De ce nu-i mai ajută Putin pe separatiştii din estul Ucrainei

După ce a fost acuzat la cel mai înalt nivel că a iscat şi că alimentează mişcarea separatistă din estul Ucrainei, Vladimir Putin nu intervine pentru a ajuta rebelii proruşi, deşi aceştia au suferit cele mai dure înfrângeri în faţa armatei ucrainene. Spre deosebire de anexarea Peninsulei Crimeea, nici ruşii din Rusia şi nici localncii din estul Ucrainei nu vor alipirea regiunii la „Mama Rusia”, aşa că Putin a fost nevoit să schimbe strategia.

Vladimir Putin a rămas în mare parte tăcut de la declanşarea primei ofensive adevărate a armatei ucrainene asupra estului separatist al Ucrainei. În ultimele două săptămâni, armata ucraineannă reorganizată după venirea lui Petro Poroşenko la putere a împins rebelii proruşi spre Doneţk, eliberând mai multe fiefuri separatiste care se aflau de trei luni sub controlul separatiştilor. 

Deşi rebelii suferă cele mai dure înfrângeri de până acum, Rusia nu intervine pentru a-i ajuta pe separatişti. În plus, în urmă cu mai puţin de două luni, Rusia încă avea mobilizate 40.000 de trupe la graniţa cu Ucraina. Acum însă, Vladimir Putin face apel la negocieri pentru soluţionarea paşnică a conflictului şi nu răspunde cererilor repetate ale rebelilor de a-i ajuta sau de a le asigura coridor de retragere către Rusia. 

Schimbarea de strategie nu este însă atât de bizară, iar Putin are numeroase motive pentru a nu opune rezistenţă faţă de ofensiva Kievului pentru recăpătarea controlului asupra regiunii estice, notează într-o analiză Balázs Jarábik, partener în cadrul Institutului pentru Politici din Centrul Europei şi asociat în Carnegie Endowment for International Peace, care a lucrat în Kiev în cadrul unei organizaţii pentru promovarea păcii. 

În primul rând, notează Balázs Jarábik într-un articol pentru cotidianul britanic „The Guardian”, sprijinul local pentru înfiinţarea unui qvasi-stat autonom în sudul şi estul Ucrainei a fost mult mai scăzut decât în cazul Crimeei. Localnicii din estul Ucrainei nu au arătat sprijin pentru aşa-zisă „Noua Rusie”, republica autoproclamată pe care doreau s-o înfiinţeze liderii separatişti. În plus, evenimentele tragice de la Odesa, unde peste 40 de separatişti şi-au pierdut viaţa în timpul confruntărilor cu armata ucraineană, au reprezentat un punct de cotitură pentru opinia publică din Ucraina, care s-a unificat împotriva Rusiei.

În al doilea rând, eşecul Rusiei de a-şi îndeplini promisiunile făcute locuitorilor din Crimeea privind creşterea nivelului de trai, majorarea salariilor şi a pensiilor şi scăderea preţurilor a dus la slăbirea dramatică sprijinului pentru alipirea la Rusia în rândul celor din estul Ucrainei. Totodată, numărul ruşilor care sprijină ideea de a-i apăra pe etnicii ruşi din ţările vecine sau de a anexa teritoriile locuite de aceştia a scăzut semnificativ în Rusia din martie încoace, adică după anexarea Crimeei. 

În al treile rând, Moscova nu a reuşit să-şi găsească parteneri lidiri politici proruşi credibili în estul Ucrainei, care să preia proiecul Noua Rusie. Kremlinul se bazează pe Viktor Medvedciuk, care a fost şef de cabinet al fostului preşedinte ucrainean Leonid Kucima, că legătură cu liderii de la Kiev. Putin are o relaţie personală strânsă cu Medvedciuk şi doreşte să-l impună în politică, însă el pur şi simplu nu este dorit de populaţie. Conceptul federalizării dorit de Rusia este acceptat de doar 13% dintre ucraineni. 

În al patrulea rând, un conflict militar continuu în estul Ucrainei reprezintă o ameninţare pentru securitatea Rusiei, în contextul în care luptele se pot extinde oricând şi dincolo de graniţa Ucrainei cu Rusia. 

În al cincilea rând, Moscova nu-şi doreşte să fie în continuare obiectul unor sancţiuni economice, care o afectează şi la nivel de imagine, mai ales având în vedere problemele economice cu care se confruntă. 

Cheltuielile uriaşe pentru Crimeea le-au tăiat ruşilor cheful de a anexa şi estul Ucrainei

Anexarea Crimeei a adus cheltuieli uriaşe pentru Rusia, însă Kremlinul parea dispus să plătească preţul. Acum, preşedintele Vladimir Putin înceepe să simtă adevăratele costurile, dincolo de zecile de miliarde de dolari. În primul rând, ruşii nu mai sprijină anexarea estului Ucrainei, aşa cum au făcut-o în cazul Crimeei

Rusia a promis să majoreze salariile bugetarilor şi pensiile locuitorilor din Crimeea, astfel încât acestea să ajungă la acelaşi nivel cu ale ruşilor. În Crimeea trăiesc în jur de 677.000 de pensionari, iar pensia medie este de 168 de dolari. În Rusia, pensia medie este de 281 de dolari. Totodată, toate contribuţiile făcute până acum de localnicii din Crimeea vor rămâne la bugetul ucrainean. 

