nu s-a întâmplat.

Spre exemplu, internauţii distribuie în masă o fotografie pe Facebook şi VK (VKontakte – reţea de socializare rusă) care arată un bărbat îmbrăcat în camuflaj care ridică steagul Federaţiei Ruse deasupra clădirii Consiliului Regional din Harkov. În realitate, deşi se duc în continuare lupte în jurul oraşului, acesta nu a fost cucerit de către trupele ruse. Fotografia este reală însă nu este curentă, fiind postată în martie 2014, atunci când au avut tulburări sociale după Euromaidan şi anexarea Crimeii.

În timp ce televiziunile din întreaga lume prezintă imaginile feroce cu un tanc rusesc care trece, la propriu, peste o maşină de civili, iar, ca prin minune, şoferul este salvat apoi de către locuitorii din Kiev care se aflau în imediata apropiere, pe paginile de Telegram pro-ruse, după cum se poate vedea aici şi aici, se răspândesc informaţii false. Conform acestor postări, vehiculul de luptă care ar fi trecut peste maşina în care se afla un bărbat în vârstă, în Kiev, aparţine infanteriei ucrainene. De fapt, tancul rus se afla într-o misiune de recunoaştere şi făcea parte dintr-un un grup de sabotaj.

  1. Armata ucraineană omoară civili

Răspândirea mesajelor că armata ucraineană atacă civili şi propriile sale unităţi, iar pentru acest lucru folosesc imaginile ale propriilor ofensive împotriva punctelor civile sau a ucrainenilor simpli. Presupusele atacuri ale armatei ucrainene asupra civililor reprezintă un subiect important pentru reţeaua de propagandă rusească, fiindcă acestea ar sta la baza luării deciziei de a invada Ucraina, conform teoriei promovate chiar de Vladimir Putin. Genocidul închipuit la Kremlin ar continua din partea aşa-zişilor „nazişti” ucraineni prin acţiunile de atac asupra propriilor civili.

Astfel, racheta balistică lansată de pe teritoriul Belarusului, care a lovit o clădire rezidenţială din Kiev, nu ar aparţine Rusiei, conform presei de la Kremlin. Reamintim că în dimineaţa zilei de 26 februarie oraşul Kiev a fost supus, din nou, unui atac aerian al forţelor armate ruseşti în urma căruia a fost afectat un cartier rezidenţial şi s-a soldat cu zeci de răniţi.

 

 

Mass-media, împreună cu unii utilizatori de pe reţelele de socializare, difuzează în mod activ dezinformări, prin care ar învinui partea ucraineană de acest atac. Cei de la publicaţia Smotrim susţin că blocul rezidenţial ar fi fost distrus în urma căderii unei rachete antiaeriene din complexul ucrainean Buk-M1. Însă rachetele Buk nu sunt concepute pentru a lovi ţinte terestre, ci exclusiv pe cele aeriene. Experţii militari precizează faptul că rachetele antiaeriene menţionate de presa rusă nu pot provoca daune obiectelor de la sol, fiindcă acestea se autodistrug în caz de ratare a ţintei sau în caz de cădere.

De fapt, ceea ce s-a întâmplat a fost că racheta rusească şi-ar fi ratat ţinta. Scopul atacului era de a distruge aeroportul Sikorski din Zhuliani, care este situat la mai puţin de 2 km de locul impactului. De asemenea, trebuie remarcat că lovitura a fost efectuată din direcţia nord-vest, adică de pe teritoriul Belarusului.

Sursă foto: Twitter

  1. Panică şi dezertare în Ucraina

Pe lângă retorica obsesivă a Kremlinului de negare a victimelor civile provocate de atacurile armatei ruse în Ucraina, ba chiar mai mult decât atât, de acuzare a forţelor armate ucrainene că provoacă victime civile în acest război, propaganda de serviciu de la Moscova este concentrată în a arăta imagini false despre soldaţi ucraineni care dezertează sau se predau fără luptă. Obiectul principal este a expune imaginea „pozitivă” a acestei intervenţii militare în faţa propriei audienţe, dar şi de a descuraja, în mod indirect, armata ucraineană.

Cazul cel mai elocvent de dezinformare, în această privinţă, are legătură cu capturarea Insulei Şerpilor. Presa rusă susţine că militarii ucraineni aflaţi pe insulă în timpul atacului s-au predat fără luptă. Totuşi a fost publicată în spaţiul public o înregistrare audio a conversaţiei dintre poliţiştii de frontieră ucraineni şi comandantul navei atacatoare, în care se poate auzi, în mod clar, răspunsul negativ al militarilor la cererea de predare.

Începând cu Russia Today, Regnum, Pravda.ru, Lenta.ru, Ukraina.ru şi zeci de alte publicaţii online ruseşti împreună cu canalele de Telegram se răspândeşte informaţia falsă precum că 82 de militari ucraineni de pe Insula Şerpilor s-ar fi predat atacatorilor ruşi şi au semnat documente prin care se angajează că nu vor mai participa la operaţiuni militare.

Captură: Ukraina.ru

Preşedintele ucrainean Volodimir Zelenski a declarat că toţi poliţiştii de frontieră aflaţi pe insulă au fost ucişi în atacul ruşilor şi vor fi decoraţi post-mortem, însă ulterior Serviciul de Grăniceri al Ucrainei a anunţat că autorităţile vor încerca să confirme dacă aceştia au murit sau ar putea fi, totuşi, în viaţă. Deşi postul de televiziune public Pervii Kanal a prezentat deja imagini cu câţiva militari ucraineni care se presupun a fi de pe insulă, însă deocamdată autorităţile ucrainene nu au confirmat acest lucru.

Cu toate acestea, militarii ucraineni nu au cedat fără luptă şi dacă ar fi în viaţă, ei au fost capturaţi, acest lucru reiese din înregistrarea virală, dar şi din videoclipurile din momentul atacului aerian la care au fost supuşi de către comandanţii navei de război Moskva, un crucişător aflat în serviciul Flotei Mării Negre ruseşti.

  1. Militarii ucraineni pactizează cu ruşii

În altă ordine de idei, propaganda rusă insistă că militarii ucraineni se alătură celor ruşi şi îi încurajează pe ucraineni să fugă în teritoriile ocupate sau controlate de către separatiştii pro-ruşi.

Din informaţiile difuzate de publicaţiile ruse şi pe reţelele de socializare se presupune că militarii celei de-a 57-a brigăzi de infanterie motorizată din armata ucraineană au depus armele şi au trecut de partea aşa-numitei Republici Populare Lugansk (RPL). Această informaţie a fost infirmată de către Forţele Terestre ale Forţelor Armate ale Ucrainei.

../mk.png

Captură: mk.ru

De asemenea, pe canale de Telegram din Rusia se difuzează imagini video cu doi presupuşi luptători ai acestei brigăzi care au trecut de partea RPL. Acest videoclip pare mai degrabă o înscenare în care se înfăţişează doi bărbaţi îmbrăcaţi în haine de camuflaj, care ţin în mână un steag alb, părăsind centura forestieră. Este de remarcat faptul că meta-datele videoclipului arată că acesta a fost filmat pe 24 februarie în jurul orei 9 dimineaţa, iar ştirea a început să apară decât după ora 13:30.

Mai mult decât atât, presa rusă citează ca sursă „Centrul de Informare din Lugansk”, iar pe site-ul publicaţiei articolul a fost creat încă de pe 18 februarie (adică cu 6 zile înainte de eveniment) şi a fost publicat abia la ora 13:32, la 24 februarie, conform aplicaţiei de verificare a datelor Carbon Dating the Web.

  1. Conducerea ucrainei şi-a abandonat statul

În numeroase articole (RT, Sputnik, Vesti.ru) şi postări în Federaţia Rusă se răspândeşte ideea şi teza că conducerea ucraineană şi-a abandonat statul, iar înfrângerea este inevitabilă. Preşedintele Zelenski a dezminţit aceste informaţii în briefing-urile sale. De asemenea, acesta a înregistrat mesaje video din Kiev, filmate chiar lângă biroul preşedintelui.

Captură: govoritmoskva.ru

  1. Cine se scuză se acuză. Vladimir Putin se justifică în faţa ruşilor

Sursă foto: Meduza.io

 

Toate aceste instrumente de propagandă şi naraţiuni dezinformative nu au decât scopul de a minimaliza dimensiunea războiului din Ucraina pentru publicul intern şi de a crea panică sau de a demoraliza adversarul. Rusia, prin ordinul lui Vladimir Putin, a agresat o ţară independentă şi suverană, cu care are a avut relaţii strânse şi o istorie comună, iar ruşii mai devreme sau mai târziu vor afla adevărul şi vor reacţiona, indiferent cât de bine-fabricată nu ar fi informaţia la care au acces deocamdată. Propaganda rusă va avea şi ea un sfârşit de ciclu al vieţii, iar marea temere a lui Vladimir Putin nu este nici Occidentul, nici Ucraina, ci propriul popor. În faţa căruia este obsedat să se justifice.

În faţa acestui popor, Putin încearcă acum să se justifice. Imediat după invazia militară asupra Ucrainei, Vladimir Putin îşi face reclamă pe străzile din Moscova şi Sankt-Peterburg. El se explică precum că nu i-au lăsat nicio altă şansă pentru a proceda altfel. Cine se scuză se acuză. Campania de dezinformare internă prin panouri publice arată, dincolo de slăbiciune, şi faptul că Moscova ştie că războiul din Ucraina nu este popular printre ruşi.

***

Analiză de Cristina Melnic, cercetător asociat la Centrul de cercetări sino-ruse (CSSR) din cadrul ISPRI.