Totodată, Rusia va trebui să-şi asume şi plata pensiilor celor 32.400 de militari din Crimeea, care erai suportate până acum din bugetul Ministerului Apărării de la Kiev. 

Cu totul, Rusia va cheltui anual în jur de două miliarde de dolari doar pentru majorarea pensiilor. 

Pe lângă pensionari, Rusia va trebui să suporte şi costurile pentru o majorare de peste 100% a salariilor celor aproximativ 140.000 de bugetari din Crimeea. Aceştia au un salariu mediu de 351 de dolari, în timp ce media în Rusia este de 843 de dolari. Doar această armonizare a salariilor bugetarilor va înghiţi anual 840 de milioane de dolari din bugetul Rusiei, potrivit informaţiilor oficiale ale Moscovei. 

Majorarea pensiilor şi a salariilor va aduce astfel costuri adiţionale în valoare de 2,84 miliarde de dolari de la bugetul rus. 

Rusia a făcut mai multe promisiuni cu privire la planuri pentru construirea unei căi de acces rutier şi feroviar direct către Crimeea. Ministerul Transporturilor de la Moscova lucrează în prezent pentru elaborarea unui memorandul pentru construirea coridorului către Peninsula Crimeea. Podul ar urma să asigure transport rutier şi feroviar, iar pentru construirea lui vor fi alocate 2,8 miliarde de dolari. 

Moscova intenţionează să ridice şi trei centrale în peninsulă pentru a furniza energie electrică. Cele trei centrale de electricitate vor avea o capacitate comună de 1.320 megawaţi, iar costurile totale ale proiectului sunt estimate la 100 de milioane de ruble (2,9 miliarde de dolari). 

Gazoductul pe sub Marea Neagră, care va costa în jur de şase miliarde de ruble (174 de milioane de dolari), va avea o capacitate totală de două miliarde de metri cubi pe an. Însă un oficial din cadrul Ministerului Energiei a declarat sub anonimitate pentru cotidianul „Vedemosti” că Gazprom ar putea construi un gazoduct cu o lungime de 400 de kilometri, din oraşul rus Krasnodar până la portul Sevastopol, cel mai mare oraş din Crimeea. Acesta ar avea o capacitate anuală de 10 miliarde de metri cubi.    

Totodată, Rusia a promis că va investi în modernizarea şcolilor, spitalelor, drumurilor, aeroporturilor şi a sistemului de canalizare, dar şi că va construi o nouă universitate. Moscova a anunţat că va sprijini şi agricultura din Crimeea şi că va trimite imediat 80-100 de combine pentru recoltat. 

Astfel, cu pensii, salarii şi infrastructură, Rusia va cheltui peste 6,8 miliarde de dolari pentru „sprijinirea” Crimeei. Pentru asta, Moscova a alocat întregul său fond de criză de şapte miliarde de dolari. Acest fond este colectat din contribuţiile la sistemul de pensii ale ruşilor şi, în general, este investit. De data aceasta, Guvernul de la Moscova anunţă că-l va „împrumuta” Crimeei. Banii luaţi din fondurile individuale de pensii nu vor fi înapoiaţi contribuabililor. Aceştia vor primi, în schimb, puncte de pensie, cu o caloare încă incertă şi care va fi stabilită arbitrar de oficialii care gestionează fondul de pensii al Rusiei. 

Dacă Rusia ar anexa întreg estul separatist al Ucrainei, adică o populaţie de 15 milioane, costurile ar exploda la 120-160 de miliarde de dolari. 

La 16 martie, autorităţile regionale din Crimeea au organizat un referendum prin care populaţia a fost întrebată dacă doreşte alipirea peninsulei la Rusia şi dacă vrea întoarcerea la Constituţia din 1992, care prevedea mai multă autonomie faţă de Ucraina pentru Republica Autonomă din Crimeea. Aceasta după ce, în urmă cu o lună, preşedintele ucrainean Viktor Ianukovici fusese demis de Parlamentul de la Kiev, la fel şi Guvernul controlat de el, după mai bine de trei luni de proteste faţă de regimul pro-rus condus de Ianukovici şi apropiaţii săi.

Autorităţile locale din Crimeea au catalogat schimbarea de putere drept lovitură „fascistă” de stat, poziţie adoptată şi de Rusia.

Locuitorii din Crimeea au votat în procent covârşitor - peste 96% - pentru alipirea la Rusia. La recensământul din 2001, cel mai recent, peste 58% din locuitorii peninsulei s-au declarat ruşi, 24,3% - ucraineni şi 12% -tătari. 

Imediat după anexarea Crimeea, în estul Ucrainei s-au intensificat dramatic tensiunile separatiste, până atunci relativ timide. Luptele au început acolo în martie, când proruşii au atacat o bază militară de la Lugansk şi, treptat, au început să înconjoare tot mai multe unităţi militare din regiune. 

Autorităţile locale, în frunte cu primarii şi poliţiştii, nu numai că nu i-au împiedicat, ci i-ar fi şi sprijinit. Ulterior, în cele mai multe oraşe din regiune au fost aleşi sau numiţi lideri noi, proruşi sau chiar cetăţeni ruşi. La 11 mai, separatiştii au organizat şi un referendum prin care şi-au cerut independenţa de Kiev. Plebiscitul nu a fost recunoscut nici măcar de Rusia, fiind marcat de nereguli şi fraude clare. 

[<a href="//storify.com/elenadumitru22/crimeea" target="_blank">View the story "Crimeea" on Storify</a>]